921 matches
-
și mîncînd la mesele trapezei, cu prelegerile ținute în sala solemnităților și cu liturghiile oficiate în biserica mare, un astfel de colocviu iese din tiparul clasic. Căci, spre deosebire de obișnuitele simpozioane, mese rotunde și conferințe, a căror rutină preschimbă programul în supliciu asumat și pe participanți în efigii resemnate ale plictisului protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
icnet dureros, născut într-un trup înțepenit". Asemenea observații și comentarii sunt continuate în amplul glosar (p. 1059-1124), în care figurează expresii specifice, termeni denumind persoane cu însărcinări speciale în paza temnițelor, termeni desemnând pedepse, instrumente de tortură, unelte de supliciu, numeroasele sinonime ale termenului temniță. Cartea este, totodată, un omagiu al atâtor etnologi care au fost victime ale regimului comunist: "etnologia românească a suferit agresiuni de proporțiile unui veritabil genocid, judecând după amploarea pierderilor suferite prin exilul, întemnițarea sau suprimarea
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece cu securea pe umăr) În stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existența e un supliciu, iar poezia un drog: "Întunericul ne zbîrcise ochii (se depunea în riduri / ca mîlul) / și eu îi dădeam înainte că am visat iar cutiuțele cu / prafuri colorate". (Lanțurile peste ferestre) Declinul lumii poate lua forma perversă a coruperii copiilor de către
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Acestea sunt ideile principale pe care Marin Ștefănescu le prezintă prin intermediul celor 22 de nume de cărturari cărora le atribuie statutul de filozofi în cartea sa. Autorul a avut norocul să moară la timp, în ianuarie 1945, fiind scutit de supliciile la care ar fi fost supus dacă ar fi apucat regimul democrației marxiste. A murit singur și nerecunoscut, purtînd amărăciunea unei ambiții neîmplinite. "Prea am spus drept tuturora ce am simțit. Și acum cad istovit sub loviturile propriei mele sincerități
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
săvârșit doar pe jumătate lucrarea. Că înălțarea la cer s-a poticnit. Copacul însuși, suspendat cu rădăcinile în văzduh, un simbol a unui timp-netimp, sau al unui timp înțepenit, trăiește, în chiar împietrirea lui, teroarea așteptării lui Godot. De ce acest supliciu? Poate pentru ca să-și ispășească vina (păcatul) de a fi îngăduit Evei să rupă frunctul oprit și să-l îmbie pe Adam. Dar ce păcat au săvârșit sărmanii iepurași și ei cu instrumentele muzicale împachetate și frisonați de gândul că cel
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
dureri fizice, să își asume corporal, nu doar mintal, durerea pierderii. E o participare mai mult decât activă, e împingerea în zona paroxismului a suferinței provocate de moartea cuiva apropiat. Pe bună dreptate, se ridică întrebarea: care e cauza acestor suplicii? De ce e necesar ca viii să treacă, la populațiile primitive, prin inimaginabile suferințe fizice? Nu există răspunsuri tranșante la această întrebare. Există doar presupuneri. Nu ne ajută prea mult speculațiile potrivit cărora "spiritul mortului este un spirit rău", că "sufletul
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
La Blois, am reușit deja să schimbăm cugetări arheologice și mângâieri mai precise. La Orléans, aflu că soțul damei e concentrat pentru câteva luni în Larzac 1. Și că femeia este liberă ca pasărea cerului. Călătoria până la Paris devine un supliciu; deja nu mai are mare lucru să-mi refuze. Și, în ciuda aglomerației, încep să-i cunosc anatomia de o manieră satisfăcătoare. La gara Orsay, sărim într-un taxi. Place Clichy: cinăm la iuțeală (sângele începe să fiarbă) într-un bar
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
II: Un fragment de viață editat de Victor Eremita, cuprinzînd hîrtiile lui B către A (2009). Mai mult temeinicia aparatului critic care însoțește fiecare volum - note lămuritoare și introduceri exegetice - o preschimbă pe Ana-Stanca Tabarasi într-o figură tenace a supliciului pe altarul danezului, căci munca aceasta atît de grea și avînd parte de o răsplată atît de ingrată, dacă mă gîndesc numai la disproporția dintre efortul depus și luarii primiți, munca aceasta de traducere îmbracă uneori forme de tortură ascunsă
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
unui exercițiu identificînd prea lesnicios imaginile ficțiunii creatoare și acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care geniul său neînfricat ațintea supliciile martiriului și, implacabilă, moartea. Atras o clipă de clamorile uzului turistic, m-am deplasat și într-una din insulele arhipelagului, Gozo, cu vestigii megalitice, venerabil arhaice, cufundate într-o cronologie sfidînd- o pe aceea a Vechiului Imperiu faraonic. Și, mai
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
despre sadismul contesei ajungând la împărat, a fost dispusă o anchetă. Pe baza a trei sute de mărturii, enorm de multe pentru epocă, două dintre ajutoarele contesei la comiterea atrocităților și crimelor, cele care cutreierau satele în căutare de adolescente menite supliciului, au fost arse pe rug, iar o a treia închisă pe viață. Un pitic sadic de care contesa nu se despărțea a fost decapitat și corpul azvârlit în foc. De Elisabeta Bathory, ancheta nu s-a atins. Numele și rangul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
în romanul german care a traversat mai ușor crizele și a devenit un gen proteic, izvorât din romanul popular. Plasându-se pe firul unei acțiuni de secole din istoria neoficială (și, deci, secretă) a omenirii, romancierul se subordonează unui dublu supliciu: își inventează un dublu, Scribul, cronicarul vremurilor apuse și reinventează, prin intuiție, istoria, introducând ficțiunea acolo unde documentul e lacunar. Omniscient (sau nu), autorul se plasează mereu în situații paradoxale care îl concurează pe omul vremii sale; în această situație
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Asta îl inspira: Despre Yak, înfățișat în herbul Moldovei, a scris Dosoftei stihurile: „Capul cel de buăr a hiară vestită Sămneadză putere, țărâi nesmintită Pre câtu-i de mare hiara și buiacă Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă.“ La cruntul supliciu al lui Doja, cine credeți că se afla tupilat sub podium, primind pe frunte un strop din sângele martirului? Yakul, da, Yakul, care tocmai se pusese să învețe românește și care se strecurase acolo spre a face exerciții gramaticale cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de-a dreptul monstruoasă. Deschise gura. Aerul rece, sticlos, îi înfipse nenumărate ace în cavitatea bucală, cu satisfacția nedisimulată a unui torționar decis să experimenteze rapid noi metode, în compania unei victime neputincioase care nu putea decât să accepte, resemnată, supliciul. Pielea buzelor stătea să plesnească, iar el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dând din cap și zâmbind, tristă. Acum cinci ani am căzut la pat din pricina unei afecțiuni pulmonare, deși am fost perfect conștientă că mi-o făcusem cu mâna mea. A trecut. Recenta boală a mamei, însă, a fost un adevărat supliciu. Și totuși, ea nu se gândea decât la mine. Am dat un țipăt scurt. Ce s-a întâmplat? mă întrebă mama, de data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aranjez puțin. Eram pe punctul de a pleca iar, când a apărut mama lângă mine. — N-ai terminat? Unde mai vrei să mergi? De-abia am început, am răspuns eu, evitând să o privesc în ochi. — Trebuie să fie un supliciu pentru tine, zise ea, blând. Mama era foarte înțelegătoare. Dragostea ei îmi dădea puterea să trec și pe la ceilalți. Am reușit să termin cu toții fără să mai vărs o lacrimă. Oficialitățile au trecut cu vederea gafa mea. Lumea din vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mutat în paginile cărților și în microfoanele simpozioanelor internaționale. Mai mult chiar, s-a ajuns acolo că nimeni nu mai caută să-l convingă pe celălalt, ci doar să-l aducă la un prag de extenuare dincolo de care lupta devine supliciu psihic. Miza nu mai e adevărul, ci dresajul psihologic în virtutea căruia omul își ia lumea în cap și renunță. Iar drama cea mare este că nimeni nu mai crede în teorii și în puterea cuvintelor de a îndupleca rațiunea cuiva
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
numită Radio "Europa Liberă" (care presupunea, între altele lectura zilnică a "Scânteii", a documentelor de partid, a "cărților" tipărite de vajnicii lăudători ai cuplului Ceaușescu - nu cunosc mulți români din țară care să se fi supus de bunăvoie unui asemenea supliciu) și dacă nu și-ar fi ocupat infimul timp liber rămas la dispoziția sa cu redarea amănunțită în jurnale a tot ceea ce i se părea demn de reținut din perspectiva unui român aflat departe de țară, dar interesat de tot
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
formă decît făcînd regulat exerciții fizice, umanistul nu-și poate întreține tonusul minții decît răsfoind lexicoane. O face așadar nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro: proprietatea termenilor cere desproprietărirea plăcerii proprii. Se poate întîmpla însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule devenind act estetic aducător de plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare a uzanței silnice este înlocuită de un veritabil joc intelectual. Cunosc oameni cărora dicționarul
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
în țara mea, din produsul materiei mele cenușii!". Ce timpuri... Vremurile cînd un scriitor, o scriitoare (Hortensia Papadat-Bengescu) putea spune "nu, nu mi-e nimic străin din tot ce se publică la noi. Citesc orice. Citesc pe oricine." Dumnezeule, ce supliciu! Fiindcă, într-adevăr, aplecarea spre a scrie - orice, oricît - e singura confirmare a prea naivei aprecieri a lui Camil cum că "fascinația intelectualismului e uriașă." Uriașe, în fapt, sînt numai ambițiile lui: Cocea, amestecîndu-se în vorba cu Vinea - "publică romanul
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană din care sar, spre bibliografia românească, stropii unor măgulitoare, spumoase neadevăruri. Răbdarea de a citi, pe care nu o are, fără să deplîngă supliciile ei, decît cititorul de plăcere, și-o arată Călinescu, în feluri diferite, în Petrarca și petrarchismul și Torquato Tasso. Primul studiu are minuția unui album cu o doamnă la vîrste diferite. Fețele Laurei sînt desprinse, de criticul admiratorului ei, din
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
plimbat pe Întinsurile celor două corpuri Înfierbântate și au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan a implorat-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară câmpurile sale cu neuroni. De după iașmac Își făcură apariția cei doi ochi mari, cu sprincene negre și mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nevoi și mizerie, până la verdictele arbitrare ale mai-marilor epocii vizavi de pseudo-problema curtezanelor. Nenumărate prostituate erau aruncate În Închisori dacă deranjau interese și orgolii, ori pur și simplu erau expediate peste Ocean, pentru a popula coloniile franceze de pe continentul american. Supliciile prostituatelor nu se opreau Însă aici: erau rase În cap, dezbrăcate În pielea goală și plimbate prin oraș, maltratate de oamenii din popor. Totodată numărul copiilor abandonați de mame Începuse să crească alarmant. Regentul, care știa ce probleme și complicații
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]