339 matches
-
psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente ale apariției tulburărilor psihomorale, În special În copilărie și adolescență. Adeziunea și imitarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
raportată la o anumită cauză, cu o anumită configurație (tabloul clinico-psihiatrică, o evoluție specifică și care răspunde la un anumit tratament. Patologia psihomorală nu intră În sfera medicală. Ea are o semnificație și o configurație specifică, fiind o tulburare a supraeului. Ceea ce intră, În acest În discuție caz, sunt valorile morale și relațiile lor cu eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formale de manifestare pur exterioară, să căutăm a vedea și altceva. Acest altceva este dat de natura valorilor morale pe care individul le-a asimilat prin educație, prin imitația și interiorizarea unor modele pozitive, elemente care vor contribui la formarea supraeului său moral. Atitudinea față de viață, modalitatea de a-ți construi și conduce propria viață, nu este numai o chestiune de ordin vital-biologic, de capacități psihologice, ci, În primul rând, una de factură morală. Valorile și normele morale sunt cele care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un „mod de reacție” legat de tipul de organizare a persoanei, așa cum se poate vedea din schema de mai jos (Pangratz): Fig. Pulsiune Principiul plăcerii Sexualitate Instinctul vieții (Eros) Percepție Principiul realității Agresivitate Instinctul morții (Thanatos) Conștientul Mecanismele de apărare Supraeul Sinele Pulsiuni Inconștientul Conflictul apare în confruntarea dintre situațiile de concurență și cele de cooperare. El se desfășoară între persoane, grupe sociale sau noțiuni, după cum se poate vedea în schema de mai jos (Deutsch): Conflictul „în” „între” Persoane Grupe Națiuni
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate în teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a se proteja. Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind confundată în evoluția să cu dezvoltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la nivelul
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
sitei lor de evaluare. În mod clasic și cvasiubicuitar, criteriul discernământului a fost elementul psihologic cognitiv de evaluare a comportamentului față de o faptă socială, considerat astfel, prin aptitudinea sa de discriminare morală dintre bine sau rău, drept formă superioară a supraeului, ce rezultă din perceperea corectă a realității și din controlul voluntar al comportamentului În efortul de potolire a sinelui. Considerat, Încă din vechime, ca o „dreaptă socotință” el Întrunește, cu precădere, aptitudini cognitive de analiză și sinteză, care, prin socializare
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
factură și a durat mult mai puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
remarcă distanța între prozaismul vieții și literatura obișnuită (numită „repaosul duminical al sufletului”), propunându-și să relateze altfel, mai adevărat, fără nici o poetizare, o scurtă întâmplare amoroasă, în care naratorul, deși personaj principal, se detașează net de acesta, el fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic, care se privește cu ironie, își comentează cu mult umor, cu superioritate sentimentele și faptele, menținând toată întâmplarea într-o tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea impresionantă, Își antrenează creativitatea sa În această direcție. Nimic nu-l descurajează În lupta de afirmare a supraeului social, iar pe cei din jur Îi consideră obstacole, obiecte de manipulat. Excitat continuu de plăcerea luptei cu ceilalți, el se angajează În activități delictuoase, În hărțuiri (adesea cu substrat sexual), el vrea să comande, să supravegheze, să dirijeze, oferindu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doar în actul acuplării, Carmen își găsește împlinirea în substitutul morbid al sexualității - dorința de a ucide. Psihanaliștii din școala lui Freud ar putea descoperi aici un perfect exemplu de „relație sadomasochistă interiorizată sub forma tensiunii dintre eu și un supraeu extrem de crud” (cf. Laplanche și Pontalis, Vocabulaire de la psychanalyse, PUF, Paris, 1990). Urmând logica inductivă - de la cunoscut spre necunoscut -, primul drum al lui Marlowe duce la clinica doctorului Bonsentir. Evident, fără nici un rezultat, decât acela că detectivul își face o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
împotriva afectelor neplăcute. 2.3. Din ce motive se apără eul?tc " 2.3. Din ce motive se apără eul?" Potrivit Annei Freud (1936/1993), în cazul apărărilor care au ca țintă pulsiunile pot fi reținute trei motive: 1) Teama supraeului. Din cauza acestei temeri a supraeului - care împiedică pulsiunea să devină conștientă și să fie satisfăcută -, eul pune în mișcare mecanismele de apărare și intră în luptă cu pulsiunea. Același motiv se întâlnește și în cazul nevrozelor adultului. 2) Teama reală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Din ce motive se apără eul?tc " 2.3. Din ce motive se apără eul?" Potrivit Annei Freud (1936/1993), în cazul apărărilor care au ca țintă pulsiunile pot fi reținute trei motive: 1) Teama supraeului. Din cauza acestei temeri a supraeului - care împiedică pulsiunea să devină conștientă și să fie satisfăcută -, eul pune în mișcare mecanismele de apărare și intră în luptă cu pulsiunea. Același motiv se întâlnește și în cazul nevrozelor adultului. 2) Teama reală. Este cazul copilului care consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teme de pulsiune din cauza fricii produse de lumea exterioară. Teama reală este un motiv întâlnit în nevrozele infantile. Aceste prime două motive ale apărării au în comun faptul că, apărându-se, eul se supune principiului realității. Presupunând că, în ciuda opoziției supraeului sau a lumii exterioare, pulsiunea ajunge să își găsească satisfacerea, s-ar înregistra mai întâi o senzație de plăcere, întrucât satisfacerea unui instinct este întotdeauna plăcută la început. Mai târziu însă, sentimentele de culpabilitate generate de inconștient sau legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme, cum sunt regresia sau transformarea activității în pasivitate. 26) Limitări ale funcțiilor eului (V.): reducerea sau pierderea uneia sau mai multora dintre funcțiile eului, în scopul de a evita anxietatea generată de conflictul cu tendințele instinctuale, cu supraeul ori cu forțele sau obiectele din mediul înconjurător. Limitarea unei funcții a eului poate fi relativ benignă, cu o slabă interferență asupra eficacității globale a eului. Cu toate acestea, ea îmbracă adesea forma unei inhibiții importante a funcționării eului, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
organizat, la un stadiu ulterior, mai bine organizat. În 1926, Freud revine asupra subiectului și scrie în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1995): „Se prea poate ca aparatul animic să folosească, înainte de separarea clară dintre eu și sine, înainte de formarea supraeului, alte metode de apărare decât în momentul când a ajuns deja în aceste stadii de organizare”. Aceste sugestii au fost reluate mai târziu de A. Freud în lucrarea Eul și mecanismele de apărare (1936/1993) și precizate în dialogurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ține închis în subsol”); - pentru a fi posibilă, identificarea cere ca perioada de fuziune să fie încheiată (A. Freud scrie: „Dacă ești una cu obiectul, de ce să te mai străduiești să identifici? Lucrul este gata făcut!”); - sublimarea reclamă existența valorilor supraeului; - asemenea regresiei, transformarea în contrariu sau întoarcerea asupra propriei persoane par independente de stadiul de dezvoltare și ar putea fi mecanismele de apărare cele mai primitive. 3) Prezența anumitor mecanisme de apărare ar fi normală la anumite vârste și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
instituite anterior”. Potrivit lui Spitz, prototipul intelectualizării apare între 12-18 luni și stadiul următor, deci chiar la limita de vârstă reținută în studiul său. Cât despre formațiunea reacțională și sublimare, formarea lor este mai târzie, întrucât ea se întemeiază pe prezența supraeului. Dând dovadă de un remarcabil simț autocritic, Spitz insistă asupra confuziei pe care o pot induce afirmațiile sale privind relația dintre prototipuri și mecanismele de apărare. Într-adevăr, uneori se întâmplă ca unui singur mecanism să-i fie atribuite origini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare se dovedesc utile și alte teste proiective. Astfel, în manualul testului Lăbuță-Neagră, Corman (1961) descrie mecanismele de apărare la care recurge eul copilului pentru a contracara trei amenințări venind dinspre lumea exterioară, dinspre anumite tendințe instinctive și dinspre supraeu. Să mai cităm aici și Testul relațiilor familiale (Family Relation Test sau FRT) al lui Bene și Anthony (1965), care există în diferite versiuni, în funcție de vârsta (copil/adult) sau de statutul marital al subiectului examinat. Cele trei versiuni ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și aceea pe care ne-o oferă analiza rezistențelor, a activității de cenzură din timpul viselor sau a diverselor modalități defensive împotriva pulsiunilor și fantasmelor - și totuși, acest tip de studiu ne permite să avansăm în cunoașterea activităților eului și supraeului. Iată de ce A. Freud recomandă un amestec în proporții egale între aceste două abordări, arătând că, deși utilă, folosirea exclusivă a anumitor tehnici - precum analiza rezistențelor 28 sau cea a transferului 29 - rămâne insuficientă, incompletă. Totuși, pentru A. Freud, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pe lângă demonstrarea clinică a utilității pe care o prezintă analiza apărării, A. Freud ne oferă elemente de prognoză a evoluției, fondate pe motivele apărărilor. Astfel, ea precizează că pronosticul este cel mai favorabil atunci când apărarea are ca motiv teama de supraeu. Conflictul fiind, în acest caz, unul interior, el poate fi lichidat mai ușor, în special atunci când supraeul devine mai accesibil rațiunii grație, de pildă, cunoașterii identificărilor pe care a fost clădit. Teama pe care o provoacă supraeul este atunci diminuată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prognoză a evoluției, fondate pe motivele apărărilor. Astfel, ea precizează că pronosticul este cel mai favorabil atunci când apărarea are ca motiv teama de supraeu. Conflictul fiind, în acest caz, unul interior, el poate fi lichidat mai ușor, în special atunci când supraeul devine mai accesibil rațiunii grație, de pildă, cunoașterii identificărilor pe care a fost clădit. Teama pe care o provoacă supraeul este atunci diminuată, iar eul nu mai are nevoie să utilizeze alte procedee defensive susceptibile de a genera manifestări patologice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
motiv teama de supraeu. Conflictul fiind, în acest caz, unul interior, el poate fi lichidat mai ușor, în special atunci când supraeul devine mai accesibil rațiunii grație, de pildă, cunoașterii identificărilor pe care a fost clădit. Teama pe care o provoacă supraeul este atunci diminuată, iar eul nu mai are nevoie să utilizeze alte procedee defensive susceptibile de a genera manifestări patologice. În paragraful consacrat perspectivelor oferite de terapeutica analitică, A. Freud mai arată că acest tip de intervenție se lovește de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intervine la copil în perioada declinului complexului lui Oedip, în momentul când investirile obiectuale sunt abandonate. Identificarea cu părintele de același sex este cea care permite detașarea de părintele de sex opus. Autoritatea parentală este supusă unei introiecții, constituind „nucleul supraeului” (1924/1985). Bazându-se pe teoriile lui Ferenczi (1909/1968), Klein (1955/1968 și 1958/1981) oferă o contribuție originală la înțelegerea identificării, pornind de la material literar: De-aș fi tu de Julien Green, roman în care personajul principal, Fabien
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]