339 matches
-
supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va corespunde unei aspirații a eului persoanei respective. Spre deosebire de intenție, care are la bază din punct de vedere psihanalitic „libidoul” sau „pulsiunile eului” (Ichtriebă, scopul urmărește mai mult realizarea unui „ideal”, a unor „aspirații ale eului”, fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens, R. Le Senne va distinge două tipuri de obiective-scopuri: scopurile elective și scopurile supreme. Ambele sunt atât „scopuri individuale” sau personale, cât și „scopuri colective”. Este important ca aceste două categorii de scopuri să coincidă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide este un criminal. El este vinovat, pentru că În planul conștiinței sale morale acest act este sancționat ca negativ și reprobabil. A fi vinovat este o decizie a supraeului moral. Este o raportare a consecințelor actelor mele la legea morală, la valorile morale, la ceea ce-mi este permis sau interzis. A fi vinovat Înseamnă a te opune Binelui, Adevărului și Frumosului. A fi și a face ceva contrar
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului, În planul conștiinței morale, al cenzurii. Pentru actele mele negative, eu voi trebui să răspund În fața legilor și a instituțiilor sociale, juridice etc. Abaterea de la legile divine implică Însă un alt fel de vinovăție. Este un păcat. Păcatul reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane frustrate, structuri narcisistice, dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
activitate, după terminarea ei să nu-i mai acorde nici un fel de interes. Cele două tipuri umane și morale Întâlnite În cazul efectuării unei activități psihologice sunt determinate atât de factori psihologici motivaționali interni, de sistemul de norme morale ale supraeului personal, cât și de o anumită mobilitate sau inerție a eului personal. În plus, contează factorii exteriori stimulanți sau inhibitori. Omul activ sau pasiv (inactivă este și rezultatul educației. Aceasta exprimă În unele privințe și atitudinea lor față de sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală a mea față de semenii mei. Ea are, În cazul acesta, un caracter voluntar, dictat de conștiința morală care mă Îndeamnă să-l ajut pe cel În suferință. Este un Îndemn conștient și activ, care vine din normele morale al supraeului meu. Acestea ar fi principalele mecanisme ale ajutorului psihomoral. Ajutorul acordat de către mine celui aflat În suferință este o deschidere a Eului meu. O atitudine de manifestare altruistă. Prin ajutor, eu mă Îndrept către celălalt, Îl sprijin, Îl ajut să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dispreț, dezgust din partea celor care ajută. Aceștia vor refuza să mai acorde ajutorul. Dar aceste atitudini ostile, negative, față de cei aflați În suferință, În situații de dificultate, sunt expresia unor stări psihomorale anormale de următoarele tipuri: aă imaturitate morală a supraeului, fragilitatea acestuia, cu lipsa valorilor sau a capacității de a controla Eul personal; bă o stare de imaturitate emoțional-afectivă a Eului, care este incapabil să simtă și să participe la durerile altora; că o stare de amnezie morală, insensibilitate, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale, religioase sau culturale. Originea acestor acte trebuie plasată În sfera conștiinței perverse, nu numai În pulsiunile agresive primare. Din aceste considerente, prejudiciul, ca act psihologic, dar și moral, are două surse: În Inconștientul persoanei (pulsiunile agresive primareă și În supraeul acesteia (conștiința perversăă. Eul persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea unui supraeu slab sau imoral, fapt care permite ca pulsiunile agresive primare ale Inconștientului să fie eliberate cu ușurință sub formă de conduite violente. Aceste persoane sunt complexate, dominate În special de complexul de inferioritate. Ele sunt persoane marginalizate social, cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
experiență psihomorală. La originea acestuia stă impresia că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva sau, pur și simplu, că ai greșit. Dar regretul apare și se dezvoltă ca atare În sfera conștiinței morale a individului, ca o judecată a supraeului moral, care evaluează acțiunile anterioare ale persoanei și le etichetează ca acceptabile, pozitive și reușite, sau ca inacceptabile, negative și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul aflându-se sub semnul normelor morale ale supraeului. Am putea considera că acesta este „momentul bilanțului”, al comparării Binelui cu Răul. Regretul, ca experiență sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul aflându-se sub semnul normelor morale ale supraeului. Am putea considera că acesta este „momentul bilanțului”, al comparării Binelui cu Răul. Regretul, ca experiență sufletească și morală, este o concluzie care apare o dată cu Înaintarea În vârstă și cu acumularea experienței de viață de către persoană. Deși este asociat tristeții
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
faptele sale. Prin urmare, este absolut indispensabilă prezența unei conștiințe morale În persoana respectivă, care să judece. Această conștiință morală se formează prin educație, prin interiorizarea unor valori morale și prin imitarea unor modele pozitive, care să favorizeze formarea unui supraeu. Absența acestor valori, a modelelor pozitive, sau, ceea ce este cu mult mai grav, existența unor modele negative, poate duce la formarea unei conștiințe pervertite, Înclinată către acțiuni și conduite negative, care nu este capabilă de a discerne binele de rău
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale, așa cum apare ea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care nu-și poate satisface/Împlini nevoile și aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o persoană frământată și neliniștită. Constrânsă de o conștiință perversă, aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de tip deviant, a supraeului, răul model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente ale apariției tulburărilor psihomorale, În special În copilărie și adolescență. Adeziunea și imitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]