169 matches
-
În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
spune că ar fi trăit pe aceste pământuri în vremuri preistorice), personajele sunt văzute prin supradimensionare: colegii lui Nică sunt niște "hojmalăi", sau "handralăi", iar unul dintre ei ăOșlobanu)ia în spate lemnele dintr-o căruță, de parcă ar avea puteri suprafirești.În "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real și fabulos are o anume originalitate: atmosfera atemporală și unică din basmele populare ă"A fost odată ca niciodată ...") este "umplută" cu povestea a doi frați care nu se văzuseră de multă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat pentru păcatele sale, ca un țap ispășitor. Lumea urăște în ei vocația, misiunea, mesianismul lor suprafiresc. A-l acuza pe Israel pentru puținătatea credinței ar fi ca și cum l-ai culpabiliza pe Adam pentru neascultarea poruncii divine, uitând că, după Hristos, vina nu este decât a noastră. Este drept, Israel nu urcă scara progresului său de bunăvoie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care lemne grele, să omoare niște balauri opozanți și să nu se teamă de intențiile criminale ale unei mame ucigașe („Știa că mumă-sa vrea să-i pună capul, dar nu purta mare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în bucăți de balaur, feciorul este „refăcut” de călugăr cu ajutorul apei moarte (subtilizată cândva) și înviat prin apa vie. își obține chiar și inima, implantată în piept de „păsăruică”. Finalul este ca în orice poveste: voinicul taie capul „bălaurului” (aliat suprafiresc al mamei rele și chiar partener de dans) cu o sabie rămasă de la taică-său, se însoară cu fata din grădina unde erau merele de aur, călugărul le este nun, iar mama cea cu gânduri negre - văduva, un Negativ cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bubele lui Ghiezi, fămeile lor să rămâie văduve și copiei lor săraci și cerșetori și lipsiți de tot feliul de procopseli în toată viața lor [subl. mea] și în grabă giudecata lui Dumnezeu să-i agiungă...483. în contact cu suprafirescul Tragica moarte a lui Constantin Brâncoveanu (grecul Mitrofan Grigoras îi va zice, în a sa Istorie pe scurt, „tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin Basarab”), victimă a circumstanțelor politice pe care obosise, poate, să le mai domine, a insațietății unor suzerani
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tragedia patriarhului Hrisanth Nottaras, descriindu-i suferința („năpraznic a prins-o în mijlocul nopții frig și fiori strașnici și a apucat-o apoi căldură prea mare și necontenită”485). în agonie - aflată, deci, într-o stare ce-i îngăduia comunicarea cu „suprafirescul”, Stanca și-a rostit, ca o altă Casandră, previziunea sumbră (transmițând, de fapt, datele esențiale ale unei „viziuni”, o „nălucire” premonitorie): „Aceasta, aflându-se în agonie, a început să tremure și să cheme pe doamna, mama ei, și pe surorile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
uza de instrumente foarte diverse în aplicarea deciziilor sale incontestabile. Tradițional (se poate vorbi despre o asemenea tradiție în textele cronicarilor) gesturile ostile ale turcilor (și ale tătarilor - aliați și „substituți” ai lor) sunt considerate și ele exprimări ale pedepselor suprafirești. în orice împrejurări, în vreme de război sau când trupele turcești treceau prin țară, ele erau însoțite de toate caracteristicile unei alterități ostile (doar Ureche spusese despre turci că „sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
totul este permis și nici măcar Geniului nu i se-ngăduie totul. Personaje bulversate fie de o ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din "Moartea la Veneția"), eșuează într-un soi de morbiditate suprafirească, pe care autorul nu ezită să o considere transgresivă, ieșită din minți. Eliminarea acelor derapaje neomenești înseamnă restabilirea echilibrului lumii în limitele măsurii umane. Viața, pare a spune Thomas Mann, nu are șanse de a propăși în cazul unor naturi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a curajului Mântuitorului în fața morții. Ceea ce nu înseamnă că Steinhardt nu veștejește comunismul totalitar, cu cortegiul lui de aberante abuzuri, violențe și atrocități. O face însă fără ura viscerală a unui Goma, dincolo de orice încrâncenare vindicativă, de la altitudinea unei morale suprafirești ce se confruntă cu un accident istoric tranzitoriu, inapt să-i lezeze omului religios libertatea și fervoarea opțiunii. Căci, așa cum scrie Gheorghe Carageani, "nessuna prigione al mondo (e neppure il mondo, prigione più grande del carcere) può impedire all'uomo
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
invitato, ma partecipe a tutti gli effeti, associato, creatore autonomo di felicitià". Creator autonom de fericire în plin iad pamântesc. Am dat aceste citate, în italiană, nu numai pentru frumusețea lor expresivă, ci și pentru a susține demonstrația de forță suprafirească a unui om, a unui destin emblematic pentru secolul XX românesc și european. Așa cum spune Virgil Bulat, (unul din mulții cărturari-eroi întâlniți la Gherla, Aiud sau Jilava de Steinhardt): "nu închisoarea, ci forța sufletească a oamenilor este obiectul fundamental al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
post-eventum, dar și între Eul tranzitiv al confruntării și Ea, cea din vis sau reală. Pentru Marin Mincu textul este un intermezzo fără soluție de continuitate, o semantizare indelebila a actului de a scrie, o decolare din "inerția materiei", zborul suprafiresc al poetului presupunând "o încordare teribilă a minții anuntată-n urechi cu pocnet sec că o împușcătura înfundata", urmată de o dematerializare a trupului impur, apt abia acum pentru angelizare. Sursă cognitivă a textului ne este doar zborul ascensional, ci și
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
Venere și Madonă) și nu numai. O temă înrudită va fi cea a meditației filosofice și a ironiei romantice. Poeziile sale de dragoste, a căror geneză se poate regăsi uneori în prea puțin fericite experiențe personale, capătă accentele adorației nemărginite, suprafirești, ca, de pildă, îndrăgostiții cu un picior în realitatea tangibilă, cu celălalt în decolarea onirică, în magia cosmică, în vârsta de aur (Freamăt de codru, Floare albastră, Dorința, Sonetele, Sara pe deal, De câte ori iubito, Atât de fragedă, Sarmis etc.). Sunt
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
despre maternitatea dramatică a Maicii Domnului: “Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură caracteristică asta, dar și o dovadă de tăria sentimentului religios românesc. Căci puterea și autenticitatea credinței se verifică prin formele firești, umile, omenești pe care le ia
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
excelează mai ales când se livrează epicului canonic tip - o zi din viața Magdei sau confruntările dialogice în cheia adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală, precum somonul roșu în apele natale, spre a-și îndeplini destinul. Scos din regimul de melancolie și depresie hamletiană, Ștefan își înfrânează problematizarea solipsistă
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
fi despărțit; mă gândesc la sfaturile dumneavoastră, la ambiguitatea existenței ei. Dumneavoastră vorbeați încorsetat de legile unei societăți, de judecățile și prejudecățile acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge spre răsărit și-n
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
lui Nicolae Breban. Poate fi vorba, într-adevăr, de o rea opinie subînțeleasă referitoare la aceste cărți, după cum poate fi vorba și de o capitulare în fața cantității. Noii critici de întâmpinare nu fac față, pur și simplu, productivității brebaniene covârșitoare, suprafirești, ca să nu-i spun drăcești. Este un caz ieșit din ,normalitate", să recunoaștem, cazul lui Breban, un scriitor cu atât mai productiv cu cât anii se adună în urma lui. De obicei se întâmplă invers, productivitatea literară cu timpul scade. Nu
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
recunoscut și admirat în sat ca un plugar desăvîrșit ("...plugar ca Bujor al tău nu mai este în sat! - Pe asta o au unii de la fire, grăi Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul"). Cu asemenea însușiri, aproape suprafirești, eroul se bucură, repet, ca în basme, de sancțiuni premiale deosebite. Însoțirea tinerilor de condiție socială deosebită devine posibilă. Dar idila nu este peste tot prezentă. În Pădureanca (1884), de pildă, stratificarea socială capătă forme ireconciliabile, conferind dramatism conflictului. Iorgovan
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Toma Roman au calitatea de a înregistra la epicentru, fără partizanate și într-un sens riguros, cam tot ce s-a produs semnificativ în sfera politicului românesc începând cu septembrie 1991 și până în februarie 2000. Față de o realitate isterică, calmul suprafiresc al cronicarului poartă halat alb și instituie o carantină necesară. Cele 78 de articole selecționate ale lui Toma Roman nu constituie însă doar o culegere de exerciții pentru memoria colectivă (oportune de altfel, căci distorsiunile și dezinformarea se bazează frecvent
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
succint, cum procedează Pamfile în cărțile lui. Primul volum, apărut, cum spuneam, în 1916, se intitula Dușmanii și prietenii omului. În prefață ținea să precizeze: "Obișnuit, unor astfel de cercetări li se zice Mitologii, dar acestea, pe lîngă descrierea ființelor suprafirești, în legătură cu omul, îmbrățișează și socotințele poporului despre lume, lucru pe care eu l-am făcut în altă parte. Dar chiar fără acestea, ceea ce urmează aici nu prezintă un tot. Dintre "prietenii" omului, lipsește Dumnezeu, zugrăvirii căruia, după credințele românilor, n-
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
mai caracteristice. Din nou, numai Dumnezeu și Sfîntul Petre pot schimba nenorocul omului în noroc. Și, firește, că astfel de întîlniri aevea se petrec frecvent în lumea narațiunilor populare. Șarpele casei, zînele cele bune sau spiridușul sînt, de asemenea, ființe suprafirești care veghează asupra destinului oamenilor, adesea, cînd este rău, modificîndu-l în bine. Sînt, de asemenea, pieze rele și bune, mai e Sfînta Vineri (în ziua purtînd acest nume, firește, că nu trebuie să se lucreze), mai sînt și strigoii (din
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul său pe deasupra problemelor ,mărunte" ale vieții; ci, dimpotrivă, dintr-o abordare frontală a acestora, cu grumazul pus benevol la jugul familial și obștesc. Problemele lui Moromete, mari și multe, îl înconjoară ca un roi de viespi de la începutul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]