164 matches
-
miluiește!>> (...) și întreaga sa ființă era inundată de lacrimi mai dulci decât mierea<footnote Pr. Juvenalie Ionașcu, Experiența rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească, Editura Anastasia, 2001, p. 76. footnote>. În această mărturisire regăsim bucuria inimii Sfântului la vederea luminii suprafirești. Și în Imnul 49, Sfântul Simeon prezintă modul de manifestare și lucrare a luminii. Ea aduce bucurie, frumusețe, inexprimabilul, nepătimirea, intimitatea cu Dumnezeu, căci El descoperindu-Și în lumină slava Sa: Desfătându-mă de acea lumină negrăită, săltăm și mă
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul dintre cei mai mari importanți autori de proză fantastică rămâne cu siguranță
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
stadiul "bolii vampirice"). Secretul eliminării acestui comportament este să Învățăm să iubim și să dăruim mai mult decât să așteptăm de la alții; astfel vom primi o uriașă cantitate de energie din Univers. Un vechi proverb spune: Dăruind vei dobândi". Darul suprafiresc se reflectă asupra Ți, se Întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă și te va Împlini. Vei fi fericit și Împlinit cu tine Însuți și astfel pregătit să dăruiești din nou. Relațiile personale
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mântuirii. Bunăvoința din partea omului, care în felul acesta răspunde la tainica chemare de sus și este mijlocul de a îmbina libertatea umană cu harul dumnezeiesc, nu face ea începutul mântuirii ci, mai ales prilejuiește ori oferă harului lucrarea aceasta suprafirească cu colaborarea libertății omenești. Această idee a constituit problema ce a stat la baza disputei privitoare la har și libertate în toate epocile, dar acuzațiile aduse de apuseni lui Cassian sunt nefondate pentru că scânteia de bunăvoință și înclinarea voinței către
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M-a creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și nu cuprind nici o exagerare ... A existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât, chiar dacă vei concepe ceva (ca existând dincolo de timp, vei găsi că este posterior Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
totul este permis și nici măcar Geniului nu i se-ngăduie totul. Personaje bulversate fie de o ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din "Moartea la Veneția"), eșuează într-un soi de morbiditate suprafirească, pe care autorul nu ezită să o considere transgresivă, ieșită din minți. Eliminarea acelor derapaje neomenești înseamnă restabilirea echilibrului lumii în limitele măsurii umane. Viața, pare a spune Thomas Mann, nu are șanse de a propăși în cazul unor naturi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a curajului Mântuitorului în fața morții. Ceea ce nu înseamnă că Steinhardt nu veștejește comunismul totalitar, cu cortegiul lui de aberante abuzuri, violențe și atrocități. O face însă fără ura viscerală a unui Goma, dincolo de orice încrâncenare vindicativă, de la altitudinea unei morale suprafirești ce se confruntă cu un accident istoric tranzitoriu, inapt să-i lezeze omului religios libertatea și fervoarea opțiunii. Căci, așa cum scrie Gheorghe Carageani, "nessuna prigione al mondo (e neppure il mondo, prigione più grande del carcere) può impedire all'uomo
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
invitato, ma partecipe a tutti gli effeti, associato, creatore autonomo di felicitià". Creator autonom de fericire în plin iad pamântesc. Am dat aceste citate, în italiană, nu numai pentru frumusețea lor expresivă, ci și pentru a susține demonstrația de forță suprafirească a unui om, a unui destin emblematic pentru secolul XX românesc și european. Așa cum spune Virgil Bulat, (unul din mulții cărturari-eroi întâlniți la Gherla, Aiud sau Jilava de Steinhardt): "nu închisoarea, ci forța sufletească a oamenilor este obiectul fundamental al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spune că ar fi trăit pe aceste pământuri în vremuri preistorice), personajele sunt văzute prin supradimensionare: colegii lui Nică sunt niște "hojmalăi", sau "handralăi", iar unul dintre ei ăOșlobanu)ia în spate lemnele dintr-o căruță, de parcă ar avea puteri suprafirești.În "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real și fabulos are o anume originalitate: atmosfera atemporală și unică din basmele populare ă"A fost odată ca niciodată ...") este "umplută" cu povestea a doi frați care nu se văzuseră de multă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bejenie și cumpănă a creștinilor.Venit din eposul popular sârb și balcanic, acest Leandru este un alter-ego al naratorului, un vizionar al istoriei naționale adăpat la apa neodihnei misionare și pus de Pavič sub semnul creației miraculoase și al legământului suprafiresc. Turnul constuit de el ca o încununare a puterii minții în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și al credinței menite să salveze comunitatea culturală și creștină în primul rând. În
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei științelor, de a-și fi propus o țintă de neatins, sisifică. Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach este o carte despre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist, cu toate ingredientele utopiei vindicative, păgâne și fanatice. Răzbunarea realiștilor vizează în primul rând elita orașului, prinsă în ancheta cazului, ce se va dovedi unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor, "ciupiți" de morbul ficțiunii și problematizării, pivotează în jurul cazului declanșat de victimă, ubicuă și evanescentă, umană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce-i va confirma condiția de om, nunc et
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele mai multe ori chiar cu visul "grefierului" despre real. Pentru un indefectibil soldat al imaginarului, prezentul are relevanța actualizărilor unor vechi obsesii ce pot deveni la rigoare povești defensive în contra cursului epuizant al istoriei. Profesionist al imaginarului cu rădăcini în dimensiunea suprafirească, Petru Cimpoeșu este la fel de eficient în abordarea realistă a mizeriei, a urâtului, a sordidului, a malformațiilor, în general, a stărilor de agregare indecise. Este un excelent portretist (p. 287, p. 308), în stare să contureze dinamica psihologică a trăsăturilor. Performant
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al absolutului, al suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte) la portretizarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
făcea în timpurile barbare tonsura preoților, pe unde s-ar fi înlesnit, țineți-vă rîsul, pătrunderea Duhului. Alți autori și mai ridicoli susținuseră că ea ar fi fost ochiul ciclopului"; "Vechile superstiții din erele primitive puneau în inimă centrul cunoașterii suprafirești. Și, pentru unirea cu duhul, pretindeau că pot, cu anumite practici de închinare, să coboare mintea în inimă"; "Radiocoagularea stîrpi pe loc și acest nou camuflaj al duhului răzvrătitor în om". Impresionant este finalul, de crez optimist al autorului Poemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
produce numai bucurie în suflete, dar și transformarea și renașterea întregului univers vegetal, animalier, uman. Ambele texte, cel românesc și cel egiptean, diferă ca informație strictă și ordine compozițională. Le unește, însă, suportul sentimental, bucuria revederii uneia și aceleiași ființe suprafirești, unanim îndrăgite. Ca și Primăvara, zeița egipteană pogoară ca o divinitate, adică vine de sus și de peste tot: Venit-a, a venit Tefnut Cu Șu întru acest ținut, Din Bigeh făcînd cale-întoarsă, Și-a pogorît pe glia arsă... Și-i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
meditație, în sensul înțelegerii că viața și moartea își au legi proprii, care nu pot fi schimbate, nici după voința zeilor, nici a oamenilor. Ghilgameș, la rîndul său, a încercat să forțeze limitele omului ca ființă muritoare. Apelează la ajutoare suprafirești, pentru a se angaja în aventuri spectaculoase: cunoaște numai înfrîngere și suferință. Înțelesul dobîndit, unic și universal arată și în acest caz că moartea ca moarte îl depășește pe om: viața aduce bucurie, moartea numai întristare. Omului nu-i rămîne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moartea cu înțelegere și cu stăpînire de sine. Jalea, durerea, disperarea, înlăcrimarea sunt transferate asupra oilor amenințate să rămînă de izbeliște, ca în mitul sumerian despre Dumuzi. În acest punct se simte vechiul statut al patronatului. Potrivit lui, nenorocirea (de ordine suprafirească) în care cade stăpînul îi cuprinde pe toți cei aflați în grija sa. Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Așadar, se considera că nu oricine are competența să pătrundă tainele trecutului, nici chiar istoricul cel mai bine pregătit, bazat pe documentație sigură. Competențele erau ierarhizate după o logică a ilogicului. Poetul era un privilegiat. El se bucura de înzestrarea suprafirească de a tălmăci tainele trecutului, ca ales al muzelor, doar contemplînd frînturile de documente care ne-au parvenit din negura vremurilor. Ideile se cunosc, nu de la Platon, ci din Știința nouă a lui Giambatistta Vico. Încă se credea că primii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bărbatul, nu putea fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o punere în scenă a morții, „pe-un picior de plai”, nu de un omor autentic; și despre care aflăm prin zicere, prin „cîntec”, prin „poveste”. Zicerea capătă investitură, se substituie oricărei realități, devine singura instanță credibilă, ca o cîntare suprafirească. Sub aceste orizonturi de gîndire, mereu în mișcare concordantă, Ștefania Mincu își dezvoltă, cu bună dispoziție intelectuală, temele favorite, începînd cu teoria omorului simulat și transpus în schemă ritualică, trecînd la analiza, cu acuratețe, a paradigmelor timpului mioritic („Dac-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de fiecare dată unici, în vorbe sau în fapte. Ochii lui m-au fascinat, iar el și-a adậncit la rậndul lui privirile, creậnd o comuniune caldă, dar “clandestină”. Ne priveam fix, fermecat unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am traversat șoseaua și m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]