123 matches
-
zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în parabolă și metafizicul în sublim. Dar trebuie, firește, ca totul să se desfășoare într-o altă tensiune a metaforei. Oare viața noastră nu e suprarealistă? Să vă mai mărturisesc ceva: într-o seară târzie l-am întâlnit pe cetățeanul Kafka la Vârșeț, dar fără Felicia Bauer. A doua zi, dis-de-dimineață, Vârșețul a fost asaltat de domnul De Chirico și de scepticul și nemuritorul Iovan Sterija
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
mai întîi terenul publicisticii, prin colaborarea la diverse periodice cu texte și desene. Un articol ce atrage atenția, pînă și diplomaților, e un interviu imaginar cu un prim-ministru rus, alcătuit pe baza celor citite în presă. Pentru elegantă publicație suprarealista a anilor 30, Minotaure, oferă desene cu nuduri. Fotograf profesionist devine abia în 1929, după ani întregi în care o dispretuiese, fără însă a deschide vreodată un atelier specializat. ăncepe să-și semneze lucrările cu pseudonimul Brassaï, în amintirea orașului
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în placente de petrol suprapuse și supraexpuse ca năzdrăvăniile din textele zise suprarealiste comentate de veleitari cu ochii încercănați împupilați ca un olimbic dedublat al oboselii și posibil începutului bolii de rinichi și atunci și acum mirându-mă cum iată toatele se leagă în lumea aceasta dacă liantul este rețeaua liberală a poeziei
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
prea multe de spus despre tineri. Nu că n-aș vrea, dar argumentele sunt cam puține. Și cele pro, și cele contra. Am obosit să tot vorbesc despre lingăul năstăsian, alintat de beneficiarul limbilor cu porecla "tânărul Titulescu", și despre suprarealista Daciana, singurii juni de aparat cât de cât vizibili. Vorba lui Alex. Ștefănescu: cum naiba poate fi om tânăr pesedist?! Și totuși, nu mă abțin să nu citez o mostră de gândire avansată, așa cum a fost produsă de gurița poetică
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
talentul literar garantează "o lungă durată culturală operei lui". Critica de după 1966, când Blecher va fi redescoperit și revalorizat va urma direcția interpretativă trasată de Șerbu, Ionescu, Șuluțiu, nuanțându-și discursul descoperind noi și noi valențe ale operei lui Blecher: suprarealiste, expresioniste, postmoderniste și va asigura operei lui acea durată culturală pe care i-o prevedea Eugen Ionescu. Chiar și după 1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi, nici a simți; ci o combinație a acestor trei lucruri și mai mult decît suma lor; senzația unei certitudini nemijlocite, o vedere de ansamblu asupra
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
fapt o nesecată sete de constrângere, de hieratism, de sacrificii rituale, de 107 legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise sau ale credințelor aztece. Nu există o poezie mai puțin liberă decât cea suprarealistă, în care totul e subordonat unui atotputernic sistem semiotic, până la urmă unei gnoze. Gellu Naum n-a fost un mare poet în felul lui Nichi-ta Stănescu, de exemplu. Sau al lui T. S. Eliot, sau al lui Celan. El a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sale și s-a integrat fără echivoc în spațiul universal al artei contemporane. Ea este și va rămâne însă o evocare permanentă a datelor esențiale ale unui spațiu numit mereu ACASĂ." Eugenia Florescu, critic de artă, România "Tablourile pictorului fiind suprarealiste prin conjugarea oniricului cu realul, prin girul acordat unor imagini-cheie din istoria mondială a artelor, prin gramatica plastică utilizată exploatează cu succes transtextualitatea citatului și se înscriu integral în actuala paradigmă postmodernă. [...] Realizată în mare parte în ultimele două decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
inventat un cuvânt atât de gingaș și de tulburător: femeia iubită e dumnezoaea. FILM Taymor in the Sky with Diamonds Iulia BLAGA Un film care să cuprindă universul Beatles este pentru fani ceva de ordinul ecranizării Bibliei. Julie Taymor, autoarea suprarealistei Frida, și scenaristul Dick Clement (care anterior scrisese adorabilul The Commitments, realizat de Alan Parker în 1991) au pus la un loc fantezie și inteligență a inimii, iar rezultatul se numește Across the Universe/ Un cântec străbate lumea, care rulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de zile bune, atâta vreme cât reușești să te acomodezi limbajului. Un ochi întors înăuntru spre universul din noi și o privire ludica asupra incapacității de a ne armoniza uneori cu realitatea. » Across the Universe/ Un cântec străbate lumea. Tot în cheie suprarealista, Julie Taymor își armonizează propriul destin armonizându-l cu ultimii 40 de ani de istorie americană. » A Prairie Home Companion/Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dada nu rămâne doar o soluție ci o atitudine, poate fi adoptată în afara limitelor temporale; deschide încă un plan al existenței. În timp ce artiști ca Marcel Duchamp ori John Cage sunt socotiți ca pedecesori ai spiritului Fluxus, ideile dada si cele suprarealiste, cele ale mișcării De Stijl sau filosofia Bauhaus par sa aiba un rol la fel de important ca cele individuale. Pentru mulți, ideea că un artist poate fi în același timp arhitect, designer sau inginer, a fost cheia descifrării lucrărilor Fluxus dar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Un susținător înțelept și avizat, „de la distanță” (de notat că „distanța” sa estetizantă, „aristocratică” se situează în imediata apropiere a atitudinii lui Ion Vinea, cu observația că, spre deosebire de acesta din urmă, Fondane este un admirabil eseist). Adevărata sa contribuție avangardistă/suprarealistă rămîne, totuși, creația cine-poetică (Trois scénarios) și cinematografică. Numărul 2 al Integralului se deschide printr-un articol al lui Ion Călugăru, „Drama-pantomimă”, în care cinematograful e văzut ca fiind arta de avangardă prin excelență: „Azi Cinematograful indică drumuri, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imanența poeziei acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de care se apropie mai mult ficțiunea urmuziană” (op. cit., p. 173), dar îl recomandă ca precursor al literaturii absurdului. În fapt, autorul polemizează aici cu adepții „onirismului” urmuzian. Principalul critic vizat este Valeriu Cristea, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lămîie pentru a-mi tăia greața, iar în plus mai e și lucrător în M.A.I..” Tot în 1986, într-un articol din revista craioveană Ramuri (nr. 11/269, 15 noiembrie 1986, p. 13), compozitorul Anatol Vieru face o conexiune... suprarealistă între Urmuz și Heidegger („Heidegger și Urmuz în «cumpănă»”), pornind de la un prezumat „realism dadaist” post-caragialian și de la un experiment artistic personal: „Cumpănă este lucrarea multimedia pe care am pregătit-o pentru cursurile de vară de la Darmstadt (umbra contelui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât de nefiresc, pentru că nu-l pot judeca pe el ca fiind aceeași persoană: parcă i-a fost invadat corpul de altcineva și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o marca(n)tă noblețe: "Eu port acum pe gură hrana morților". Lectura următorului op al lui Paul Gorban, Submarinul karmei (Princeps Edit, Iași, 2011), certifică opțiunea fermă și de durată a autorului pentru imaginile și, în genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia ca un filtru între două sensuri ale cuvântului, cel simbolic și cel științific), Ion Vinea, E. Lovinescu (pentru care poezia este în primul rând o expresie a inefabilului), Vintilă Russu-Șirianu, F. Aderca (în viziunea căruia sensul poeziei este metamorfoza suprarealistă), Ion Călugăru ș.a. Opinii de substanță vor fi, de asemenea, exprimate în răspunsurile la ancheta cu tema „Noua spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate este una creștină, „divină”), Octavian Goga (de pe pozițiile unui naționalism ortodoxist), E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
nașterii poemului, stă sub semnul hazardului (la fel gândea și Valéry23), ulterior însă, forma, pe care poetul o dezvolta organic, din materialul experiențial, si nu o impune "mecanic" dinafară, îi aparține, este doar răspunderea lui. Iată de ce, Barbu respinge doctrina suprarealista: Suprarealiștii degajează din vis mai mult logică de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără: a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumină visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
autorul român, dezvoltând un gând poesc, este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a autorului în materia amorfa care îi servește drept obiect, printr-o serie de operațiuni specifice. Denunță, de aceea, "eroarea suprarealista", care identifică, în mod greșit, isomorfismul ("legătură eloedrică") dintre poezie și vis, deci o simplă similaritate a formei, cu homorfismul ("legătură meriedrică"53), în care similaritatea implică o relație reală, prin care unul din termeni (visul) devine modelul pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
totul se transformă, până la urmă, în farsă, cel mult în opera buffa. Cine și-ar fi imaginat vreodată că Brigitte Bardot va polemiza epistolar cu nu mai puțin celebrul primar... Funar? Ei bine, chiar și această polemică, mai mult decât suprarealistă, a fost posibilă. Dar există un precedent și mai ilustru: mesajul lui S. Dali către N. Ceaușescu. Istoria contemporană sau despre paranoia în acțiune... Tipul nr. cinci poate fi întâlnit prin unele servicii culturale ale ambasadelor, la UNESCO, în bibliotecile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]