559 matches
-
(n. 24 februarie 1908, Piatra Neamț — d. 11 martie 1988, București) a fost un folclorist și etnomuzicolog român, de origine evreu, fratele pictorului suprarealist Victor Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner. A fost căsătorit cu artista plastică și folclorista Lena Constante. A fost unul din cei care au descoperit-o pe cântăreața de muzică populară Maria Tănase, la mijlocul anilor 1930. S-a născut
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise nu sunt doar războinici, ci și dezlegători de tâlcuri și descifratori. Iată aici un întreg ezoterism oniric care i-ar face invidioși, măcar parțial, pe suprarealiști și pe urmașii lor, la nivel tehnic și tactic-literar. Romanul este într-atât de bizar încât poate fi citit și numai ca o listă de nume de avatari interșanjabili. Și, spre lauda lui Milorad Pavic, este scris minunat. Citatul meu
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
că acel „noi“ nu numai că dispăruse. Murise de-a binelea. Ucis de James. Și murise fără să lase vreun testament. În teorie, statul este cel care moștenea toate bunurile aparținându-i lui „noi“. În practică, desigur, nimic atât de suprarealist și de ridicol nu avea să se întâmple. Acum vă rog să-mi dați ferăstrăul ăla! Vedeți voi, eu eram ferm convinsă că există o singură metodă de a face față situațiilor neplăcute- și cum putea fi descrisă situația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de trompe l’oeil, o iluzie a simțurilor care făcea obloanele să pară pictate pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la ce folosește. Nu-l mișcau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nebunie să simți sub palme paginile veline cu Munch și Dali, să te împreunezi între Van Gogh și Chagall și să-ți picure bărbăția peste Magritte sau Degas. N-aveam preferințe, totuși partidele cele mai bune se terminau pe foile suprarealiștilor. Acolo păreau că se întâlnesc fără grijă corpurile noastre și toată salba de realități atârnată de ele, pe care-o trăgeam de la bun început după noi. Maria se lăsa în voia poftelor mele cu-o satisfacție întunecată, dându-mi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
butonat telefonul. Pe ecranul lui 6210 i au început să curgă rândurile furate din bibliotecă. Scrisorile nu mai purtau dată, nici însemne oficiale. Scrisoarea 6. Mă uit în oglindă. Fața se deschide-n dominouri albe și verzi, mânuite de-un suprarealist abil. Ochiul clămpăne peste buze, nasul cade pe-obraz, dinții se rostogolesc odată cu bărbia. Mai vii eram atunci când simțeam frigul caloriferelor și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne interesa pe noi să aibă loc schimburile: o piață viitoare de-un miliard de clienți. Lou Chian a transmis informațiile mai departe, printr-o pseudo-iubită de-a lui, Remedios Varo. Fata, deșteaptă, s-a culcat cu trei sferturi din suprarealiștii epocii; cum bine știm, nici unul nu era chinez. Așa au nimerit informațiile la comuniști, prin stânga europeană. Și tot așa au pus rușii lui Stalin mâna pe comorile noastre. Nemții au încercat mai târziu să repare greșeala și să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor la monarhia austro-ungară"; iar evreii, care se aflau între așa-zisele naționalități istorice austriacă și maghiară și-au putut manifesta în Bucovina "adevărata modernitate" cu începere din 1919, după eliberarea acestei provincii și reunirea ei la România, "odată cu mișcarea suprarealiștilor din Cernăuți", ai cărei exponenți străluciți au fost Rose Auslander și Paul Celan. Același J. Le Rider intuia, în finalul analizei sale cu privire la încercarea unora de-a reactualiza, difuza și exagera mitul habsburgic, că s-ar putea să asistăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mesager al mișcării din Franța. L. și Gellu Naum, discipolii cei mai fervenți ai lui Victor Brauner, îl urmează la Paris în 1938, unde frecventează cercurile suprarealiste. La izbucnirea războiului, în iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști francezi, se refugiază în sudul Franței, L. se întoarce acasă împreună cu Gellu Naum. Pe drum, în tren, dincolo de Triest, se naște ideea unui suprarealism românesc, după cum afirmă Gellu Naum în confidențele și relatările cuprinse în cartea lui Rémy Laville, Gellu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
unei estetici elementare a vieții”. Ecourile doctrinei lui André Breton din Manifeste du surréalisme (1924) sunt prezente în acest text. La Beauté convulsive de care vorbea Breton devine în textul românesc „frumusețea violentă”. La fel, cuvântul de ordine preluat de suprarealiști din Lautréamont, la poésie sera faite pour tous, se regăsește în manifestul din „Viața imediată”, abia modificat în „o poezie pentru toți”. L. se apropie treptat de suprarealism; ceea ce ar putea părea în scrierile sale gesticulație, retorism sau pur joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
continuare, însoțite de comentarii și de texte grifonate în chiar timpul experiențelor pentru a proba funcționarea gândirii în acea stare-limită, sunt, în maniera autorului, prima victorie „reală și virtuală” împotriva „acelui Paralitic General Absolut care este moartea”. Ca la toți suprarealiștii, analogia ajunge nu numai figura retorică preferată, dar și modalitatea privilegiată de cunoaștere. Sensul figurat al cuvintelor fiind abandonat, nu se reține decât sensul lor propriu, funcția lor denotativă. De vreme ce Niciodată destul (1947) este un poem tipărit, în stil suprarealist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
ale inconștientului, vor deveni o calitate comună. Asemenea celorlalți membri ai Grupului suprarealist român, L. explorează toate temele mitologiei suprarealiste, aducând un plus de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății tulburătoare a unor imagini tipic suprarealiste i se adaugă [...] acel proces de remodelare și transformare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină, pe trecute, se amesteca suprarealist cu hiacintul amurgului și al înserării, de nu mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru asta. Nu face nimic special pentru a ieși în evidență. Doar scrie. Iar literatura ei, cultivându-și cochet diferența față de ce se poartă în materie de scris, iese în evidență. S-a spus despre ea că vine în continuarea suprarealiștilor, dar și că încheie capitolul numit textualism în literatura română. A publicat până acum trei cărți - poezie, fără a fi poezie în sens uzual -, iar acum pregătește un roman. În două cuvinte: Adela. Greceanu. Mireasa cu șosete roșii. După cum vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
își pierduseră viața într-un accident de TIR. Venea împreună cu unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
are civilizația de astăzi În literatură și În artă. Mă gândesc cât de important trebuie să fie pentru toate libertățile acestea de imagini (din videoclipuri, dar și din afișajul stradal) niște mecanisme, de fapt, descoperite și aduse În lume de suprarealiști, fie pe latura literară, fie pe cea plastică. Ai cumva În vedere identificarea unor asemenea punți? Doru Pop: Argumentele pe care le foloseam În text țin iarăși strict de metodă, de mijlocul de cercetare. Delimitarea de literatură este o delimitare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca o subminare. Discursul captat sau subminat nu este un oricare altul, ci un discurs care a fost ales tocmai în baza faptului că subminarea sau captarea acestui discurs este crucială pentru legitimarea discursului reînvestitor. Se știe, de exemplu, că suprarealiștii au deturnat cu asiduitate genul proverbial 179: Sângele somn nu se face (nr. 11). Minunat cu minunat, dar mai minunat fără minunat (nr. 86). Poeții suprarealiști au subminat astfel proverbele deoarece acest gen reprezenta, la cel mai înalt nivel, folosirea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Iata ce-aș vrea să realizez demența aceea la rece perfect lizibilă și esențială. Exploziile să se producă între pereții odăii, și nu departe între himerice și abstracte continente". Asadar, Blecher pare a-și asuma, prin această mărturisire, un crez suprarealist 362. Cu toate acestea, textul pictural al lui Blecher nu se identifică până la suprapunere cu reprezentările grafice ale pictorilor suprarealiști în general și ale lui Dali, în special, dimpotrivă, opera lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a unui lăuntru mai adânc, într-o altă alchimie verbală. Textul se structurează acum ca „document” (Documente asupra melancoliei) ori „comentariu” (Comentariu la o viață pierdută). Stările lirice fugitive, visele, viziunile delirante sunt înregistrate și, ca în „dicteul automat” al suprarealiștilor, frazele devin eliptice, poemele iau uneori un aspect fragmentar, descusut, chiar de colaj, lăsând un larg spațiu de joc ambiguității. Pe de altă parte, eul liric își interpretează trăirile, fie explicit, fie implicit, cu ajutorul analogiilor ce relevă o experiență secundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
vizează explicit "formularea clară și melodioasă", "construcția solidă a clasicilor" (Fragment dintr-o scrisoare). Neputând fi doar produsul hazardului, zice el, ci "operă de voință și discriminare", poezia dă curs unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rebours) ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme, Dimov se iluzionează că stăpânește "legile visului"; nimeni însă, nici controversatul Freud, agreat și adoptat de către suprarealiști (pentru tentativa explicării mecanismelor psihanalitice), nici Carl G. Jung, nici Gerhard Adler n-au parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient, proces exclusiv al aproximărilor. Ca atare, luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează "întregul oraș". Situații similare (în Hagiografii pentru ochiul Orb) se constituie în șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în Nord este un act religios"; "Nordul este întemeiat pe verb"; Numai în / Nord mâna cu care scrii e una cu mâna / de pe cuțit"; "Nordul e în față, precum moartea..." Printre rânduri sunt amintiți Blake, Flaubert, Amiel, Blaga, Heidegger și suprarealistul Philippe Soupault. Țăranii din a căror stirpe se trage poetul rostesc fraze năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]