557 matches
-
întări toate acestea, Horia Zilieru schițează un microeseu intitulat, cu versul poetului din alt veac, „Să simt plutind deasupră- mi geniul morții“ -, Manuscrisul de la Înviere se fixează în profilul știut al unui poet pe care Eugen Simion îl numea „ultimul suprarealist“. Poemele din Manuscrisul de la Înviere, ca, de altfel, toată poezia lui Horia Zilieru sînt foarte elaborate, parte dintr-un angrenaj care se mișcă din prezent spre trecut, din paradigma de sensibilitate a omului de azi spre orizontul îndepărtat al miturilor
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
efortul recuperator și prin mobilitatea cu care Michael Finkenthal se mișcă în preajma științelor patronate de Freud. O frază a lui D. Trost ar fi și cheia demersurilor lui Micael Finkenthal - calea către înțelegerea operei majore, de scriitor de avangardă, a suprarealistului: „suprarealismul nu caută să integreze visul în realitate, ci transpune realitatea înconjurătoare în vis”. Noutatea demersurilor lui Dolfi Trost, a șanselor și neșanselor proiectului său e pusă în valoare de un cercetător lipsit de superstiția priorităților. Michael Finkenthal nu ignoră
Michael Finkenthal, de la Fundoianu și Șestov la Trost și Sesto Pals by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2600_a_3925]
-
de La Fontaine. Ulterior a descoperit în literatura un spațiu de libertate și s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu și mulți alți scriitori nealterați de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiștii, dadaiștii, povestirile fantastice, teatrul absurdului și al grotescului, poezia onirica și chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul cu exceptia realismului socialist. Studiază la București filozofia și devine foarte activ în sînul generației 80, fiind membru fondator al Cenaclului de
Matei Vişniec [Corola-blog/BlogPost/99602_a_100894]
-
care s-ar putea transforma în ceva serios. Mi-e să nu-i vedem pe Elena Udrea atacată cu pempărși plini, pe Boc linșat cu suzete și pe Băse incendiat cu cocktailuri Molotov de piure de morcovi. La cât de suprarealist decurg dintotdeauna lucrurile în această țară, pe mine nu m-ar mai mira absolut nimic. Cum ar fi ca țara să ajungă pe mâna pensionarilor și a bebelușilor? S-avem președinte un bebeluș de 2 luni care de-abia a
Pensionarii şi bebeluşii, aceste bestii dezlănţuite by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21037_a_22362]
-
constă în acel umor tragic al filmelor românești, ca semn de eleganță morală (...) Forma filmului e absolut superbă, amestecînd decupaje de hîrtie, desen animat, fotografie și film într-un fel de colaj poetic care duce cu gîndul la dadaism și suprarealiști (...)” Politis: Călătorie pînă la capătul nedreptății (13 decembrie 2012, de Chrisophe Kantcheff) “A regiza un documentar cu mijloacele cinematografului de animație este, fără îndoială, unul dintre cele mai creative moduri de a reînnoi genul documentar. Inițial, era vorba despre a
drumul spre dincolo" de 25 de premii internaţionale și de 130 de festivaluri [Corola-blog/BlogPost/97593_a_98885]
-
de organizare temporală, sistemul ritmic divizionar), principii specifice muzicii culte. Ca să nu mai vorbim că produsele de tip happening nu s-ar fi născut fără vituperațiile futuriste ale lui Marinetti, fără non- sensul poetic al dadaiștilor ori fără hotărârea suprarealiștilor de a-și asuma inconștientul grație insolenței și stranietății. Așa s-a ajuns la acele evenimente live radicale prin natura lor, care comportă o receptivitate proprie culturii pop față de imediat și efemer. În orice caz, muzica pop, happeningul ori performance-ul
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
din pușcărie și spunea optimist: "Nu murim!". Fusese arestat la virsta de 74 de ani. După ce a fost eliberat a mai trăit un an bolnav și în sărăcie. N-a apucat să vadă publicate Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... Suprarealistul Gellu Naum, interzis din 1948 pînă în 1968, a trăit în toți acei ani de pe urma traducerilor. Constantin Noica a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel din 1949 pînă în 1958, an în care a fost arestat. A stat în închisoare pînă
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
același Stelian Tănase: "Chiar dacă nu s-au influnețat reciproc - limbajul antirăzboinic, contestarea "revoluționară" a burgheziei și a capitalismului erau locuri comune -, totuși această întâlnire ratată sau nu de pe Spiegelglasse, dintre bolșevism și avangardism, e un semn al epocii." Legăturile dintre suprarealiștii români și comunism sunt excelent puse în evidență de volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței. Volumul este cea de-a doua carte publicată în foarte incitanta colecție a editurii Polirom, Istorii subterane, coordonată de istoricul Stelian Tănase. Cercetând cu acribie
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
ghinionul de a debuta, în țară, cu un volum care să declanșeze valurile de antipatie aservită politic care au însoțit volumul Geraldine. Nici pe acela de a fi asimilat obtuz unei grupări insulare la noi, de felul celei reprezentate de suprarealiști. Nici pe acela de a se limita, elitist, la a fi un foarte bun poet. În schimb, exact ca Reichmann, l-a avut, cu asupra de măsură chiar, atunci când s-a adus în discuție criteriul apartenenței lingvistice. În această privință
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
la fiecare pas, și care te așteaptă, la locul ei, stă mai toată poezia lui Gellu Naum. O luciditate visătoare, sau un vis cu ascuțimi de veghe, sînt cele două semi-stări ale ei. De la un capăt la altul al unui suprarealist prelung, de care Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
gospodărești. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938) reprezintă, poate, o constelație. În fine, dând titlul manifestării de la Washington, „L’Echelle de l’évasion”, o guașă din seria „Constelațiilor”, este o adevărată „Ars poetica” în versiunea Miró. Introdus în cercul suprarealiștilor de colegul său de atelier, André Masson, Miró este rapid apreciat de Breton care-l consideră „cel mai suprarealist dintre noi toți”. Cu toate acestea, artistul n-a făcut parte integrantă din mișcare, nefiind defel interesat de aspectele dogmatice ale
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
care duce spre abstract. Formele sale au pornit mereu de la ceva existent în natură chiar dacă de multe ori izvorul este greu de depistat. Procesul de transformare a unor crâmpeie din lumea vizibilă a fost însă de cele mai multe ori dificil. Spre deosebire de suprarealiști, Miró n-a crezut în spontaneitate. Creații majore sunt precedate de numeroase schițe pregătitoare. Compune serii de lucrări care nu sunt neapărat variații pe marginea unei anume teme dar sunt bazate pe o tehnică comună. Rezultate de o poezie aparte
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
Ronaldo. (editorul e chiar foarte insistent) Să-l chem pe bunicu'... EDITORUL: Nu-l deranjați de la lucru. Ne simțim bine împreună, nu? Literatura e ca viața. E nevoie de... O simițire mai profundă. SONIA: Sigur, profundă, dar... EDITORUL: Vă plac suprarealiștii. SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis. Acest algoritm al modernismului românesc nu cuprinde, cred eu, vreo omisiune majoră. Poate doar s-ar face simțită lipsa lui Fundoianu din galeria avangardei interbelice și a lui Gherasim Luca dintre suprarealiști. Și unul, și altul însă și-au dat cu adevărat măsura novatoare în poezia lor de expresie franceză, cea românească fiind mai tradițională. După cum se poate observa, cadrul temporal este aproximativ 1878-1948, adică, în termeni de istorie politică, de la instaurarea
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
prin negație). Întrebarea "cine sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui roman care nu de puține ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă simțeam negru-gălbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon și fundalul întunecat al sălii. Totul se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede că sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cauți prietenia și te pomenești că nu-ți
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
tu cel pe care încă nu te știu, sărman și tainic strîngător de zdrențe, o, ție ți-am dat un nume de faimă și ales, ți-am spus Dostoievski." Talmeș-balmeș cu legende. Ele vor trece, grea moștenire necesară, în detonatorul suprarealiștilor, pe care antologia îi subtitrează, simplu, cu numele lor. În frumoasele traduceri ale lui Tașcu Gheorghiu, poeziile lui Antonin Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
obținuse pentru întâiul său roman, Albastrele zile de luni (Blauwe maandagen,1994). în Istoria calviției mele, studentul vienez Marek van der Jagt spune povestea încercărilor sale adolescentine de a face cunoștință cu singura formă de iubire pentru care - după exemplul suprarealiștilor - merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
sud-african are o imaginație debordantă și adoptă un limbaj stilizat în cuplete care nu știu de ce mi-a amintit de Old Possum's Book of Practical Cats a lui T.S. Eliot. O feerie lettristă care i-ar fi încîntat pe suprarealiști ne oferă și Lesley Barnes cu Herzog and the Monsters (Herzog și monștrii, UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
omului". Viziunea lor e însă, în fond, clasicistă, ilustrînd acel ideal de echilibru lăuntrici și de "sănătate sufletească" ce pare a întrupa o trăsătură intrinsecă a nației, împins pînă la întîlnirea cu descoperirea inconștientului, cu abordarea regiunilor iraționale. Proust, Gide, suprarealiștii produc o "revoluționare fecundă" a spațiului spiritual, dar fără a anula antecedentele raționaliste, trecutul clasicizant care se vădește în stare a se adapta furtunii moderniste, de-a supraviețui acesteia printr-o remarcabilă maleabilitate: "O astfel de tradiție se dezagregă cu
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
un motiv esențial pe care îl va analiza stăruitor în mai multe articole din al doilea volum de critică literară, Noi și neobarbarii: modernismul e construit pe iraționalism. Petru Dumitriu îi invocă pentru a-i ridiculiza pe Lautréamont, Rimbaud, pe suprarealiști, pe Urmuz, pe Kafka, Pirandello, Sartre, Camus, pe "romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de popor), ruptura de tradiție, iar "marea tradiție a fost totdeauna realistă, deci profund
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
vă vorbesc despre cum citește poetul creșterea firului de iarbă. Dar realitatea visului? Dar conținutul unei interogații? Are el experiența norului, a trecutului? Căci, așa cum spunea nobelistul Ivo Andrici, trecutul este doar ceea ce n-a trecut niciodată. Mă preocupă adeseori suprarealiștii de pe o bicicletă chagalliană. În plus, țin să vă mărturisesc faptul că Franz Kafka mi-e tot timpul un martor fidel și-atunci eu zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
târgovișteanului trebuie discutate, așadar, pe de o parte, în direcția respingerii servilismului politic și, pe de altă parte, în cea a experimentalismului estetic. Autorul poate sta alături de nume cunoscute din literatura universală. În 1924, R. Queneau a aderat la ideile suprarealiștilor, dar, despărțindu-se de acestea prin respingerea factorului irațional, se delimitează în mod clar de mișcarea lui André Breton și, înainte de fondarea grupului Oulipo în anii 1960, începe să experimenteze "exerciții de stil" plecând de la modele matematice. Primele două volume
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]