127 matches
-
organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă pentru Spinoza intuiția ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reluată de Șerban Nicolescu. Acesta, sub influența ideii lui Heidegger, conform căreia poezia este cea care întemeiază Ființa idee preluată de filozoful din Freiburg de la Hölderlin -, afirmă: "Arma secretă a terțului inclus este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se adâncește infinit poetic. Neliniște și catharsis Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea. Hafiz Neliniștea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-o suprarealitate a frumosului, a sublimului Eliberarea radicală, posibilul suprem până la transposibil, adică dincolo de posibil și imposibil, o împlinește geniul, așa cum au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a doua creațiune a lumii prin artă", înțelegând prin poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
6; Ștefan Melancu, „Săpunul lui Leopold Bloom”, APF, 1993, 6; Ioana Pârvulescu, Concentrat de femeie, RL, 1993, 34; Gheorghe Grigurcu, Porunca inimii, RL, 1998, 45; Irina Petraș, Capricii, APF, 1998, 12; Dicț. scriit. rom., II, 659-660; Alex Ștefănescu, Întâmplări în suprarealitatea imediată, RL, 2000, 26; Alex. Ștefănescu, Câtă cultură, atâta sinceritate, RL, 2000, 46; Cistelecan, Top ten, 167-170; Iulian Băicuș, Doamna cu licorna, RL, 2001, 16; Dicț. analitic, III, 333-334, IV, 542-548; Gheorghe Grigurcu, Marca de fabricație, RL, 2002, 27; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice: "chemat/ sau nechemat/ cuvântul este prezent/ de la început/ îl auzi/ sau nu-l auzi/ cuvântul este prezent/ îl simți/ sau nu-l simți/ cuvântul este prezent/ scris adânc/ în tainele frunții tale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este conceptuală, ci pur misterioasă. Existența aceasta de o natură cu totul nouă și care nu implică decît "obiectul" metafizic, nu este în contradicție cu realitatea. Din contra, ea este condiția realității (principiul misterios al oricărei existențe reale). Ea este suprarealitatea despre care nu se poate vorbi decît simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este condiția realității (principiul misterios al oricărei existențe reale). Ea este suprarealitatea despre care nu se poate vorbi decît simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din tensiunea scrisului. Intimitatea este, așadar, o fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al termenului conotează spațiul limitat al existenței private: familia, prietenii, cercul cunoștințelor. Însă o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu contează. Fiindcă în realitate ea nici nu... există. Nu spune, cu alte cuvinte, nimic despre esențele ultime. Rupând contactul cu istoria comună, Constantin Noica o înlocuiește cu ceea ce Gabriel Liiceanu definește, în mod fericit (în dialogul din Euphorion), drept suprarealitate culturală. După unii, nebunia ar fi chiar pierderea funcției realului. Constantin Noica se dovedește doar un spirit eminamente himeric, în seria celor câțiva utopiști și iluzioniști ai culturii noastre, începând cu Macedonski. O astfel de filozofie a istoriei are și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
insuccesele propagandei externe provin din aceste împrejurări esențiale: neadecvarea, în primul rând, a sistemului la orizontul de așteptare al publicului extern căruia i se adresează (ca să folosim și noi o expresie curentă a esteticii receptării). Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De unde o stare de spirit complexată și resentimentară, care definește, în bună parte, resorturile interioare ale culturii alternative opusă, într-o formă oarecare, ordinii totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv a fost, cel puțin formal, răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar și la agresiunile ,,de corecție” prin care, în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934 și 1935 de la ,,Meridian”, revistă care, prin Sașa Pană, Geo Bogza și Marcel Iancu, ducea mai departe atmosfera de la ,,unu”, publicația-etalon a avangardismului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Avraam se desfășoară pe aceeași schemă cosmico-eschatologică, dominată de imagini stereotipe, care slăbesc în final "tensiunea conflictual-magică, tangentă la existența propriu-zisă" (Ciobanu 118). Marile spații și locuințele fastuoase se bucură de cele mai reușite descrieri în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale prietenului său Moldov. Încă de la început caracterul ei este eclectic: futuristul F. T. Marinetti stă alături de Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon, iar articolul Reabilitarea visului de Geo Bogza (34/ 1931) e urmat de manifestul Poezia agresivă sau despre poemul reportaj al lui Paul Sterian, care amintește de agresivitatea primelor texte constructiviste. Un concept central, suprarealitatea, preluat din Second manifeste du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
mouvement surréaliste international (1945) de Gherasim Luca și D. Trost, Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]