127 matches
-
verosimilă, mai „reală“ decât realitatea însăși. Ceea ce vedem la televizor nu poate fi pus la îndoială. Mai curând poate fi pus la îndoială ceea ce trăim nemijlocit, ceea ce există în carne și oase în imediata noastră apropiere. Televiziunea ne oferă o suprarealitate, o realitate inten sificată până la utopie. Ea livrează, în lumea secularizată de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inten sificată până la utopie. Ea livrează, în lumea secularizată de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se poate da în vileag nu există. Prestigiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca o zăpadă liniștită", Ghimpii adoră). Exceptând însă gruparea suprarealistă care se cristaliza în jurul lui Gellu Naum și Gherasim Luca proaspăt întorși de la studii din străinătate și care, de altminteri, va fi interzisă după
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
putere de către Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în care intrasem. Din acel moment, o suprarealitate rostită răspicat de discursul ideologic stalinist se suprapunea peste adevărata realitate, trăită de toată lumea, adică frica și mizeria. Am trăit această tranziție brutală și inocularea acestei boli funeste: minciuna. Boală morală, din care societatea română nu avea să se mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nu contează. Fiindcă în realitate ea nici nu... există. Nu spune, cu alte cuvinte, nimic despre esențele ultime. Rupând contactul cu istoria comună, Constantin Noica o înlocuiește cu ceea ce Gabriel Liiceanu definește, în mod fericit (în dialogul din Euphorion), drept suprarealitate culturală. După unii, nebunia ar fi chiar pierderea funcției realului. Constantin Noica se dovedește doar un spirit eminamente himeric, în seria celor câțiva utopiști și iluzioniști ai culturii noastre, începând cu Macedonski. O astfel de filozofie a istoriei are și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
insuccesele propagandei externe provin din aceste împrejurări esențiale: neadecvarea, în primul rând, a sistemului la orizontul de așteptare al publicului extern căruia i se adresează (ca să folosim și noi o expresie curentă a esteticii receptării). Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De unde o stare de spirit complexată și resentimentară, care definește, în bună parte, resorturile interioare ale culturii alternative opusă, într-o formă oarecare, ordinii totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv a fost, cel puțin formal, răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unui sens care începe, dă de văzut o închegare incipientă, o zămislire abia posibilă. De aceea "unul din blazoanele de noblețe ale liricii moderne e tocmai această transcendere a realității obiective, pentru a închega, din imagini fragmentare ale realului, o suprarealitate în care elementele lumii exterioare, ca și structura lor nu se mai află în poziția firească", imaginea "se eliberează de orice servitute față de real", imaginația coagulând un "flux de imagini tinzând spre viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
valabil pentru vultur - „vulturul mort nu cade niciodată din cuib” - ar trebui să fie adevărat și pentru cuc. Cât privește ceasul lui Stratan, între două strofe ale acestui pictor nu mai naiv decât Rousseau Vameșul și trăgând cu ochiul la suprarealitatea diavolească a lui Dali („Ceasul nu mai bate/ Oară’i douăsprăzăș fix./ Doamne, ce înseamnă/ Oare semnul X?” și „Mai cântă o dată./ Fix la douăsprăzăș fix./ Cred că oricum ceva înseamnă/ Semnul ista X.”), uluitor rămâne că, pentru basarabeni, al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
prospețimea și aerul de grație, izvorâte din spiritul propriu, nu obținute că un efect de ars combinatoria, cum se Întâmplă În majoritatea cazurilor cu poeții. Apoi fantezia, bogată, ușoară și surprinzătoare; aici aș adaugă observația importantă că metaforele și imaginile suprarealităților sunt coerențe, urmează un fir logic oricât de expuse și de hazardate ar fi, deci realizează un limbaj, comunica, astfel că, citind orice poezie a lui, Îți spui: acest poet are ceva de spus și ce spune spune clar și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
locuit mult timp la Viena; Serghei Zavyalov, poet și traducător din Horațiu... Adun un braț de cărți ale scriitorilor din Sankt-Petersburg și ne promitem să colaborăm și să ne traducem reciproc. A fost interesant până la urmă... VITALIE CIOBANU: Senzație de suprarealitate, de babilon psihedelic, la întâlnirea cu lumea literară din Petersburg, pe Pușkinskaia, 10, Galeria 103, la două cvartale de „cazarma” în care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ilustrul italian "suprema eliberare însemnează întoarcerea la Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume"", concepând o transcendență de "dincolo de orice sistem ontologic, o antilume". Aici devine concluzia este "sălașul geniului". George Popa constată că această suprarealitate este relevată de știința contemporană nouă, astfel încât acel Archaeus eminescian "nu este o speculație gratuită a minții sau misticism, ci o "fulgurație intelectuală" a instinctului metafizic relevând un adevăr ultim, cel al decondiționării metafizice radicale, al totalei eliberări". Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai puțin luată în considerare decât oricare din reperele științifice consacrate de psihologie și medicină, nu cade la fundul oceanului agitat, nu este pulverizată de vârtejurile contemporane; dimpotrivă, mi se pare că a rămas intactă. Poate că raporturile reveriei cu suprarealitatea salvează visul, reveria. Dar, aici intrăm în zona interzisă și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani în urmă, pe când mintea mea de copil nu învățase încă la nici o școală că între realitate și poveste există o frontieră interzisă, foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
reală, împlinind în acest fel un ideal pe care Breton îl formulase încă de la data primului Manifest suprarealist: "Eu cred în contopirea viitoare a celor două stări, vis și realitate, care par contradictorii într-un fel de realitate absolută, o suprarealitate, dacă se poate spune așa" (apud Carrouges 1974: 208). Variațiuni vecernale Fascinat de "mitul tragic" din Angélus, de Jean-Fançois Millet, Dalí a transformat tabloul pictorului francez într-un "model" prin care încearcă să explice semnificația profundă a lucrurilor. Percepția realității
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în plină zonă interzisă”. Preconizata „recuperare” urma să culmineze cu accederea în „acel punct al spiritului din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul nu mai sunt percepute contradictoriu”. O asemenea „suprarealitate” e un absolut ce nu se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii lui Breton și al adepților săi este eminamente laic. Perfect profan
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
aidoma cu bișnițarii noștri, avizi de cîștig rapid, din nemuncă. Cînd îi văd, mi-i destul de greu să admit că și greviștii și ei sînt fii ai aceluiași popor! *Pliat total pe cerințele editorului, „Steagul roșu” se preocupă doar de suprarealitatea țesută din cifre false, escamotări ale problemelor grave, reluări de texte oficiale. Recent, a salutat ca pe un gest magnanim eliberarea unor pușcăriași. Între timp, mai multe întîmplări au arătat că aceasta a fost o eroare. Din cauză că străzile nu sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.” * Cum a operat infuzia acestei „suprarealități” asupra spiritului mereu lucid al lui Blecher se va vedea În Întâmplări În irealitatea imediată. Merită să reamintim opinia exprimată Încă la apariție de Eugen Ionescu. Recunoscându-i „o mare valoare” (ceea ce nu prea era În obiceiurile violentului contestatar juvenil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obscure ale unor ființe obișnuite, ale unor oameni „fără însușiri”. Dând personajelor caractere și nuanțe variate, utilizând detalii neobișnuite, autorul își exprimă însă și disponibilitatea spre fantastic și irațional, ca alternativă la alunecarea în patetism. Conținutul epic aduce elemente de suprarealitate, prin introducerea unor personaje secundare din alte epoci. Antractele reprezintă elemente de meditație, hibride și concentrate, cărora diversitatea le conferă valoare de informații insolite. SCRIERI: Omul dublu, București, 1980; Povestiri, Timișoara, 1987; Într-o singură dimineață, Timișoara, 1999. Repere bibliografice
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
D. Trost, militanți politici de stânga, pe de alta - suprarealiștii români se întâlnesc în aceea că discursul lor teoretic nu se mai centrează în primul rând pe conceptul de "dicteu automat", socotit deja un bun câștigat, ci pe acela de „suprarealitate”. Scrierile suprarealiștilor români din această perioadă se constituie într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
Ba dimpotrivă înseamnă că fiecare are deplina libertate să se miște cu îndrăzneală și absolută dezinvoltură într-o zonă care se află la granița dintre lumea interioară și cea exterioară care, deși nu este foarte precisă, posedă o deplină realitate (suprarealitate!) fizică și psihică." Operele pictorilor suprarealiști sunt mărturie a căutărilor unor terenuri virgine, a unei lumi niciodată reprezentate până atunci, pe care suprarealismul dorește să o descopere prin revoluția mentală ai cărei moștenitori mai suntem încă și astăzi. Pictorii expresioniști
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]