146 matches
-
nivelator statistic al unor fenomene trecătoare. Rezultatul este preschimbarea oricărui proces într-un mecanism, cu eliminarea programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e opera de artă care slujește unui scop suprasensibil) e un fenomen care nu-și are scopul în sine (entelehia), în vreme ce organismul e acea stihie guvernată de o entelehie primordială. Un individ, o specie, o națiune sau un fir de iarbă sînt cu precădere organisme, adică entități însuflețite de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
filozofiei hermetice o intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de care omul n-ar fi putut să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care să fie spațiali și totodată necontradictorii, în situația în
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
în armonie sau în dezacord absolut. Pe parcursul serii (cum mă simțisem rău toată ziua, avînd și oarece dureri) am rămas foarte tăcut și n-am fost în stare să mă pun în evidență în nici un fel. Nu neapărat rușinos sau suprasensibil, ci lipsit de ceva mai mult decît de vitalitate. Două euri: ego-ul, gîndind împreună cu ceilalți - și în răspăr cu ei -, plin de cuvinte potrivite, de idei ciudate și așa mai departe, și alter ego-ul, incapabil să intervină în discuții. O
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
aceste condiții unitatea volumului fiind uimitoare. Conexiunea cu Kafka este cea mai la îndemînă, dacă avem în vedere atît obsesia lui Alexandru Vona de a-și modifica la nesfîrșit textele, niciodată mulțumit, cît și subtilitatea analizei relației dintre eul fragil, suprasensibil, singur printre obiecte (personajele lui Alexandru Vona nu comunică nimic cu nimeni) și nimicul, de cele mai multe ori concretizat în forma mult mai "accesibilă" a morții. Dar ceea ce la Kafka era răceală și precizie în notație, o răceală-camuflaj pentru disperare și
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
2 ianuarie 2005). Uneori materia e adnotată brevilocvent, în înfățișarea sa compactă: "Noaptea trecută nu mi-a plăcut deloc// niciodată materia nu a fost mai urîtă" (21 martie 2006). Alteori ea inspiră nevoia tulburătoare a stabilirii raporturilor dintre sensibil și suprasensibil, operație pe care avea s-o săvîrșească abia Platon. Consemnarea diaristică sugerează în simplitatea-i vag compasională o reverie fiolosofică: "Astăzi 31 martie 2006 o femeie/ din salonul 342 de la Spitalul/ de Urgență nu vroia să moară// cu toate că Moartea/ era
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
fi considerată ca teologie a harului pentru Răsăritul ortodox, iar lumina isihaștilor trebuie interpretată ca manifestare a acestor energii divine<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, op. cit., p. 251. footnote>. Harul se împărtășește și poate fi văzut în chip suprasensibil de cei vrednici, de sfinți, care experiază strălucirea naturii dumnezeiești. Bernard de Clairvaux (*ca 1090 1153) precizează că Dumnezeu sălășluiește în lumina inaccesibilă, El S-a întrupat și a sălășluit printre noi, El sălășluiește în inimile noastre prin credință. Reflectând
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
copie a haosului invizibil, adevăratul factor de destin, ce pare să cuprindă, concentric întregul univers, au fost consemnate de lectori competenți, cât și de critica literară în multe, foarte multe pagini. O carte unică prin substanța misterului însuși, prin dimensiunea suprasensibilă, motiv pentru care a stârnit elogiile lui Mircea Eliade, făcându-l să presupună, să prevadă, ca un adevărat inițiat, că succesul romanului lui Vona, va fi cândva în viitor. Și spunea asta la Paris, după ce citise romanul, într-un timp
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
stranii, muzici, înțelepciuni sincretice, fără ca romanul să renunțe la densitatea și tensiunea acțiunii, nici la ironie și umor. Povestea urmărește aventurile clovnului Kasper Krone, învinuit de evaziune fiscală în Danemarca și amenințat cu deportarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorită căruia identifică oameni, lucruri și chiar timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist celebru, ci și meloterapeut, intrând astfel în legătură cu un grup de copii ale căror haruri mistice pot duce la schimbarea realității fizice (un cutremur-potop
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
că omul este creatorul și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile suprasensibilă, inițiatică, magică și taumaturgică). După Octavian Nemescu "factorul care a contribuit cel mai mult la degradarea și prăbușirea imaginii sacrale în muzică, în artă, în general, a fost ritualul spectacular și, în cele din urmă, civilizația occidentală care l-a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
zorile, surorile", pentru a nu se grăbi să "ne năvălească, până nu și-o găsi dalbul pribeag un car cărător, că e cărător... din țara cu dor, în cea fără dor...". Pânzele eterofonice diafane sunt comparabile cu adevărate sufluri vitale, suprasensibile. Ascuțit ca o lamă de fierăstrău, sunetul corzilor (simbol al purificării de sine) încheie momentul într-o notă de maximă spiritualizare. E ca și când am fi conectați direct la însuși limbajul Instanțelor cerești. Adevărul sentențios conținut în Stihirile glasurilor (partea a
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
morții și a eternității. La pupitrul dirijoral al formației, Alexandru Matei a făcut corp comun cu ceilalți 5 percuționiști, ce păreau a fi ieșit din sine și, acaparați de vraja sacru-profană emanată de muzică, s-au lăsat transportați în lumea suprasensibilă țintită de acest ritual magic, surprins cu atâta acuitate de către Nicolae Brânduș. Lucrarea a pregătit într-un fel terenul pentru ultima piesă din concert: PinAscensioCristiCho pentru pian, celestă, orgă, două percuții și CD, în p.a.r., de Octavian Nemescu
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
genere o unealtă stîngace a cărei rază de acțiune nu depășește felia vizuală a universului. Cu vorbele nu putem descrie decît ce vedem, și tot ce sare din lumea simțurilor, fie în sens infrasensibil (ca microcosmos cuantic), fie în sens suprasensibil (ca macrocosmos transcendent), iese de sub jurisdicția limbilor intrînd în regatul virtuților matematice. Cine nu respectă granița celor două imperii alunecă în diletantism cu tentă de impostură. Pentru Neculai Andrei, filosofia nu e decît treapta premergătoare de care spiritul a avut
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
00!) în care Vlad Vizireanu dirija lucrări de Enescu, Liszt, Beethoven, iar la 19,30 să rămâi în continuare în Sala Mare a Palatului pentru a nu pierde nici un sunet din cele modelate de cuplul Barenboim-Lupu, într-o viziune mozartiană suprasensibilă, care a țintit fără echivoc chiar miezul misterios al Adevărului în Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol major, KV 365, și apoi să te lași absorbit de atmosfera spiritualizată a celor Patru piese sacre de Verdi, cărora
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renașterii
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
convenție cu inaptitudinea de a se împotrivi la presiunea mediului. Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
fundamentale fiind intuiționismul lui Henri Bergson și fenomenologia lui Edmund Husserl. După Bergson intuiția este o capacitate umană irațională superioară inteligenței, de a sesiza esența realității și, mai ales, a trăirilor omenești. Husserl afirmă că obiectul cunoașterii reprezintă formele ideale suprasensibile ce alcătuiesc domeniul subiectiv al „conștiinței pure”. Importantă este și teoria angoasei a lui Kierkegaard, la fel ca ideile lui Nietzsche despre transcendentul gol și agonia lumii. În plan psihologic și psihanalitic sunt relevante notațiile lui Freud despre rolul subconștientului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
decorație și confort - și cam la acest ansamblu și la această asamblare de materiale se reduce cunoașterea scaunului respectiv. Pot însă merge mai departe, să spun, cu mintea lui Platon, că scaunul are o schemă, că există ca model mental suprasensibil, ca idee intangibilă, la care însă toate scaunele reale participă, reprezentând toate o copie a originalului ideal. Dar aici, în această situație „platonică“, nu mai vorbim de obiectul scaun, ci de o formă teoretică, care nu mai e sensibilă și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sunet după origine e de privit ca un product al sufletului în care omul s-a încercat de-a-și întrupa impresiunea avută înăuntrul lui: intuițiunea obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult i s-a deschis cercul suprasensibilului (Ubersinnlich), această coeziune simbolică s-a slăbit din ce în ce mai mult, vorba din contra a devenit un semn care, prin corpul {EminescuOpXIV 295} sunetului numai, esprimă intuițiunea obiectului. Cu toate astea s-a păstrat în limbă o mulțime de elemente în cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra regnului animal. Într-un al treilea timp, să proiectezi un dublu al tău În orice punct al spațiului; bilocație, ca yoghinii, ar trebui să apari simultan În mai multe forme distincte. După aceea, se cere să treci la cunoașterea suprasensibilă a esențelor vegetale. În fine, Încerci disocierea, e vorba de a implica alcătuirea telurică a trupului, de a te dizolva Într-un loc și a reapărea Într-un altul, integral - zic - și nu numai În dublul singur. Ultimul stadiu, prelungirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în "Adevărul de Iași", p. 2. 143 Prin "mistică" se intelege, în general, o experiență interioară, care permite contactul cu elementul divin. Bulgakov afirma că experiența mistică este posibilă numai atunci când omul posedă o capacitate specială de concepție suprarațională și suprasensibilă. Experiența mistică are un caracter obiectiv; ea presupune iesirea din sine și un contact sau o intâlnire spirituală. Astfel, Sf. Pavel, pe drumul Damascului, nu a fost obiectul unei iluzii, care n-ar fi avut pentru el decât un ințeles
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
a ființării umane care În fiecare moment al său se poate deschide spre o altă dimensiune, cea dinlăuntru. Această deschidere la care se referă Evdochimov se produce, printre altele, și prin raportul de participare - Înțeles În sens plotinian - Între imaterialul suprasensibil și diversitatea sensibilă așa cum se stabilește el dacă timpul este trăit În forma memoriei. Ilustrarea acestei supoziții În care mentalul deschide, așa cum aminteam, nebănuite porți ale dinlăuntrului omenesc, se reflectă și În narațiunile lui Jorge Luis Borges. Una dintre ele
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
Batamarbar Idomé, Idomeneo Kan, Nicolas Glock, Adolohius, Réné Zuber, Schlemmer, Schriften, Osymandias“. Ce rezultă din aceste ingrediente lexicale? Rezultă o poezie rebarbativ-sentențioasă, incapabilă să intereseze cu adevărat pe cineva: „Kundalini. // anotimp barbar. // perspectivă. Tiamat (om, animal, vegetal, mineral) // stop! / (receptiv, suprasensibil) / mână pe gură. Cortex. / matrice și somn, matrice și somn // muladharachakra // gnostic pasiv, în Rig Veda.“ (Kundalini) Autoarea, un om inteligent și cultivat, are ceva de spus, nu este o impostoare, dar modul ei de a concepe poezia este neinspirat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e sensibil diferit. Pentru autoarea engleză, în cazul misticii, voința se unește cu emoțiile într-o „dorință febrilă de a transcende lumea sensibilă“, în timp ce în cazul magiei voința se unește cu intelectul într-o „dorință febrilă de a dobândi cunoașterea suprasensibilă“. Pentru filozoful român, resortul fundamental al activității mistice este iubirea, iar al celei magice, voința. La Underhill ele corespund dorinței de iubire, respective celei de cunoaștere. La Ionescu, ambele sunt încercări de cunoaștere metafizică. Nae Ionescu vorbise despre iubire ca
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
si morală. Vulgarizând doctrina platoniciană, vom vorbi despre unitatea triadică a Frumosului, Adevărului și Binelui. Platonicianismul ridică problema ambiguității și a “insubordonării” frumosului. Filosoful grec atribuie îndeletnicirii cu frumosul demnitatea supremă care ține de posibilitatea de a accede către lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent provoacă amintirea Frumosului și Adevărului transcendent pierdut. Pe de altă parte, ambiguitatea frumosului, “defectul” său, vine din aceea că receptarea frumosului se poate concretiza și în simpla plăcere produsă de aparența sensibilă nu oricine gustă Frumosul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]