144 matches
-
dezvăluirea; un discurs de o factură aparte, care, practic, nu ne spune dar ne face să vedem (noi preferam să spunem "prevedem"), care facilitează intuiția. Dimensiunea lumii la care omul își deschide drum prin intermediul artei, a insolitului, a misterului, a suprasensibilului nu poate fi atinsă, în inaccesibilitatea ei conceptuală, altfel decât prin mijlocirea posibilităților analogice ale simbolului artistic. Starea poetului este oarecum asemănătoare, în această circumstanță, celei a misticului care experimentează extazul dacă îl credem pe carmelitul spaniol Ion al Crucii
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
circumscrie experienței posibile, obiectelor date în sfera sensibilității. Imaginea simbolică, în schimb, ce nu îndeplinește un rol instaurativ și definitor ci unul revelator și sugestiv, concentrează și expune, în difuzia ei semantica, indeterminarea proprie ideii estetice. Urmare a deschiderii spre suprasensibil a geniului, în a cărui percepție avantajata orizontul sensibilului, al tranzitoriului și mărginitului se retrage continuu făcând loc infinitudinii. A disponibilității lui de a fi afectat mai mult decât alții de aspecte "nevăzute"; a sentimentului sau nelămurit de identitate cu
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
elvețian cu un termen al epocii), se naște ideea estetică. În căutarea a cărei expresii, limbajul se sublimează în alcătuirile cele mai neașteptate și mai înspicate ale metaforei, lăsând să transpară, prin substanță acesteia, în cristalizări semnificative altfel de nespus, suprasensibilul. Ca niște umbre pe pereți de caverna platonica, sau ca dintr-un plan de care ne aflam despărțiți prin limitele facturii noastre umane, entitățile și relațiile dintre ele, stele, ape, primăveri, nostalgii și împliniri, timpul și istoria conturează, în receptivitatea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
prin urmare, nu există reguli determinante pentru obiectul frumos. Totuși, în cadrul obiectului artistic al artei, avem de-a face cu reguli. Ele sunt explicate de Kant ca elemente naturale ce aparțin geniului artistic; de exemplu, prin natură, Kant înțelege natura suprasensibilă care nu poate fi experimentată sau supusă regulilor experienței. Creativitatea nu dispune de reguli determinate, ea are o existență incomprehensibilă. Creativitatea poate fi explicată prin inexplicabilitatea creativității. Noțiunea de creație dispune de anumite caracteristici descriptive, empirice sau apriorice. În acest
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de glucoză), ceea ce conduce la o disponibilitate mai mare a glucozei (neutilizată în mușchi), pentru a fi depozitată sub formă de trigliceride (după o serie de transformări) în țesutul adipos (26). În această etapă, țesutul adipos ar putea fi chiar suprasensibil la insulină, explicând expansiunea sa constantă. Această expansiune nu ar fi posibilă în condițiile în care celula adipoasă ar fi insulinorezistentă, întrucât insulinorezistența presupune o scădere a efectului anabolizant al insulinei. Ori tocmai acest efect anabolizant este exagerat la pacientul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima voinței
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fantastică: „Cred în realitatea experiențelor care ne fac ‹‹să ieșim din timp›› și ‹‹să ieșim din spațiu››”. Prin dublul său aspect de cale de ascensiune mistică și de sursă de puteri magice, yoga împinge la limită „cunoașterea experimentală” a lumii suprasensibile. Eliade își amintește că Dasgupta îi făgaduise să-l inițieze in practica yoga, însa acest lucru nu s-a întâmplat niciodată: „I-am spus de multe ori lui Dasgupta: ‹‹Maestre! Dați-mi ceva mai mult decât textele››. Dar el îmi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fundamentale fiind intuiționismul lui Henri Bergson și fenomenologia lui Edmund Husserl. După Bergson intuiția este o capacitate umană irațională superioară inteligenței, de a sesiza esența realității și, mai ales, a trăirilor omenești. Husserl afirmă că obiectul cunoașterii reprezintă formele ideale suprasensibile ce alcătuiesc domeniul subiectiv al „conștiinței pure”. Importantă este și teoria angoasei a lui Kierkegaard, la fel ca ideile lui Nietzsche despre transcendentul gol și agonia lumii. În plan psihologic și psihanalitic sunt relevante notațiile lui Freud despre rolul subconștientului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a ființării umane care În fiecare moment al său se poate deschide spre o altă dimensiune, cea dinlăuntru. Această deschidere la care se referă Evdochimov se produce, printre altele, și prin raportul de participare - Înțeles În sens plotinian - Între imaterialul suprasensibil și diversitatea sensibilă așa cum se stabilește el dacă timpul este trăit În forma memoriei. Ilustrarea acestei supoziții În care mentalul deschide, așa cum aminteam, nebănuite porți ale dinlăuntrului omenesc, se reflectă și În narațiunile lui Jorge Luis Borges. Una dintre ele
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
esențială! Oamenii Antichității tîrzii se priveau unii pe alții drept identități verticale complete. Peter Brown menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
neclintită, ce nu se mai poate uita, că ești unit cu Dumnezeu. Extazul e o totală ieșire din sine pentru a trăi în divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se pot încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tot și se amestecă, fără să se confunde, cu toate elementele, față de care el rămâne totdeauna eminamente distinct”(Ierarhia cerească, p.61 ). Lumina transcendentă a focului imizibil constituie obiectul sublim al contemplației mistice ortodoxe. Ea se poate experimenta în viziunea suprasensibilă a sfinților. Ea s-a descoperit în transfigurarea Mântuitorului pe muntele Taborului. Dacă natura acestei lumini este creată sau necreată, această chestiune a iscat marea dispută teologică din veacul XIV, care a dat prilej sfântului Grigore Palama să demonstreze în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este. Poeții glorifică în mii de chipuri lumina și artiștii de toate categoriile o absorb în operele lor, fiindcă numai așa pot fi frumoase. Dar mai presus de toți și de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să privească și auzi fără să asculte. E vorba de așa numitele percepții interioare sau senzații suprasensibile cum le numește Origen, mulțumită cărora se produc viziunile, audițiile și celelalte revelații interioare de caracter extraordinar. Aceste revelații de natură imaginativă, adică conturate în forme, sunt de aproape îndrudite psihologic cu revelațiile formale din viziunea creatorului de artă. El
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu simțul spiritual corespunzător. Într-o explozie de bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de trăire într-o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, ca și misticul viziunea, printr-o percepție interioară, printr-o senzație suprasensibilă. Fenomenul nu e de natură comună și analogia cu ceea ce îi corespunde în mistică ni-l arată ca pe un fenomen extraordinar. în mistică, aceste fenomene se și numesc „fapte extraordinare”. Încă o dată deci, modul pur spiritual de percepere a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele mai variate și mai insuficiente lămuriri. Căci dacă admitem împreună cu artiștii și cu misticii că inspirația e de origine transcendentă, deschidem prin aceasta un domeniu inaccesibil mijloacelor de investigație ale metodei științifice. Transcendentul se poate experimenta subiectiv, pe calea suprasensibilă a intuiției spirituale, dar acest mod de experiență e prea subtil pentru o metodă împrumutată din domeniul fizicii cu tendința de stereotipizare a celor mai înalte fapte sufletești. Izvorul atâtor explicații fanteziste stă în metoda cu totul inadecvată la obiect
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
esențială! Oamenii Antichității tîrzii se priveau unii pe alții drept identități verticale complete. Peter Brown menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
eleați, deși el nu face acest lucru în mod explicit. La fel ca și Zenon, Blaga susține că experiența, concretul nu încape în cadrele logicii, generând antinomii și punând rațiunea în dificultate. Dar atunci cu atât mai puțin încape lumea suprasensibilă, transcendentă, va gândi el, contrar eleaților 254, lucru demonstrat de către Immanuel Kant. Dacă lucrurile stau astfel, atunci antinomiile nu sunt un motiv pentru a repudia experiența, de dragul logicii. Prezența contradicțiilor în corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofice și la Immanuel Kant, ca și la eleați. Diferența față de eleați este însă foarte mare, aș spune radicală. Acolo, paradoxurile erau consecința încercării de cuprindere rațională a lumii sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea științifică. Lucian Blaga se situează pe o poziție diferită față de Immanuel Kant, ceea ce îi permite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rezervată gândirii, pe scurt, ar însemna să credem că ea cuprinde, cel puțin virtual, sfera ce pretindea a o depăși, sfera metafizică"701. Metafizica intuiționist-iraționalistă se sprijină pe un alt tip de experiență decât metafizica inductivă, pe "o experiență particulară suprasensibilă, pe "intuiție", care posedă o certitudine nemijlocită, superioară intuiției sensibile și gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de a fi inteligibilă, ca realitatea vechii metafizici, este irațională sau suprarațională, dincolo de lumina intelectului, având totuși o lumină proprie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu mai poate fi obiectul unei percepții comprehensive care și-l dă drept o exterioritate absolută, ci semnificant al unui supra-semnificat inteligibil și - în același timp - semnificat în corelație analogic-simbolică cu un semnificant sensibil. Nefiind perceptibil decât prin percepția imaginativă, suprasensibilul este o imagine simbolică, un fenomen originar (Urphaenomen) a cărui apariție în lumea sensibilă ocultează orice obiectivare posibilă. Este vorba "de o lume ascunsă în actul însuși al percepției sensibile", dar care apare - iese din ascundere - ieșind din lumea sensibilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie obraz, arătând frumosul ca ridicare la esență, suprasensibil. Or, fiind deasupra configurațiilor și conformațiilor, esența e lipsită de figură sau de formă, deci nereprezentabilă, "o frumusețe care depășește orice frumusețe"10. La fel, florile ce vor crește pe unde au trecut ochi, acolo unde vizibilul aruncă deja - în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se vede. Din nou, nu ce se vede se are în vedere, poartă vederea; ce se vede nu se știe, nu se lasă prins în câmpul vizibilității sensibile, după cum nu poate fi urmat în cuprinsul inteligibil - invizibil - al celor suprasensibile. Doar atât: văzul mult mai mare decât ochii 16. A vedea ceea ce ne e dat să vedem, darul vederii înaintea actului de a vedea, dincolo de obiectul devenit vizibil, mai mare decât pot suporta ochii 17. Excedent al revelatului inegalabil sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]