157 matches
-
aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am Încercat eu Însumi să-mi vin de hac, dar mi-a fost peste puteri...” „Scuzați-mă”, făcu Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aruncându-i o privire furioasă lui Satanovski, el se prăbuși pe scaunul său. „Vedeți, efectul berii combinate cu coniac Alexandrion”, surâse acesta. Medicul Încercă să se ridice și el, dar păți același lucru. „La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta, nu-mi place nici ideea că o să mă hăituiești cu privirea până la sfârșit și mi-a plăcut că l-ai înfruntat pe Dudley Smith. Mal surâse. — Zi-i mai departe. Te temeai de el, dar l-ai pus la punct. Mi-a plăcut. — Sunt mai mare în grad. Acum o săptămână aș fi tăcut. Meeks căscă, de parcă toată povestea începea să-l plictisească. Amice, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-ai înțeles? ― Ce? ― Că te iubesc! Ne-am oprit. Mi-a apucat amândouă mâinile și mi le-a strâns, de să mi le frângă. Ochii îi erau mai luminoși și mai plini de duioșie ca niciodată... Toată era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e bună. Celălalt încuviință, păstră inelul și întinse mâna, înapoindu-i ceasul. Ia tot ce ai nevoie în schimbul inelului, surâse. Ăsta s-ar putea să-ți trebuiască. Nu știu să-l folosesc. Nici eu, dar dacă vrei să-l vinzi, o să iei bani buni... E de aur. — S-a pus preț pe capul tău - zise „zlătarul“, fără să dea importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adevărat revoluția copernicană a filosofiei moderne și-ți puneai soarta-n joc pe afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spiritele decedaților...” „Îmi uitasem țara și rasa”, zise Amparo. „Doamne, puțină Europă și un strop de materialism istoric m-au făcut deja să dau totul uitării, și totuși poveștile astea le ascultam de la bunica mea...” „Un strop de materialism istoric?” surâse Agliè. „Mi se pare c-am mai auzit vorbindu-se de așa ceva. Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse Hristoase”, murmură ea. Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Kent permisiunea de a ocupa spațiul, pe care l-a și ocupat în secția dumitale. Rezultatul ar fi permanentizarea situației. M-am gândit că nu ți-ar face plăcere să-ți vezi definitiv limitat spațiul, încheie Morton, cu un surâs complice. Grosvenor îi întoarse zâmbetul, mulțumit că-și atinsese scopul. - Mă bucur că am sprijinul dumneavoastră în această problemă. Pot să mă bizui, deci, pe dumneata, că nu-l vei lăsa pe Kent să înscrie chestiunea pe ordinea de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a nu știu câta oară, uluit de frumusețea ei, de uitătura ei limpede și curată, de buzele-i trandafirii lăsând să se-ntrevadă albeața dinților într-un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să-l trimit unde? — La Palazzo Lancillotti, În via dei Coronari. La petrecere. — Ce petrecere? Întrebă Emma. — Petrecerea mea, explică fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care Înseamnă repondez s’il vous plait, dar dumneata nu ai confirmat. — Kevin nu a primit nici o invitație, răspunse Emma. O spuse cu nepăsare, căci se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce-s afacerile, Vergilică“, surâse, gândindu-se dacă nu ar trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de demult cu Tomnea, de când încă profesorul scormonea pe dealurile alea de la Obancea și Cetatea Nouă. Oftă doar, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am răzgândit, dar i-am și organizat altceva. Că tot ziceai tu de folclor și misticisme. Am adus-o pe Andromanda și am pus-o la treabă.“ „Și ce lucrează Andromanda?“, întrebă cu jumătate de glas prozatorul. „Comandă specială“, surâse Goncea. „Mi-am amintit de sorbul ăla care n-a mai venit demult. L-a cam uitat lumea. Am pus-o pe Andromanda să-l cheme. E în odaia de-alături. Are și instrumentele care-i trebuie. Pregătește barcazul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla windows. După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vădit. Sufletul lui se cu tremura la gândirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. Speranța? el n-o putea avea. O simțire pe care n-o cunoscuse niciodată era ea să se nască cu amorul? Ea se reivi, surâse. De astă dată trase perdelele sus și sta cu-o garofă în mânuța ei albă și privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și tinerețe. Oalele fierbea pe vatră. - O, zise ea, ca aducîndu-și aminte, trebuie să-i duc merinde tătîni-tău! Las-că ne mai vedem noi desară, mâni dimineață... zise ea și drese ce drese, apoi luă vro două oale din cele pline, surâse și cu ochii și cu gura și plecă pe ușă și prin sat înainte. Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele [sale]. Capul său era mai alb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plângând. E ciudat... dar e adevărat. De ce o fi plâns acest animal omenesc nu știu. {EminescuOpVII 227} Și cu toate astea n-o desprețuiesc. Și această femeie a fost odată vergină. Și aceasta femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde cel puțin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel am văzut-o și eu, îmbrăcată în negru, cozile căzând pe umerii de atlas negru străluceau ca unde despletite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-o așezară pe frunte, ea-l luă de mâni și-l duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. - Angela! murmură el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă ochii cuvioși și surâse. {EminescuOpVII 244} Servitorii intrară spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și mine politicoase. După ce se ridicară toți de la masă, toate fetele se-mprăștiară, afară de Angela, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cîntecul greierului ascuns În piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stâng are teren liber și, prin urmare, va comanda emoțiile pozitive (bucuria sau plăcerea). Davidson și Ekman au măsurat encefalogramele în momentul zâmbetelor provocate de filme și au arătat că adevăratul surâs implică o activitate cerebrală (frontală) stângă, în timp ce falsul surâs (ipocrit) ar corespunde unei activități cerebrale drepte. Pe scurt, fiecare creier are propriile emoții: unul râde, iar altul plânge. Pentru mai multe detalii Bruyer, R., Le visage et l’expression faciale, Mardaga, Bruxelles, 1983. Davidson, R., „Des humeurs bien partagées
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în comunicarea directă, fiind caracterizat prin: ținuta adecvată contextului (ținută semiprotocolară, de o eleganță discretă: taior/sacou și cravată); postura corectă, respectând normele clasice ale politeții; atitudine degajată, cooperantă; expresia feței: interesată, concentrată, fără crispări, privire deschisă, contact vizual moderat, surâs discret, exprimând disponibilitatea spre dialog; gestica subliniază semnificațiile mesajului verbal (gesturile de reglaj dirijează și întrețin comunicarea). Reunirea celor trei paliere de comunicare - verbală, paraverbală și nonverbală - favorizează operaționalizarea comunicării, contribuind la excelența discursului oral. II. Fișe recapitulative pentru portofoliul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]