160 matches
-
să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
decursul anilor. Eșarfa din jurul gâtului nu este funia pe care ai visat-o în tinerețe. Ea îți ascunde doar ridurile pe care nu vrei să le vadă toată lumea. Cine mai poate Să-ți faci din umbră zeul cel ademenitor... Prelung surâs, nu ai ce căuta pe râul care curge - izvor necontenit. Urare-i ziua care vine. Oricum, încremenirea e-n limită: și-apoi, cine mai poate măsura atâtea litere mereu rătăcitoare... Mereu coborâtor Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
-mi deie Moartea capătul la aț Eu bărbat și tu femeie Sub cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că-i pitulice Care zboară în tavan Și rămîi citind pe Nietzsche...
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
puișori roz și aurii, atît de neîndemînateci și plăpînzi, încît mi-a fost frică să-i las să mi se cațere pe mîna. Am uitat de masă, am început să-i suflu. - Asta-i tot? - mă întreba mami, cu un surîs complice. Tata mustăcea. - Mai am? - Caută. De data asta am pornit la treabă. Era clar că ei știu despre ce-i vorba, dar vor să mă vadă căutînd. Am căutat. Dacă le făcea plăcere, am căutat. Era un joc nou
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
simțul autocritic în ultima parte a existenței lor. De aceea au putut produce opere inegale". Evident. Transformîndu-și confrații în personaje de-o relevantă vivacitate, Dora Pavel, așezată (in)confortabil în "culisele scrisului", le urmărește, prezumăm că nu fără un secret surîs, mișcarea de du-te-vino, uneori, din păcate, prea precipitată ori neconvingătoare ori de-a dreptul stîngace, între real și fictiv. Cărțile d-sale de interviuri și anchete se plasează cu siguranță în rîndul celor mai substanțiale înfăptuiri în domeniu ale literelor
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
cea mai mare delicatețe, îl făcusem să înțeleagă că-mi venea greu. Nu știu de ce, dar o spusesem. El n-a zis nimic, nu s-a supărat. Din contră. M-a bătut amical pe umăr la despărțire, întrebîndu-mă cu un surîs complice... dacă mai vreau să ies din partid... Brusc, îmi căzuse fisa. Știa! Titus îi spusese, ca ardelean. Iar Lăncrănjan, mă simpatiza, - de-aia îmi propusese el să fim prieteni! Nu mai țin minte precis anul și data. De frică
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
în mediile de comunicare evoluate au apărut, cum se știe, ideograme (smiles) care, printr-un simplu copy-paste, aduc pe bara de comunicare o stare. De fiecare dată un ,smile" este o figură umană cu o mimică facială specifică, uneori animată: surîs, rîs cu spasme, rînjet, îmbujorare timidă, clipire complice din ochi, înroșire de furie cu fum ieșind pe urechi, buze rotunjite a sărut etc. Pe messenger, europenii vor ajunge la concurență cu orientalii în ceea ce privește utilizarea ideogramelor mai ales că anumite situri
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
actorului: "De-așa tăceri mi-e gura mult amară,/ Se-aud bătăi la poartă-n Elsinor,/ La polul nord al inimii e vară/ Și-ucid în mine zilnic un actor.// Și ce rămâne duc cu voi pe stradă/ Un fals surâs, o haină de pripas,/ O copie a iernii, o zăpadă/ Și din speranțe tot ce-i fără glas." (Tăcerile unui actor, p. 46). Ion Omescu are nostalgia capodoperelor literaturii și simpla citare a titlurilor poemelor sale sugerează un soi de
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
mică javră, meditează sumbru într-un vis desuet și existențial, în fața rădăcinilor unui castan din grădina publică de la Bouville, - o, loc poetic prin excelență al universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de acolo de sus, cu un surâs complice, amintindu-ne că a salutat deja în Bloc-Notes din 30 martie 1961 importanța capitală a "micțiunii sartriene" pe mormântul lui Chateaubriand, adăugând că "începea o eră de pipi și de scuipat pe morminte". Dragă François Mauriac, ești profetul romanului
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
și te rogi: apără Doamne și/ păzește. îngenunchiați la// strigătul soldaților care au/ asigurat dintotdeauna libertatea noastră în fața/ unui pahar cu vin, îngenunchiați/ la zgomotul/ produs de diferitele instrumente de tortură, emisie/ galactică. Spectacol,/ în sine, al degradării și ororii... Surîs - la relatarea ororii. Cu/ senzația aceea de uscăciune în gîtlej, de care nu/ mai scapi. Căință,/ speranță... Pe/ aceleași două dale de pietre de rîu, după/ cîteva sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului e proliferantă: "Zale înmuiate în venin de
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
vecină cu greața, care mă face să aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai bunul Dumnezeu și cu mine știm asta. Amicul meu are în fața lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
joace în ochi. - am să-i uit fața, își spunea, cu ochii încă închiși, și, de fapt, acum înțelege, când căldura înșelătoare a acelei înserări timpurii este tot o amintire, a și uitat-o. celălalt, cel înalt și mereu cu surâs cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei din jur. și pe el îl cuprindea o amețeală abea simțită, însă simțea cum îl legăna
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
abătut imediat Într-o parte, evitându-mă, de parcă s-ar fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum traducea de voie, de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul În negru era mortală. — E posibil, Alatriste Își permise și el un vag surâs. Toți am avut noroc În noaptea asta, pare-mi-se. Englezul Își trase mănușile până la capăt, pe când asculta cu atenție spusele Însoțitorului său. — Prietenul meu Întreabă ce v-a făcut să vă schimbați brusc tabăra sau ideile. — Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
frumoasă. Audbert ridică din umeri și privi drept în ochii migdalați ai celui cu care vorbea. — Important e că își face bine treburile și nu mă sâcâie. Dacă vrei, în seara asta ți-o trimit să-ți încălzească așternutul. — Balamber surâse: — Cunosc ospitalitatea ta și îți mulțumesc. Știi, și lui Atila îi plac tare mult femeile burgunde. Se întrerupse pe neașteptate și râse scurt. Apoi, scuturând din cap, observă: — Nu e numai un mare conducător, știi, e și un bărbat adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cer, primele flori, prima roșie începând a se pârgui... La flori, bunica, apoi mama ei, o ținuseră pe lângă ele, căci odată, din prea mult elan și puțină cunoaștere, dorind să plivească printre flori, scosese toate crăițele bunicii din pământ. Arm surâse amintirii: buna ei dragă, calmă ca întotdeauna, îi explicase greșeala făcută și ea, disperată, încercase să replanteze crăițele în pământ. Spre surprinderea bunicii, majoritatea plantelor își văzuseră mai departe de creștere, uitând că au fost smulse și replantate. Crescuseră mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mîinii. O privește iar. Dincolo de transparența ochelarilor, ochii ei s-au migdalat din nou, și, în plus, adîncurile lor au luminițe tainice, care ar putea trăda o mare fericire, dacă paranteza din colțul gurii n-ar închide în ea veșnicul surîs trist al buzelor incolore, fade aproape, evidențiind lipsa oricărei griji pentru aspect și totuși atît de feminine prin linia fermă, frumos răsfrîntă, ce le conturează pregnant în întregul obrazului impersonal. Știi, Mihai... pare strangulată de emoție vocea Lilianei. Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai că nu se sufoca și fruntea chiar i se acoperi cu broboane reci de sudoare. Erau primele cuvinte pe care le rostise de când stătea aici. Dădu să se uite împrejur, dar nu îndrăzni; Evgheni Pavlovici îi sesiză gestul și surâse. — Domnilor, vă voi da un argument, continuă el pe același ton, adică parcă neobișnuit de pasionat, însuflețit și în același timp parcă râzând, poate chiar de propriile lui cuvinte, un argument, o observație, a cărei descoperire am onoarea să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adevărat revoluția copernicană a filosofiei moderne și-ți puneai soarta-n joc pe afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spiritele decedaților...” „Îmi uitasem țara și rasa”, zise Amparo. „Doamne, puțină Europă și un strop de materialism istoric m-au făcut deja să dau totul uitării, și totuși poveștile astea le ascultam de la bunica mea...” „Un strop de materialism istoric?” surâse Agliè. „Mi se pare c-am mai auzit vorbindu-se de așa ceva. Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse Hristoase”, murmură ea. Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cănd tăcu Marta, își dădu și el seama și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
astea stupide. Uiți că eu am șase ani?!" ― Ripley, ea nu are coșmaruri pentru că e din plastic. ― A, îmi pare rău, Newt. Mă rog, uite, ai putea să te prefaci că ești din plastic, ca ea. Copila avu un vag surâs. ― O să încerc. ― Ce fetiță cuminte. S-ar putea să fac și eu ca tine. Newt și-o apropie pe Casey de gât, gânditoare. ― Mămica îmi zicea mereu că nu există monștri. Adică, de-adevăratelea. Dar există. ― Da, există, recunoscu Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât surâse inigmatice și ocheade languroase care, așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăla, că n-a venit! Însuși ca În Adrogué, am stat dă planton În Cañuelas; și În toate locurili astea dân sud decât plouă. Am jurat să Împlinesc poronca coștiinței mele. A doua zi, Farfarello m-a primit cu un surâs glacear. Io am bănuit că Îi iera frică să nu vin să-l sâcâi cu cinebijuteria. Cu aia, i-am luat luat peatra dă pă inemă. — Domne, i-am zis, vin ca domn să scuip o trosneală. Ai să socoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]