KorAP: Find »[drukola/base=surâzător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...30 >

738 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința să-și vadă părinții mai bătrâni decât sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Sidonia, mai avea arme atât de sărace. Dar tocmai faptul că era practic lipsită de șansă îi răscoli ambiția, oricum n-avea ce pierde, va încerca să-l cucerească pe Dimitrie cu orice preț, chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fi să nu ne mai înțelegem. Ovidiu își privi soția. Viața lipsită de griji îi prelungise copilăria. Chiar și acum când spunea lucruri grave ea se alinta și-i ședea bine. N-ai s-o faci, iubita, îi spuse bărbatul surâzător. A lovi în mine este echivalent cu a lovi în propria-ți persoană. Ori tu ești foarte echilibrată și te iubești suficient de mult. Ți-e frig? Să-ți dau haina mea? Și curtenitor se descheie la nasturi. Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima oară să plâng. Acel sentiment de mare iubire liniștită era efemer ca puful de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

îl lua Șam cu binișorul. Sunt prietenul tău de-o viață. Fă-o pentru mine. Te rog! Și îngenunche teatral în fața lui. Apăru și Eleanor, de data asta într-o rochie largă din bumbac. — Ce se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

Catană, clasa a V-a C O zi de primăvară Tăcere... Doar din odaia de alături se aude tremurul unui suspin gingaș de copil. Pe fereastră a pătruns un mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când dintre frunzele moarte și căzute la pământ apăreau sfioase căpșoarele firave ale florilor de primăvară. Amintirea albilor ghiocei și a primelor ciripituri

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

mult, dacă și-ar fi permis să observe fie și fugar portretele atârnate pe perete, figuri mai mult sau mai puțin ilustre ale familiei Ster. Chipurile cu adevărat dragi doamnei Ster se găseau În camerele mari de jos. Grave sau surâzătoare, Întrețineau printr-o studiată așezare a tablourilor o stranie impresie de comunicare. O reuniune familială animată, Întreruptă doar de vreo apariție nedorită și neașteptată, dar trecătoare ca o pană de curent. Se așeză În fotoliul În care stă și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

De avertizare, cred. "Ana, am să.ți (mai scrie cu punct în loc de liniuță, am zîmbit) expediez o scrisoare ceva mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care se întâlnea cu toți defuncții familiei, ce transmiteau sfaturi și noutăți din lumea cealaltă. A pornit încet mai departe și nu s-a oprit până la baie, unde l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum dispărea încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
grații se răsfață cu pepene roșu și creme de castraveți pe care și le întind peste tot, să-și mai hrănească puțin pielea obosită de-atâtea valuri de mare și de sare câte au trecut peste ele. Sunt vesele și surâzătoare și le iubesc, pentru că o dezîntristează pe mama în fiecare vacanță. Colțurile gurii mamei se ridică pe zi ce trece și până la sfârșitul vacanței devin aproape orizontale. Obrajii trași se umflă de atâta râs și ochii îi râd așa cum numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă, capul ușor lăsat într-o parte, acoperit de o beretă cochetă din blana aceluiași animal. În aceeași zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor pe care l-a suferit acum șase ani. Ea pare împăcată, mereu surâzătoare și jovială. Și ea vorbește despre entități și ritualurile lor cu naturalețe și coerență. Entitățile sunt un nume subînțeles cu care ea a ales să exprime miracolul din jurul ei. Poate și ea este obiectul unui miracol lent și adânc ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

vedere literar, agitat. S-a contestat tot ce s-a făcut în secolul XIX, promovându-se fragmentarismul în locul construcției monumentale, absurdul în locul logicii, antiliteratura în locul literaturii. După acest război de o sută de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
nu ești ești proastă // malcica-și plimbă curul dracu ghem / vom fi mpreună ăsta-i proiectul“ etc. Procedeul este aplicat mecanic pe zeci de pagini, astfel încât trebuie să ai multă răbdare (sau o nefericită obligație profesională) ca să parcurgi cartea în întregime. Surâzător, încrezător în arta lui poetică, Ionel Ciupureanu îi dă mereu înainte cu imitarea pălăvrăgelii fără rost din viața de fiecare zi: ‹ „Nu te-nșeli dar ce mai faci / hihi peștele pute / mânca-l-ar mama // sunteți prea mulți și / de-

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
fi admirate. La kilogram se vând, eventual, bijuteriile ieftine. Poeziile lui Nicușor Constantinescu, autorul volumului Amprenta spirituală (Ed. Arefeană, București, 2006), sunt pline de bijuterii ieftine. Autorul le produce pe bandă rulantă, luând din dicționar cuvinte „frumoase“ și combinându-le surâzător, sigur de succesul lui. Adevărata poezie are însă un dramatism secret, poartă în ea amintirea efortului (uneori eroic) de a ajunge la perfecțiune. Textelor din volumul Amprenta spirituală le lipsește acest dramatism; ele nu sunt create, ci confecționate, pe baza

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
din fofoloanca mă-tii.“ La asemenea fraze, care îi rănesc sensibilitatea, cititorul regretă că nu poartă și el o vestă antiglonț. Masina de versificat Dominic Diamant (pe numele său adevărat, Petre Vlad) scrie versuri de câteva decenii, cu o siguranță surâzătoare, ca și cum ar avea poezia la degetul mic. Ușurința de a versifica, asociată cu această vizibilă încredere în sine, îl face extrem de productiv. Din nefericire însă, cărțile lui sunt lipsite de capacitatea de a emoționa. Nu par caraghioase, așa cum par cărțile

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
care a cucerit-o de la prima întâlnire, privind-o printre gene. El își scrie versurile fluierând, neînțelegând de ce alții își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
critica literară - caută dovezi de machism, în mod greșit, la cei mai importanți scriitori de azi (care fac literatură, nu ideologie). În schimb îi ignoră pe adevărații mach-iști, de obicei scriitori minori, care ideologizează... Un autentic mach-ist, deocamdată surâzător și lipsit de griji (pe care, iată, îl denunț feministelor cu sentimentul că arunc un iepuraș în groapa cu leoaice) este Horia V. Pătrașcu, autorul romanului Sine retractatione (Junimea, Iași, 2001). El are talent literar, dar și o plăcere de

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva ar folosi sabia lui Ștefan cel Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
documentar, cuprinzând toate informațiile care ne-au rămas în legătură cu poetul. Autorul ar fi dat dovadă de înțelepciune dacă s-ar fi mulțumit cu statutul de secretar postum al lui Eminescu, remarcându-se prin conștiinciozitate și rigoare într-o țară a surâzătoarei superficialități. Iată însă că el s-a ambiționat să și filozofeze pe marginea biografiei și a operei eminesciene, postură pentru care nu are însușirile necesare. Așa a ajuns în situația de a repeta, cu emfază stilistică, o serie de locuri

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]