285 matches
-
I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Guguștiucii Motto: Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubește. Publius Ovidius Naso La colțul casei într-un nuc Femela și c-un guguștiuc Au strâns câteva surcele Făcându-și cuibar din ele. După... atingeri ușoare Au depus trei oușoare Și cu grijă le-au clocit Pe soare, în ploi și vânt. Mai aveau câte-o surpriză, Când o coțofană-n criză De hrană pentru odrasle Ataca lovind
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
-i la gât, fularul mov. Iar apoi din vatră ei au scos Cărbunele ce-i încă aprins Să îl facă pe om mai focos Însă în zăpadă,el s-a stins. Dar iată,vine și Costică, În mână cu multe surcele, Ca să îi facă măturică, Chiar și opincilor obiele. Iar din cărbunii ce au rămas, Ei au făcut bumbi la jiletcă. Dar omul e trist și fără glas, Că șade singur în potecă. Omul cel mândru de zăpadă Cu ai săi
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate, Zmeoaica e, cea bătrână. Rochia-i din două pături, Ochii ca de cucuvele, Zdrențele-i curg pe de lături, Dinții, ca niște surcele. De urechi i-atârnă grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot scarpină în plete Și ca o furtună vine. Vine
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Începuserăm să folosim niște cartele făcute în țară, undeva pe la Bușteni. Deosebirea era că, față de cartelele originale, aveau o rezistență slabă, scrisul de sus nu se mai sincroniza cu coloanele, apăreau fel și fel de scame pe ele, chiar și surcele etc. Așa încât s-au uzat aproape de tot mașinile Juky folosite la perforarea acestora, într-atât încât nu mai puteau fi recondiționate ca lumea. S-au cumpărat atunci niște mașini din RDG, numite ARITMA, care păreau mai potrivite. Câtă vreme au
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Frederico Garcia Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, Nesupus învățăturii lui Karl Marx, - Numără zilele - bârne pilite-n surcele Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars. Jalea unui popor, a unei lumi învinuite... Jale, venind din dezordine, din apocalips, Sfârtecă efemere uși zăvorâte... O, cinstea și dorul meu neânvins...” (Noțiune de neam). În toate poeta pune sinceritate, dorință de Preacuratul
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
și de ger Ce-i pădurea? O-ncercare de suire fără scară Dorul ce-l poartă pământul de-a se ridica la stele Ce sunt eu? Stejarul care la-nceput fu ghindă rară Dar de dragul unei fete ce venea după surcele Se făcu lăstar de tufă, răsărind să-i facă semn Și crescând să-i facă umbră și murind să-i facă foc; La povestea cu iubirea dintre inimă și lemn Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
cu ele foc O ciupercă să prăjească, tocmai una răsărea Dar când omul flămânzește nu mai are nici noroc N-avea cum s-aprindă focul dacă n-avea foc la ea Și-a pornit amar să plângă lângă brațul de surcele Din mijlocul poieniței unde vrea s-aprindă focul; Printre lacrimile sale calde, ultime și grele Un lăstar cu patru frunze căuta să-și afle locul - Bine te-am găsit Regină fericită doar în vis! I-ar fi spus în șoaptă
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
să mă pierd iarăși în brațele sale! Să simt iar și iar, cum șopârle de gheață, aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el, îmi macină măruntaiele... Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?! A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea, lui? Sau el, ei??... O tinerică fără minte și carte, care face și ea ce poate pentru un ruj și-
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini ... // Trinule, să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ Să n-ai timp de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!// Să te faci în scândurele,/ Așchiuțe și surcele,/ Să iei foc, să te aprinzi,/ Țara să n-o mai colinzi!// Trinule, de n-ai fi trin/ Să nu ne mai aduci chin/ Numele de dor să-mi porți/ Să ne lași iubiții soți/ Să nu-i iei, lasă
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
brăzdată de o lună argintie cât roata carului, pe unul din locurile cele mai dragi copilăriei mele. După ce am umplut termosul cu apă proaspătă de la izvorul ce-și poartă firicelul de apă chiar de sub cetate, am adunat câteva brațe de surcele din pădurea din apropiere pentru întreține un mic foc menit să alunge, peste noapte, eventualele animale sălbatice, dar mai ales țânțarii ce devin extrem de sâcâitori pe o astfel de vreme. După isprăvirea acelor preocupări gospodărești, care au ocupat destul timp
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
din noi. Dar este periculos să o facem excitați Timpul trece! Venise primăvara cu zile însorite care-ți umple inima de fericire cu toate semnele războiului în curs din jurul nostru. Prună, laborantul a strâns lădițele de ambalaj care nu ajunseseră surcele de aprins focul și a făcut din ele o căbănuță, cu o cameră cu masă și lăicere împrejur, la parter și un cuibușor deschis, o terasă expusă soarelui deasupra. Ne-a prezentat-o drept cuib în care putem să ne
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Guguștiucii Motto: Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubește. Publius Ovidius Naso La colțul casei într-un nuc Femela și c-un guguștiuc Au strâns câteva surcele Făcându-și cuibar din ele. După... atingeri ușoare Au depus trei oușoare Și cu grijă le-au clocit Pe soare, în ploi și vânt. Mai aveau câte-o surpriză, Când o coțofană-n criză De hrană pentru odrasle Ataca lovind
GUGUȘTIUCII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375863_a_377192]
-
de acțiune spirituală, s-au manifestat zgomotos. În fine, după o oră de pregătire spirituală, pe scena au mai apărut trei bărbați, tot rași în cap și îmbrăcați corespunzător. Unul avea o tobă, altul un fluier, iar al treilea...două surcele din lemn. În schimb, în partea dreaptă au apărut dansatoarele îmbrăcate în sariuri colorate intens și diferit. Evident, nu era nici urma de vreun indian (nici macar autothon). Trei dansatoare erau tinerele, în schimb a patra era o matroana îmbrăcată în
DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
-
a spectacolului a cuprins dansurile, (mult așteptate), însoțite dintr-o prealabilă și inevitabilă explicație a mărunțelului, urmată de un cântec monoton al solistei, în timp ce dansatoarele tinere se onduiau în ritmul tobei. Ritmul era lent, dominat de toba, iar fluierul și surcelele erau acoperite de glasul solistei. Spre surprinderea mea, asistenta părea captivata, iar vre-o zece persoane fotografiau spectacolul. Lîngă mine era o doamnă drăguță, finuță, care repeta unele cântece și filma dansurile. Tot surprinzător, dansatoarea cea mai frumoasă zâmbea doamnei
DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
-
parcă se oprise în loc... Privi unde odinioară era vatra focului, unde se coceau jaiurile de la porumbii rămași toamna verzi. Atunci iarba nu creștea niciodată pe această vatră, acum era verde și se gândi că aici nu s-au mai aprins surcelele de multă vreme. O dovadă că „s-a pierdut obiceiul!” constată Petrică și-l prinse iarăși nostalgia. Își aduse aminte că în acest spațiu se oprea toboșarul comunei și anunța poruncile stăpânirii, hotărârile primarului privind prestațiile comunale și câte și
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
să ne omoare. De ce oare? Ce i-a determinat să facă aceste lucruri, că doar și noi suntem tot ca ei, chiar dacă avem altă credință!” * - Bre, andraliule, îi zise a doua zi Bria lui Gheorghe, pe când adunau de prin zăvoi surcele pentru foc. Domnișoara asta nu-i fată de rumân! - Da ce-i, fă? - E jidoafcă! Ș-auzii că o cheamă Maia. Când descântam de izdat la fata popii, am auzit muierile vorbind că pe ăștia, pe jidovi, îi omoară oamenii
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
vine și vreun folkist ori vreo rapsoadă a cântecelor de pe vremea când era bunica fată mare și mai ales dacă nu se întinde o masă cu tot felul de pișcoturi, cornulețe, sucuri din cele mai năstrușnice rețete ori vinuri din surcele și pleci uite-așa, mai treaz de cât ai venit după ce ai căscat gura la așa zisul postmodernism al poeziei românești România este deci o țară plină cu poeți îi întâlnim la tot pasul dar cel mai frecvent ne lovim
DACĂ NU AŞ AVEA DREPTATE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374650_a_375979]
-
vreau”). Aici povestirea este înlocuită cu redescoperirea afectivă a locurilor și lucrurilor îndepărtate, înșiruirea fiind rodul aceleiași fantezii asociative care sfidează convențiile: „Lângă urs stătea, într-o parte, licuriciul, iar în partea cealaltă albina; lângă albină stătea, într-o parte, surceaua, iar în partea cealaltă Milcovul; lângă Milcov se afla, într-o parte, o grămadă de penițe stricate, iar în partea cealaltă o zambilă; lângă zambilă stătea plătica, lângă plătică rindeaua, lângă rindea magnetul, iar lângă magnet o punguță cu pastă
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
și bolile au conspirat Împotriva planurilor silvicultorilor și au transformat pădurea. De asemenea, din cauza dificultăților enorme pe care le punea paza pădurilor mari, oamenii care trăiau În vecinătate continuau să Își pască acolo animalele, să taie lemn de foc și surcele, să fabrice cărbuni și să folosească pădurea astfel Încât să Împiedice realizarea deplină a proiectului silvicultorilor. Deși, asemenea tuturor utopiilor, silvicultura științifică nu și-a atins scopul, rămâne important faptul că a reușit parțial să Își lase amprenta asupra aspectului pădurilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi deloc nejustificat să ne bucure dispariția multor forme de cunoaștere locală. Odată ce chibriturile au devenit bunuri la Îndemână, de ce ar mai vrea cineva să știe, altfel decât din pură curiozitate, cum se aprinde focul cu un cremene și câteva surcele? Cu siguranță, este o artă să știi să speli rufele pe o scândură sau pe piatră În râu, Însă e o artă la care renunță bucuroși toți cei care Își permit o mașină de spălat. Așa s-a pierdut și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
așa își dă seama cât de mult vrea s-o vadă. Lasă mașina la hotel și merg pe jos până la pub; după câteva clipe, își iau halbele în primire și se strâng în jurul unei mese rotunde de stejar, făcute din surcele, care se află în colț. ― Nu-i chiar așa de rău, hotărăște Ben, căruia începe să-i placă aici. ― E bine, spune Simon. Își dă seama că n-are nici o șansă să dea peste vreo vedetă, ca să nu mai zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar nu pentru că nu era deloc mișcat sau pentru că nu se gândea la nimic. Pur și simplu, nu era obișnuit să-și arate sentimentele și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de magnolie. Privind expresia unchiului și pe cea a soțului ei care continua să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din nou subiectul de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la o parte provinciile de vest, cele din est erau acum sub stăpânirea seniorului Tokugawa și nici chiar un daimyō ca Stăpânul, cel mai puternic din Michinoku, nu putea să miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]