292 matches
-
fi deloc nejustificat să ne bucure dispariția multor forme de cunoaștere locală. Odată ce chibriturile au devenit bunuri la Îndemână, de ce ar mai vrea cineva să știe, altfel decât din pură curiozitate, cum se aprinde focul cu un cremene și câteva surcele? Cu siguranță, este o artă să știi să speli rufele pe o scândură sau pe piatră În râu, Însă e o artă la care renunță bucuroși toți cei care Își permit o mașină de spălat. Așa s-a pierdut și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-un braț de lopățele și surcele. Ce-i, măi omule? Ce te-a apucat? De ce te înfurii, de ce te răzbuni pe un lucru care nu ți-a făcut nimic și care îți mai și trebuie?... Ducă-se toate la dracu-n praznic! Că mie, unuia, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Îți lua hainele acolo... Mi-au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune... Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo În formă de cruce, la căpătâiul lui. Îl Îngropau așa ca pe câine acolo, Într-un țarc cu sârmă Împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altu’, Încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred că nu mai am nimic de adăugat. Auzind însă subiectul, mi-am zis că mai pot arunca niscaiva surcele în focul nostru, apropo de păcatele părinților la judecata de apoi, sau de mai întîi, a copiilor. Altceva însă voiam: ce părere aveți de cununia religioasă, dom' profesor? O aberație! Și nu v-ați pus problema de ce mulți o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
familia la păzit butelia. De multe ori căpătau la schimb una numai pe jumătate plină, dar nu ziceau nimic, era bine și așa, aveau cu ce găti și nu mai trebuia să facă focul și să ardă tot soiul de surcele și ciocălăi pe care Îi păstrau pentru iarnă ca să aprindă focurile de sub plite și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era mulțumit că venea În sprijinul tatălui său ce avea o mulțime de treburi pe cap și În ajutorul mamei care era bolnavă. Cu Îndemânare face și alte treburi ale casei: servește o femeie ce venise la prăvălie să cumpere surcele, face cafea mamei, potrivește păturile pe pat, face focul, o asigură pe mama că va pregăti carnea așa cum a Învățat de la ea, vă plăti untul, va lua alte medicamente când se va termina siropul. Întorcandu-se În bucătărie, Își completează răspunsul
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rază de speranță îi venea de la Editura Plon. Îl vizita pe Enescu, acasă, sleit și acesta, înfrigurat și flămînd, dar prilej dorit de amîndoi, pentru o oră de conversație în limba română. Mai tînărul Eliade făcea focul sărăcăcios, din cîteva surcele, și primea o supă caldă din mult-puținul marelui compozitor. În curînd a fost nevoit „să fugă” în SUA. În Europa civilizată nu se găsea loc pentru el. Ce era în țară? Vremea Anei, a lui Brucan, a lui Leonte Răutu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de ani, cu trupul plin și fața rumenă... Scena mi-a rămas clar întipărită, desigur din cauză că gestul meu fu socotit pe loc drept o crimă de care mi se pomenea întruna". La fel, își amintește cum a înțepat cu o surcea un catîr, care l-a trîntit la pămînt: ""Încă puțin și murea", spuse bunicul. Îmi închipui scena, dar probabil că nu-i o amintire directă, nu-i decît amintirea imaginii pe care mi-am făcut-o despre această întîmplare, foarte
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
împart în amintirea scutecelor Mântuitorului. Dacă se naște un copil în Ajunul Crăciunului, va fi norocos. Cine vrea să aibă noroc și sănătate nu mănâncă nimic toată ziua. Gospodarii se scoală de cu noapte și duc din curte paie, așchii, surcele și le bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
curățenie și pentru alte doftorii. Mobilile din lemn de crin nu sufăr ploșnițe și dacă se opăresc paturile și alte lucruri cu leșie de acest lemn, apoi se stirpesc ploșnițele. Să se taie o ocă de lemn de crin în surcele mărunte, să se toarne peste dânsele două ocă de apă de ploaie și după ce stă 12 ceasuri, apoi se fierb 4 ceasuri la foc bun, se pune după aceea la răcoreală și să se ungă crevaturile și mobilile cele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
să mănânce nimic de furat, pentru ca trupul copilului să nu aibă semne. Pe timpul purtării sarcinii, gravida era tare pofticioasă. Tot ceea ce vede și poftește trebuie să mănânce sau să guste, astfel există pericolul de a pierde sarcina. Trebuie să strângă surcele de pe rindea, ca să aibă copilul părul creț. După obiceiul locului, pe tot parcursul timpului, de când începeau durerile facerii și după aceea, femeia gravidă era îngrijită și supravegheată de către o bătrână din sat, care se numea „moașă” sau „moșică”. Dacă pe timpul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cîteva „adjoncțiuni”, constînd, cum se exprimă Pierre Fontanier, În „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decît o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile În amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspîntie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strîns În funduri / Pentru tristețea care Își sună clopotele În cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
împart în amintirea scutecelor Mântuitorului. Dacă se naște un copil în Ajunul Crăciunului, va fi norocos. Cine vrea să aibă noroc și sănătate nu mănâncă nimic toată ziua. Gospodarii se scoală de cu noapte și duc din curte paie, așchii, surcele și le bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician hortiviticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat în cazul de față, dar în ce măsură își mai dovedește valabilitatea azi, când este vorba de muncă și de calitățile definitorii ale unei personalități umane împlinite? Cu spiritul iscoditor al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
am spus ce noroc am avut că Lizzie n-a venit să mi se arunce în brațe după prima mea scrisoare. M-am dus în camera alăturată și am încercat să aprind focul, dar n-am reușit. N-aveam destule surcele. Eram profund tulburat de lacrimile lui Lizzie și de sărutul Rosinei. Mă simțeam mâhnit din cauza sărmanei Lizzie dar, într-un anume fel îndărătnic, refuzam să mă gândesc la ea. Aveam nevoie de înțelegerea ei. Regretam discuția mea atât de vulgară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mânuire. — Capul nu-i fixat, zise James. Am observat și eu. — Ai nevoie de o pană. — O pană? Vâră înăuntru o bucățică de lemn, care să-l susțină. Am găsit o bucățică de lemn (toată casa era presărată cu surcele și bucăți de lemn), am așezat-o în echilibru în gaura din metal, și am vârât apoi mânerul, continuând să țin pana de lemn pe loc. Am mișcat ciocanul. Capul stătea fix. — Dar de ce ai nevoie de ciocan? întrebă James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îți lua hainele acolo... Mi-au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar ce să spun că vedeai soarele prin ea, iar în loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam în cap un ciorap, că era curent pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau în gestiune... Mortu’ era învelit cu câte o cârpă din aia, îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo în formă de cruce la căpătâiul lui. Îl îngropau așa ca pe câine acolo, într-un un țarc cu sârmă împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
altu’ încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul, și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost întoarcerea acasă? Am venit până la București îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă, și în loc de nasturi avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și în cap cu un ciorap... La București m-a îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și îți dai seama... Și când am ajuns acasă a zis tata către mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]