1,054 matches
-
cînd educația le e bună, mlădioase și lingușitoare ca escrocii; sunt tot atît de dibace, de subtile, împart cu ei același gust de-a face rău, au o aceeași aplecare spre micile găinării;ca și aceștia știu să calce în surdină, să tăinuie ceea ce pun la cale, să pîndească bunele prilejuri, să aștepte, să aleagă, să surprindă momentul cînd să facă rău, să se sustragă, mai apoi, pedepsei, s-o ia la sănătoasa și să se facă nevăzute, pînă, în fine
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Aflate în topul primelor zece cele mai interesante cocteil-baruri din lume, cele două locații vă pot oferi o noapte de vis. Decorul pare desprins din 1001 de nopți - covorul de flori și fructele exotice șochează prin abundența lor, muzica în surdină, ciripitul păsărilor, susurul apei artezienelor și aromele ce plutesc în aer stimulează cu siguranță și cele mai rafinate gusturi. Cele două palate ce găzduiesc barurile amintite aparțin unor aristocrați din familia regală, dar au fost incluse în circuitul turistic. Prețurile
Agenda2006-26-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/285111_a_286440]
-
Prin faptul că a evitat aceste lucruri nu a reușit decât să dea semnalul că fuge de aceste întrebări". Mai mult, analistul vede un mesaj de pace Băsescu-Ponta, declarația președintelui care nu s-a axat pe atacarea premierul decât în "surdină". Președintele a făcut declarația de presă în ziua în care a apărut motivarea arestării preventive a fratelui său, Mircea Băsescu. Însă, așa cum a precizat încă de la început, problemele economice și legislative au fost mai importante pentru președinte decât un răspuns
Cum fuge Traian Băsescu de Bercea Mondial. Ce spune Bogdan Chirieac by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28538_a_29863]
-
repropus poziția prin culegerea lui A. Porta, La poesia italiana degli anni ‘70. Schematizînd, se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
fără petale/ ceva ca o plantă improbabilă/ irosită în defrișa lazaretului/ un nod în goblenul obscenei biologii -/se sparge și își suflă pulberea/ cât mai departe/ înspre toate colțurile imensității afânate/ Pentru ea facțiunea îngerilor suflători/ Și a percuționiștilor din surdină/ trec pe refren strident./ Pe impetus neprevăzut./ Un fel de frăție grea de înțeles pentru/ Mintea dinăuntru și Mintea dulce de afară”. Fapt surprinzător pentru un poet atât de tânăr, Vlad Moldovan e deja un profesionist al revelației. La capătul
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier. O găsesc repede. Stă întinsă în pat, pare că doarme. E palidă. În cameră se aude, în surdină, o melodie veche. Mă apropii și o privesc cu strângere de inimă. Deși acolo, suferindă, e tot frumoasă. Mi-e milă s-o trezesc. O privesc și atât. Închid ochii și-mi repet, în gând: „Sper să fie, sper să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înțelegere și îmi continui drumul, intrând în parc. Casa Vânătorului, punctul întâlnirii noastre, este un loc frecventat mai ales pe timp de vară, când căldura sufocantă te face să te refugiezi sub copaci, savurând o limonadă cu gheață. Muzica în surdină și umbra deasă de aici sunt o adevărată binecuvântare. Astăzi nu a venit prea multă lume, probabil și pentru că nu este sfârșit de săptămână. O zăresc așezată la o masă, nu departe de intrare. Îmi face semn cu mâna. - Mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
doar că Silviu se grăbise să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
stătea sobru, ai fi zis că solemn, lângă un personaj pe care Vasile nu Îl cunoștea, un tip Între două vârste, cu fălcile atârnându-i, prea grele parcă de tristețe, și cu un aer de etern dezamăgit. Tronaru fluiera În surdină, cum fac pensionarii adesea, poate că dăruiți mai mult cu amintirile frumoase de altădată, și nu cu gândul că peste câțiva ani nu vor mai fi. Puiu Nistea și-a umflat bărbia enormă și a zâmbit, iar Vasile i-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o jumătate de secundă, apare un hipopotam. Proprietate personală a postului Animal Planet. Hipopotamul deschide larg gura și-i arată cameramanului doi colți mari, lungi și albi. Verticali. Cavanosa trage aer în plămânul încă valid, iar vocile mici țipă în surdină. Cavanosa se uită la colții hipopota mului. Dă aerul afară și vocile mârâie stins. Imaginația lui Cavanosa mângâie cu mâna dintele supradimensionat și ajunge cu degetul arătător pe vârful colțului. Cavanosa trage aer în plămân și vocile mormăie. Cavanosa simte
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mișcă și ușa se des chide. Sophia intră pe ușă și se oprește trei secunde în prag. Îl privește pe Cavanosa cu o infinită tandrețe. Cavanosa dă afară aerul din plămân, fără să mai audă vocile care șoptesc acum în surdină. Vocile protejează momentul unic în care Cavanosa o privește pe Sophia, pentru că vocile simt la nivel metafizic valul de căl dură care inundă țesuturile moi ale pieptului lui Cavanosa. Sophia iese din nemișcare și intră în living. Se apropie de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că e și ea utilă în marele spectacol. Dar ea e doar un fir de păr al personajului colectiv. Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru femeia asta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tacâmuri,veselă,șervețele;el două sfeșnice cu lumânări roșii.Găsiră în frigider friptură,salată de gogoșari și pâine de casă. Două cupe argintii fură umplute cu vin.Stinseră lumina.Se acomodară cu atmosfera.Lipsea muzica.Au găsit un pic-up.In surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic pocalul pentru frumusețea ta,pentru splendoarea acestei întâlniri,pentru împlinirea destinului.Cin!... De pe noul disc erau învăluiți de chitarele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
loc. Dormi, până dimineață, fără vise. Ziua se anunță destul de mohorâtă. Deschise perdeaua de plasă, ieși pe terasă, făcu câteva mișcări de gimnastică, se întoarse în cameră, se îmbrăcă și păși în micul salonaș unde își puse o muzică în surdină. Probabil aici stătea Mihai și asculta muzică. Trecu apoi în chicinetă. Surpriza a fost deosebit de plăcută: îl aștepta un mic dejun copios, fiindu-i foame. Din nou, în salonașul de muzică, își spuse: Trebuie să-mi fac un program riguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Costel de la Miorița! Am făcut-o și pe asta, își zise, acum pot să plec! Intrat în casă spre seară, o porni amețit, ca și cum luase o hotărâre, pe coridor, încet, urcă treaptă cu treaptă până ajunse la etaj. Auzea, în surdină, pianul. Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau multe fotolii, un pian mare cu coadă... Și-l aminti pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
el, ajuns acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul lui! Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și, în lumina lunii care pătrundea printr-o ușă laterală, se lăsă purtat de sunetele acelei muzici divine, în surdină. Îi picura încet, în suflet, liniștea de care avea nevoie. Când muzica nu se mai auzi, sări în picioare. A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lângă ea, se surprinse urmărindu-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra își începu programul muzică de café-concert cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe maică-sa, dar atât de elegant! Ea se mișca ușor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a trăit, despre ce-o să vezi în aceste câteva zile... Mihai tot timpul gândește în note muzicale... Bine! Aveam două locuri față în față la geam, despărțite de o mică măsuță, așa că nu deranjam pe nimeni. Aerul condiționat susura în surdină, ceilalți din familie își vedeau de-ale lor, cu glume și amintiri... Ai ascultat povești când erai mică? Bineînțeles. Și cum începeau? Nu-mi mai amintesc. La noi, multe încep cu "a fost odată"... Ei bine, află că pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și strategiile narative, fiind valorificate inteligent modalitățile practicate de proza ultimelor decenii. Între acestea figurează, mai întîi punerea în valoare a amprentei zonale lăsate pe evenimentele cu rezonanță națională; apoi evidențierea aspectelor rămase mai mult sau mai puțin voit în surdină și în prezent. Cel mai flagrant exemplu privește unificarea Italiei prin acțiunile conjugate ale legendarilor voluntari garibaldini și ale armatei Piemontului, constantă tematică (încă nebanalizată) a prozei italiene; mai ales după publicarea în 1958 a romanului de succes al lui
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau ochii la ce se-ntâmplă.../. Sarcasmul autorului nu-i cruță nici pe colegii săi scriitori: "noi eram fericiți / și dispuși să ieșim la vânătoarea de lei / cu hârtia de muște... (Găinile) Schimbarea importantă care se produce în atitudinea
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
generoasă i le-a prilejuit fără nici o umbră de parcimonie. Cunoscut în țară și în lume ca unul dintre cei mai importanți specialiști în opera lui Brâncuși, ca un interpret savant și riguros al acesteia, el a lăsat oarecum în surdină, într-o penumbră delicată și misterioasă, vocația sa literară, aceea de poet și de traducător. După cum n-a făcut prea mare caz, pînă cînd nu s-a ivit momentul, nici de calitățile sale de combatant, de om a cărui atitudine
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și mai ciudat decît celălalt, în continuă plimbare, aproape
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
universitar de renume (debusolat de pierderea singurului său autentic conlocutor, un fost student,) și familist (cu o căsnicie marcată de existența unui fiu handicapat) cu cele din anii adolescenței. Instantaneu, se derulează filmul propriei povești de dragoste puberală, avînd, în surdină, ca fundal sonor, hiturile timpului. Așa cum spune titlul, cu trimitere la un banal adevăr psihologic, liceanul iubește iubirea, adică se îndrăgosteșe pentru că așa se întîmplă la pragul dintre vîrste. Nu tocmai fortuit, avînd în vedere lecturile momentului - versuri străvechi, dedicate
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
sigur în haosul creat de fugă lui Ceaușescu, cine dirijează spectacolul, ci are ultimul cuvînt? Se poate întîmpla orice, și nici moartea nu este un deznodămînt care să transforme o viață în destin, cum spunea Marlaux. Radu Muntean a pus surdina impulsurilor eroizante care transformă într-un ridicol monstruos filmele lui Sergiu Nicolaescu gen "Triunghiul morții", unde replicile s-au transformat în recitaluri de poezie, iar salvele de tun, ca pe vremuri, în filmele istorice, într-un fel de concert de
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]