211 matches
-
De câteva ori reluă la saxofon (marea lui dramă era lipsa unei pianine, pe care oricum n-ar fi avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Verde, spre enervarea mușteriilor obișnuiți din Burkestown, ca de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie închis. — Nu la restaurant, la cârciumă. Oricum, hai să bem ceva. Pun mâna-n foc că băutură este, unde e un McCaffrey, poți fi sigur că e și băutură. — Băutură este, confirmă Tom. — Să mergem jos, sunt atât de surescitată, trebuie să beau ceva! Coborâră în camera de zi, Greg aduse o sticlă de whisky și pahare în timp ce Judy se învârtea de colo-colo, plină de neastâmpăr, atingând obiectele, atingându-l pe Tom, râzând. — O, totul e încântător, am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile inflamabile din mine. Nici nu știu când am ajuns în magazie, am luat un topor pe care-l găsisem mai demult aruncat printre alte lucruri și am ieșit în ploaie. Pe măsură ce-l tăiam, arțarul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar avea de ales. Încă cinci minute, prietene. Niciodată nu știi ce apare și te surprinde, dacă aștepți suficient de mult. Mie-mi spui. Cum ar fi accidentul ăsta groaznic pe care cică l-am avut. Barbara arată cu degetul, surescitată. Ei, ia uită-te cine a venit! O mașină dă colțul, ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui. În sfârșit, sora lui. Ca și cum s-ar fi sculat din morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prima ședință de terapie cognitiv-comportamentală. Terapeuta, doctorul Jill Tower, studiase deja dosarul. Doctorul Hayes avea să facă propria-i evaluare posttratament. Între timp, nici diagnosticul, nici tratamentul recomandat n-aveau să se modifice. Ajunseseră la minutul șaptesprezece. Ea era deja surescitată. —Voiam să aflu și opinia dumneavoastră, începu ea. Înțeleg că doctorul Weber e un specialist renumit. Dar am citit despre genul ăsta de terapie. Mie mi se pare un fel de, nu știu, un fel de metoda pomului lăudat. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark uitându-se la un documentar de călătorii cu un preot blând și anemic, care se învârtea șontâcăind prin Toscana. Mark era vrăjit, de parcă ar fi dat peste cea mai extraordinară emisiune de tip reality. O salută pe Karin, surescitat. —Băi, frate. Uită-te la locul ăsta! Incredibil. Oamenii trăiesc acolo de milioane de ani. Iar pietrele sunt chiar și mai vechi. Karin se uită împreună cu el. Acum o tolera - un obicei la fel de supărător ca ostilitățile de la început. Emisiunea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum n-am vrut eu să văd. Începu să se bâțâie tot mai rapid, iar ea se întinse și-i opri mâna. N-a mai rămas nimic de văzut. Totul s-a șters sau a fost acoperit. El se ridică, surescitat. Deci ești de acord cu mine până la urmă? Cineva modifică toate indiciile care m-ar ajuta să fac lumină în chestia asta? Chestia asta. Viața lui. —Natura, Mark. Acoperind tot ceea ce s-a întâmplat vreodată. Pune-ți la loc centura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mare prostie din viața lui de la ceea ce făcuse ca să-și piardă adevărata soră încoace. Dar până la urmă, vrea să-i spună. Simte nevoia să-i spună. Aici nu-i vorba de logică. E vorba de supraviețuire. Ascultă, zice el, surescitat. Logodnicul tău? Prietenul sau ce-o fi. Încearcă și tu să afli ce făcea în noaptea accidentului. Întreabă-l dacă îi spun ceva cuvintele astea: calc-o. O clipă, Weber nu-și mai găsi brațul sau umărul stâng. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite, dar iată-l. Domnul Soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber. —Doctorașule! Ce mă bucur că tu ești. Unde naiba ai fost? N-o să-ți vină să crezi ce se întâmplă pe aici. Cercetă curtea din spatele lui Weber înainte să-l invite înăuntru. Închise ușa și se sprijini de ea, surescitat. Înainte să vorbesc eu: ce-ai auzit? Toate interviurile clinice ar trebui să aibă loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
politicos la mulți ani. — E-o idee bună, tati. Noapte bună. — Și du-te imediat la culcare. Fără să mai scrii. Se duse la culcare, i se tăie respirația, luă două pastile de efedrină, dormi o oră și se trezi surescitat. Deschise caietul și scrise: Viitorul ne cere să participăm. A participa de bună voie însemnă să fii liber, a te împotrivi, sclavie. Tăie cuvintele astea și scrise: Universul ne forțează la cooperare. A coopera conștient înseamnă să fii liber, inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oală în alta. L-a primit pe medic cu o înfățișare veselă: ― Va să zică e holeră, domnule doctor ? ― De unde ai scos-o ? ― Din ziar, și s-a spus și la radio. ― Nu, nu este holeră. ― În orice caz, zise bătrânul foarte surescitat, merg cam departe șefii ăștia mari! ― Să nu crezi nimic, spune doctorul. Îl examinase pe bătrân și acum ședea în mijlocul acestei sufragerii mizere. Da, îi era frică. Știa că în acest cartier chiar, vreo zece bolnavi îl vor aștepta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți, surescitați, În plină formă, destupînd sticle ce conțineau un excelent vin alb pe care-l aduseseră de la Bolzano, și apoi, singur În fața lor, mai vîrstnic, chinuit, nervos, strivit de căldura acelor ultime zile de vară de la Paris, el, musafirul lor, François
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a treia nevastă. Nu l-am prea mai văzut de când aveam trei ani. Dar e OK. Mama are destulă energie cât pentru doi părinți. În timp ce gonim pe Strand, arunc o privire la ceas. Șapte și patruzeci și două. Sunt din ce în ce mai surescitată. Oare de când n-am mai văzut-o pe mama ? Cred că de la... Crăciun. De șase luni. Ne oprim în fața restaurantului și plătesc taximetristul, adăugând și un bacșiș generos. — O seară frumoasă, scumpo ! spune. Și la mulți ani ! — Mersi ! Intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cravată. O să am o întâlnire de afaceri în salon. Te rog să faci niște cafea și să ne-o aduci. — Da, domnule. Fac o reverență. Pentru câte persoane ? — Patru cu totul. Și niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune tata Încîntat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gînd, izbucnesc, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cît pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încîntată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămîn cîteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept pînă cînd Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm pînă cînd nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și pînă cînd ușa de la intrare e trîntită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mînă. — Stai. Rămînem amîndouă nemișcate preț de cîteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizîndu-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicînd vocea. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR (Surescitat.): Da sau nu? GARDIANUL: Mă tem că... datorită unei încurcături... ARTUR: Știam eu! (Furibund.) Altă șmecherie! Precis că n-aveți preot! Știam eu că mi se refuză tot! Vreți să mor ca un câine. Știam eu că vreți să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]