237 matches
-
știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă seama că se comportă imprudent, dar nu se poate stăpâni. — Și o face cu atâta naturalețe, de mă întreb uneori dacă nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
farmeci inima? Cum de caut să mă întorc la tine?” În a douăsprezecea zi a lunii iunie m-am urcat într-o joncă de chinezi și am plecat din Luzon unde am trăit un an de zile. Câțiva credincioși japonezi surghiuniți la Manila mi-au făcut rost în taină de banii trebuitori. Astfel am putut să cumpăr această joncă mâncată de termite, să tocmesc marinari și să plec din Luzon. Nu știu ce crede Domnul Iisus despre faptele mele nesăbuite. Acum nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
smerit. Am scris că faptele mele sunt nesăbuite. Mă întorc din nou în Japonia unde creștinii sunt persecutați și asupriți. Fără îndoială că în ochii altora, această faptă este o neghiobie. Când au auzit prima dată de planul meu, japonezii surghiuniți la Manila au clătinat din cap și mi-au zis și ei că e un plan nesăbuit. Mi-au spus că dacă urma să fiu prins îndată după ce aveam să pun piciorul pe mal, planul meu prostesc n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
formulată În memorie apărarea acuzatului Tony Pavone, avocații paraliză asistența cu o pledorie indubitabilă, cerând punerea imediat În libertate a inculpatului Tony Pavone, casarea dosarului, repunerea În drepturile avute Înainte de arestare, plata integrală a salariului pentru perioada cât a fost surghiunit...! La rândul lui judecătorul zâmbi Într-un anumit fel. Schimbă câteva cuvinte În surdină cu ce-i doi asesori populari care-l asistau, Îndreptându-și privirea către inculpatul Tony Pavone. „De ce nu recunoști...? Fii sincer, ai furat În complicitate cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să conțină gunoaie - reverie sub un umbrar de frunze? De domeniul trecutului. În afara ocaziilor speciale (prelegerea lui Feffer, În urmă cu douazeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
n-am încetat să mă tem de Dumnezeu. Am încetat doar să mă tem de cei bogați și puternici. Aici, mă bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
totuși să fugim, cu riscul de a fi opriți din drum de o patrulă otomană, de dezertori mameluci sau de vreo bandă de jefuitori? Șovăiam s-o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmașii Profetului, au comandat întotdeauna oștiri și au cârmuit întotdeauna state. A ascultat tălmăcirea cu un interes neașteptat. Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu lucrurile? — Până când sultanii le-au luat locul. Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata nici fraților, nici fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din biserică, strigînd În cele patru zări că era nedemn de haina bisericească și de parohie și jurîndu-i că, dacă cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de a mă mistui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ridica noi contingente de cruciați. Cine se va învrednici să bea din izvorul învățăturii Sfintei Evanghelii apa Divină nu va muri în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii au îndurat monstruozități unice. Am dat morți fără de număr, am dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria țară, am fost alungati și exilați pe pământuri străine. Unora le-a fost dat să moară acolo cu istoria Patriei în inimă și în suflet, cu Crucea lui Hristos la piept. Orice om lucid la minte și de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
n-or să mai răsară întrebări despre cum aruncase el păpușa gonflabilă în puț. Nici un fel de acuzații, nici un fel de învinuiri... întregul episod va fi expediat printre lucrurile care era mai bine să fie uitate. Odată cu el, vor fi surghiunite și toate rezervele asupra virilității lui sau a abilității lui de a se descurca în viață. Era o mutare de șah și mat. Pentru o clipă, Wilt aproape căzu în sentimentalism și se gândi la iubire, dar apoi își reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care altădată crezuse că i se Închide În față, este o făptură a pămîntului, mai pămînteană prin Însăși excluderea sa. Un om Înalt n-ar putea evada din viață sau din lume nici dacă ar vrea: este În același timp surghiunit de viață și prizonier al vieții; oriunde se duce, viața Îl ajunge și-l trage către sine nelăsîndu-l să plece. Iar În cele din urmă descoperă adevărul afirmației amare a lui Ernest Renan - că singurul lucru care ne poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i am dat-o, cum să i-o dau ? Se ruga el de mine, zicea că-mi plătește oricât vreau pe ea, dar i-am spus : mă, degeaba te rogi tu de mine, că nu ți-o dau s-o surghiunești tu acolo, pe ostrov, legată la țăruș, ca o mucenică. Oricâte parale ai scoate, nu ți-o dau pentru că la toamnă o tai, o fac pastramă și o mănânc cu nevasta...“ „și când s-au întâmplat toate astea ?“, l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de locul unde via Postumia se-ntâlnește cu izvoarele râului pe care romanii îl numesc, lipsiți de fantezie, Fiume. Acolo aș fi găsit un tânăr, pe care trebuia să-l învăț să citească și să scrie. La drept vorbind, eram surghiunit temporar din Cividale. Am fost obligat să plec imediat după ce mi-au dat să mănânc ceva pe sponci la masa servitorilor, fără să pot trece pe-acasă. I-am spus lui Saxo că nu eram îmbrăcat de călătorie, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor și care întocmea rapoartele ce urmau să fie trimise la Pavia, mi-a spus că nu era cazul să ne facem griji. Singura noutate îi privea pe avari, aliați ai longobarzilor. Aceștia asediau Bizanțul împreună cu persanul Cosroe. Liniștit, am surghiunit într-un colț al minții viziunile lui Garibaldo. Mă căiesc și acum. Pot însă să mă justific: pe-atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și încâlceala vorbelor sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gușă și buza de jos atârnându-i răsfrântă. Și-n plus era o catolică înfocată. Așa că Arioald, care-o luase de soție ca să-i crească faima, de îndată ce a fost ales rege, fără s-o repudieze totuși, sub pretextul sterilității, a surghiunit-o la mănăstirea de femei Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și puterea din mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci să-i despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise vremea, să se pregătească pentru meșteșugul armelor, a fost încredințat severului și neîndurătorului duce de Trento. Pe Ansoald l-am surghiunit în cancelarie cu porunca să compileze un caiet de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
folosi și, În linii mari, eram familiarizat cu povestea vieții lui. Familia Ravelstein se trăgea din Dayton, Ohio. Mama lui, o adevărată centrală energetică, fusese educată la colegiul John Hopkins. Tatăl său, un om lipsit de succes, fusese reprezentantul local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doar cu misticismele lor, se dădeau la combatere și analizau la puricare și calomnie construcția și politica din țară. Și mai ales nu vroiau cu nici un chip să-l înlocuiască pe popa ăla, venit hai-hui acolo, fără aprobări, să-l surghiunească, să scape lumea de el. Nu vroiau să primească unul din țară, trimis de ei, unul cu instruire și devotament adevărat, care să liniștească și să mulțumească pe toată lumea. Și doar Prea Sfântul îi fusese ăluia de la Paris coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și dându-și iar capul pe spate, contemplând o mulțime fictivă care-i sorbea cuvintele în amfiteatru. Poate că îi revedea pe foștii lui colaboratori și studenți, pe toți cei care îl făcuseră demult celebru și care astăzi îl uitaseră, surghiunindu-l într-un bloc prăpădit de la marginea Bucureștiului. - Anticiparea mișcărilor posibile într-un spațiu dat! Previziunea, Costine. Cu caietele astea, cu codul lor și cu Păvălache-Greuceanu, pot să prevăd tot ce-o să se întâmple în următorii ani într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]