1,044 matches
-
din buciumul clipei sunete-aparte. Nu ști dacă-ajungi, timp nu prea mai este. Anii care vin nu mai vor să cânte. Și cum să atingi visatele creste cu aripi frânte? Încă mai visezi că trista-ți ursită în celula ta va surpa pereții ca să poți să ieși spre-a pune-o orbită în jurul vieții. Sprijini pe nucleu restul de speranță și-n vifor prefaci tot ce-n tine-adie convins că deja ultima instanță verdictu-îl știe. Anatol Covali Referință Bibliografică: Convins / Anatol Covali
CONVINS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381772_a_383101]
-
într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce , dar nu am văzut nici o făptură. Să nu săpați aici, nicicând, de veți încerca să umblați la rădăcina Stejarului, dealul se va surpa, va acoperi toată Moldova.Cutremure vor zgudui țara, pământul se va prăbuși, la suprafață va ieși apa, marea cea mare ce a acoperit, demult, demult această țară. Visele noastre au fost identice. ne-am tot verificat, fiecare cuvânt ce l-
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
pune și familia în primejdie, dacă poți să înțelegi asta. Dar, fii liniștit, mă cunoști doar, nu mă voi duce să te torn nimănui, nu sunt genul, însă ai grijă, drumul pe care ai pornit este abrupt și se poate surpa la fiece pas. Îmi pare atât de rău, Florine, dar... sunt nevoit să plec... Cine știe... poate te vei răzgândi și te vei debarasa cât poți de repede de... toate astea... dar, ce-mi mai bat eu gura cu tine
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
canoane, Eu nu-s ca el, arar îmi fac icoane, Nu pun pe frunte, nici în suflet, ghimpul. Sunt iar aici, reînviat! Golgota Pierdută e, printre lumini stelare ... Tu, cată-n tine, și de simți că doare, Învinge răul care surpă grota. Învinge-l cu iubire. Ea, Iubirea, Va fi să-ți deie aripi să înfrunte Harpii în iaduri, zborul peste munte Îți va vădi apoi, nemărginirea. Mă aflu-n tine ca perfecte fire De iarbă-ntrețesându-se cu versul Candriului
MĂ AFLU-N TINE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378213_a_379542]
-
numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Citește mai mult TREC POTECI CU BUNICISus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Pe la porțile vechi numai dorul mai vineși ne sfâșie mut, căci oricând și oricineAre blide în trup și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii cântând liturghia cea mareCand dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare...... Abonare la articolele scrise de camelia radulian
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste vegetale... Unul din păcatele de timpuriu prezente
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
enorme Ťpe fața turnului dinspre palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește numele adevăratului creator, arhitectul Sostrat din Cnid. Cu versuri laborios expresive, ŤFarulť este al doilea poem al meu din 1967 care se surpă în iscusință versificatorie și povestitoare... Sar peste vreo zece pagini de carte, pentru a ajunge la scurtul poem ŤCatargť - unul din cele mai concentrate din câte am scris în acea perioadă. Cititorul va remarca faptul că doream atât de tare
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
grosime se măsoară în distanțe de ani-lumină, ca puterea noastră de înțelegere să-și poată declara liniștită falimentul. În fața unei asemenea imagini bulversante, a unor pereți de plumb interminabili prin care particulele trec ca prin vid, reperele noastre intuitive se surpă. Să recunoaștem, lupta e nedreaptă. Ei bine, particulele acestea fantomatice care zboară pretutindeni, în noi, prin noi și în jurul nostru, și care sînt în univers de la bun început și vor mai fi și de acum încolo pînă la capătul lumii
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
piatră. Intru în piatră și mă găsesc netăiată, neșlefuită, nedeprinsă cu cele minerale, hrănindu-mă cu semințe de catedrale: nu sunt în stare să sufăr așa cum trebuie, nu sunt în stare, sentimentul e arhaic într-o inimă nisipoasă care se surpă prin ungherele ființei, ca un bolovan mă duc la fundul credinței, cu spinarea zidită. Aștia-s ochii, vag rotunjiți în hrisolit, alunecători pe sub mantaua terestră: recunosc o pictură rupestră scandaloasă și-mi dau seama că sunt tot acasă, sub mormanul de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Și demonstrează: "eșecul îndrăznețului versificator" provine dintr-o "limbuție haotică", "înșirând șaradă după șaradă, nu în scopul de a construi, de a respecta niște reguli, ci pur și simplu pentru a se afla în treabă". Fiorul liric abia întrezărit se surpă sub avalanșa delirului verbal". Apoi, alunecarea frecventă în vulgaritate: "Limbajul golănesc este folosit fără scop artistic, de dragul rostirii măscărilor." Devotatul critic de întâmpinare Liviu Grăsoiu încurajează numeroase debuturi, însă când se întâlnește cu lipsa de talent și cu impostura știe
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
n-am mai auzi la televiziuni calfele comuniste debitând cu aplomb versetele resentimentare ale noului fundamentalism de stânga. Prin corectitudinea politică, ne aflăm la un pas de legiferarea unor aberații. Ideea de tradiție și moștenire culturală a căzut în desuetudine, surpată sub presiunea spiritului de haită agresiv al celor pentru care istoria începe o dată cu ei. Așa s-a ajuns ca nobila misiune a editorului să se fi evaporat dintre preocupările noii generații de intelectuali. Obișnuiți cu succesul imediat - pe cât de rapid
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Ivan cel Groaznic spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
mai există praf (decât stelar). Unde nici un fel de impuritate nu alterează viziunea. Totul fiind perfect... Dar mai este ceva. în fine... Să ne oprim la ceva de neînchipuit. Aflasem, mai de mult, ce sunt găurile negre. Stelele care se surpă, se prăbușesc în ele însele, pierzându-și greutatea, căpătând forma unei portocale, cu o pondere colosală. E vorba de materia neagră invizibilă care ține strâns laolaltă galaxiile, care dacă fug una de alta, fug legate împreună, într-o goană generală
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
ci în criza canalelor de difuzare. Sunt sigur că, pe cap de locuitor, numărul volumelor a crescut în ultimii cincisprezece ani. Diminuarea tirajelor a fost înlocuită de diversificarea fără precedent a titlurilor. Cataloagele editurilor gem de noutăți, rafturile librăriilor se surpă sub greutatea ofertei, iar numărul celor pe care-i vezi răsfoind cărți în librării nu e deloc neglijabil. Și atunci, unde e criza? La orizont. Pe zi ce trece, discrepanța între cei care intră în librării și cei care cumpără
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri indistincte, numai muzică și culoare: "Pe ritmuri persane, în strofe-așezate,/ Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună a acestei confluări, în care nu se varsă flori, ci flacoane cu parfum, tuburi cu culoare. "Păreau năluci de carnaval/ Cum se mișcau catifelate,/ Gătite toate-n rochi de bal,/ De vîntul serii
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
al formației The Moody Blues, de la sfârșitul anilor '60) ar putea sugera o mai mare implicare sentimentală. Nici un sentiment nu sparge platoșa lucidității, iar autoportretul pe care și-l schițează autoarea seamănă cu un tip de picturi cam naive care surpind prin bogăția și precizia detaliilor, dar nu stârnesc niciun fel de emoție artistică. Chiar dacă poemul se numește bolboroseli, nici măcar lectura în cheie ironică nu ajută prea mult: "m-am născut somnambulă dintr-o mamă și un tată/ nu am zburat
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
Roxana Covrig Mai multe gospodării sunt izolate într-o comună din Vâlcea de patru luni, după ce un drum s-a rupt. Locuințele ar putea rămâne și fără curent electric. Un stâlp stă să cadă acolo unde pământul s-a surpat. Apelurile disperate la Primărie n-au funcționat. Viceprimarul le-a spus localnicilor să-și repare singuri drumul. "Suntem din comuna Stroești Vâlcea, unde drumul care face legătura între satul Dianu și satul Obrocești este rupt, fiind izolate trei gospodării", este
Gospodării izolate de patru luni în Vâlcea. Sătenii, disperați by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81675_a_83000]
-
Roxana Covrig Mai multe gospodării sunt izolate într-o comună din Vâlcea de patru luni, după ce un drum s-a rupt. Locuințele ar putea rămâne și fără curent electric. Un stâlp stă să cadă acolo unde pământul s-a surpat. Apelurile disperate la Primărie n-au funcționat. Viceprimarul le-a spus localnicilor să-și repare singuri drumul. "Suntem din comuna Stroești Vâlcea, unde drumul care face legătura între satul Dianu și satul Obrocești este rupt, fiind izolate trei gospodării", este
Gospodării izolate de patru luni în Vâlcea. Sătenii, disperați by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81677_a_83002]
-
un vârtej de praf alb, într-o vară de secetă și de dogoare". Fuierea a străbătut lumea zi și noapte, de la un capăt la altul al ei. ,,Și tot alergând așa cu calul, înainte și-napoi - spune legenda - pământul se surpase sub copite și Fuierea continua să alerge cu calul într-un fel de groapă lungă, între orizonturi, până când zgomotul trapului și galopului oamenii îl auzeau venind de dedesubt - morarul alerga pe fundul cărării, nu se mai vedea, pământul se închisese
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
extinde simbolul într-un spațiu apropiat (casa) însoțit de elemente expresioniste - „În casa de tăcere cu iederi și urzici,/ plină cu somn de bufniți cârne, cu ochii mici,/ nimeni nu știe toamna când a intrat în casă,/ și anii de când surpă pereții, ca să iasă./” (Urâtul). Sinonimia (tă- cere/liniște) funcționează fertil și poezia curge în ritmuri blagiene: „E-atâta liniște în câmp -/că poți s-auzi în noua primăvară,/ crăpat de umezeală și de seară/ cum crește spicul grâului în câmp
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
mops meditativ e uns cu toate alifiile: spune doar atît cît poate spune fără primejdia de a fi linșat mediatic, cum s-a întâmplat cu Günter Grass sau cu Thilo Sarrazin. Tema cărții e inspirată de plaga care amenință să surpe lumea: o conflagrație mondială în care religiile dau motivația distrugerii și în care rolul principal le revine celor trei monoteisme care își dispută supremația: creștinism, islamism și iudaism. În ciuda previziunilor optimiste care ne asigurau că într-o epocă a rațiunii
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]