209 matches
-
apoi în cultura pop și în legea care dictează viața mondenă a adolescentelor de pretutindeni. În fine, eu întotdeauna mi am dorit și am știut că o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică și plânsă, forțată să devin dură și plină de vicii, într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
periferic prețurile din zona periferică se situează în prelungirea celor din Paris, există totuși o scădere foarte semnificativă în cazul comunelor celor mai populare. Parisul se aseamănă astfel cu acele ridicături care, în deșert, stau mărturie a trecutului unui peisaj surpat. Procesul de gentrificare perceptibil în comunele limitrofe din nordul, estul și sudul capitalei, precum Montreuil și Ivry, se datorează în mare parte prețurilor imobiliare mai accesibile. O gentrificare organizată dincolo de periferic În prelungirea amenajărilor de pe malul stîng al Senei, dincolo de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie, ca aceea ce se vede când înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și noapte, piatră din cariera închisă și ea acum. - Și-a doua oară, continuă ea, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noastre, domnul În persoană, te va servi, impecabil. Da, Costel? Da, Radu. Impecabil! Clondirul cimitirului Deposedat de moșie, boierul Cristea Trei Nasuri, Îl băgă În măsa, pe Mitrea Cocor, cu tot cu regimul său, care tocmai se instalase pe meleagurile de la Malu Surpat, și se retrase, ca la un soi de umbră, la petecul de moșie, pe care-l mai deținea, undeva, prin apropierea Dunării, către Deltă. Acolo, o făcu, o vreme, pe administratorul propriei proprietăți. La scurt timp, Însă, aceasta fu transformată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul răutăților și al hulei, începătorul împotrivirii, și izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lepădat din puterea luminii cei de sus și surpat jos întru întunericul adâncului pentru înălțare; blestemu-te pre tine și pre toată puterea cea căzută următoare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de furia lui, și pe fața bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gîffiala mulțimii care respira dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin care „călătorul” e condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pămînt al apocalismului”, - dar rareori În Înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile surpate stăteau frumos păturile albiturile timpului, Lumina perpetuă, Un vînt roz ca o scoică șlefuită de aurore Îmi spală sîngele cald Lumină clară. (Întîia apariție) Poemul Întreg Își desfășoară vastele panorame În acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul Înstrăinării rămîne
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puteți să n-o includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat foc fiecărui simț îmi este dat de șapte ori mădularele torturate, injuriile și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau al unei operații anume, să devină vizibil? Această putință de a face vizibil ceea ce în primă instanță este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbușirii sistemului de iluzii. Epiderma poate fi denunțată ca iluzie și "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup, ascunse fiind, nu sânt și principial invizibile. Boala, suferința și moartea pot fi foarte bine, cel puțin în clipa asta, neexplicite, pliate, la pândă doar. Dar ele pot, în principiu, să apară, să fie văzute
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc intențiile parodice ale operei de față. Deși "fondul serios
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
549; 553 Stowell, Christopher, 440 Stanciu, I., 9, 13, 19, 576 Stebbins, R.P., 232, 576 Stevenson, R.W., 576 Steward, D.I., 21 Stewart, W., 27 Sulzberg, C.L.,63; 270; 577 Summerscole, P., 160; 187; 268; 577 Susaikov, I.Z., 55 Surpat, Gh., 251 Svec, M., 579 Symms, Steven, 464; 466 Szabo, Ecaterina, 486; 488 Szaz, Z. Michael, 363; 365; 382; 453; 463; 477; 479; 529 Szöcs, Geza, 477; 528 Szulc, Tad, 272; 279; 285; 577 Șepilov, Dimitri, 194 Știrbei, Barbu, 33
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Hands on the Mantle, "The Economist", 3 aprilie 1965, p. 32-33 1179 "Scînteia", 25 martie, 1965, p.1 1180 Aurel Braun, Romanian Foreign Policy Since 1965: The Political and Military Limits of Autonomy, Praeger, New York, 1978, p. 105 1181 Gheorghe Surpat, România în epoca inaugurată de Congresul al XII-lea al PCR, consolidarea societății (1966-1970), "Anale de istorie", vol. XXXII, nr. 5 (vara 1986), p. 80 1182 Telegramă, București către DS, 25 iulie, 1965, dosarul România, vol. 2, cablograme, cutia 203-204
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
număr total de 40 paturi, număr constant cel puțin până în 1868. Ospiciul, care nu a fost un ospiciu pentru bolnavii mintali, interna tot felul de bolnavi cronici: cancer, slabi de bătrânețe, orbi, dar și "damblagiți", pătimași de picioare, "paraplegici incurabili, surpați, epileptici" etc. Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, desigur, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuiau să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect, așadar, ospiciul, ca și alte ospicii, a constituit un element de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
peste rîu; peste; pește; plafon; pod de lemn; pod peste rîu; podul casei; Podul Mureș; portar; praf; primejdios; priveliște; Prut; punte între două locuri; puternic; rîpă; romantic; rupt; rustic; rutier; sat; sărăcie; scăldat; sculptură; secret; singurătate; stabilitate; stradă; stres; stricat; surpat; susținere; șură; tavan; trainic; transport; traversarea unei ape; traversat; trăinicie; trecător; a trece; trecerea nivelului; trepte; turn; țară; țeavă; umbră; uni; urc; urcare; urcă; urcuș; uscăciune; ușă; vale; vechituri; vedere; vidraru; vin; vis; vise; viziune; vopsea; zbor; zid; ziduri(1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vieții Un alt sfârșit al morții. Locul ocupat în carne se face Podoabă infinitului. 26 decembrie 2006 Lovește ziua trupul meu lovit. Auzi-l cum nu se mai aude. Lumina va mai scădea din prea puținul ei Pănă în visul surpat, Până când îmi va vorbi Cu coaja sfâșiată, Iar ceea ce îmi va spune Va fi tăcerea întâiului har, înflorirea ce din sfâșiere zămislește. Lumină din lumină, vindecare din vindecare, Inima bate dincolo de ea în ceea ce se zidește abia: Mână cu mișcări
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
profesiei de jurnalist, a afectat și prezența discursului religios în presă. În decembrie 1989, după cum observă Ilie Radu, "starea cea mai fragilă era cea a presei scrise, dar și a celei din sfera audio-vizualului, care își simțeau dintr-o dată identitatea surpată. Era nevoie, așadar, de o schimbare a modului de a fi al presei. E greu de încercuit azi sfera semantică a ceea ce e jurnalismul românesc"10. Cum era și firesc, după 1989 Biserica Ortodoxă a devenit în scurt timp unul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]