118 matches
-
vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui vechi pedagog, un om aflat el însuși în derută!Ă - Ai adus ceva cu dumneata? m-a întrebat Profesorul, calm, și eu am „scos de sub surtuc” câteva foi bătute la mașină, două schițe fade, perfect mediocre. Și-a aruncat ochii pe una, a citit primele fraze rar, atent, mi-a făcut câteva corecții gramaticale, apoi, sfârșind de citit, erau doar două pagini sau una-jumate, a pus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu de cânepă, de care am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi s-a acordat prin un surâs. Dar, vai!... O nenorocire nu vine niciodată singură. Când s-a servit ceaiul, vroind să ofer un pahar uneia dintre domnișoare, în graba mea nesocotită, am răsturnat paharul așa că mi-am udat bleașcă surtucul 168 cel negru de sărbători, care mă prindea așa de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
surtucul 168 cel negru de sărbători, care mă prindea așa de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul și să curețe lacul de pe jos. Vederat lucru, eram prigonit de soartă, căci dintre toți musafirii numai mie mi se întâmplau asemene pacoste, bune să mă facă de râs înaintea unor oameni totdeauna dispuși să petreacă pe socoteala cuiva. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Moș” accesibil („Moș” - nu ca vîrstă, ci fiindcă preda „Vechea” și avea părul alb), darnic și grabnic cu sfaturile, conciliator în cele mai diverse cazuri și situații. Așadar un intelectual nițel demodat, cu praf de cronici și psaltiri pe coatele surtucului, care îmbina patosul cu prudența, dispus să-ți arate atît drumul cel aspru, cît și potecile bătătorite, gata în orice moment să pună umărul la reușita cuiva ori a ceva. Pe scurt: un ghid în care căpătai repede încredere. Nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Starșii, refugiat basarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl primeam abia ajungea pentru opt kilograme de mălai! Într-o zi vine un om de la primărie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și răsucite în sus îi dădeau un aer de mare senior. Bunicul, Sandu Munteanu a avut cinci fete, care i-au dăruit 25 de nepoți. Fiind primar în timpul războiului ne-a scos din multe nevoi și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
și sub raportul acesta pedantismul latiniștilor îl făcea să rîdă: "Mai cu cale și mai logic ar fi dar, în dragostea noastră de latinism, să lepădăm limba română și să luăm limba latină, și prin urmare să schimbăm pantalonul și surtucul pe togă, să ne chiemăm Cincinatus și Brutus în loc de Costachi și Dimitrachi, și să cerem înapoi stăpânirea lumii de odinioară." Capitolul V ANTIBONJURIȘTII C. FACA Liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului se disting de la început. Cu toate că reformele fuseseră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care trăiește. E maniac la modul sublim. Sub gâtul lui gol, ca al unui condamnat la moarte căruia i s-a tăiat gulerul, atârnă o enormă lavalieră neagră. Se culcă devreme, se scoală cu găinile, iarna, vara, merge numai în surtuc sau cu o pelerină pe umeri, vara își pune opinci în picioare și cu bocceaua la spinare și într-un costum neverosimil o ia la picior spre munți. În proza sa nesigură și genială se văd urmele profesorale, poncifele. Toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunțare. Un civil căruia vardistul însoțitor i se adresa deferent cu titulatura „domnule doctor” stăruia cu menajamente, chiar cu înțelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămașă albă și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulțimea curiosă să afle și să vadă ce se pe trece, să se lămurească, a tot închis cercul în care mă aflam și m-am pomenit fără de vrere atât de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de coduri poștale codul orașului unde trimitea scrisoarea. Aș fi putut să-l ocolesc, dar n-am făcut-o. Zîmbind, m am oferit să-l ajut. După ce i-am dictat cifrele, am dat să plec. M-a prins de mîneca surtucului și aproape mi-a strigat: „Să-i spui lui M. că e cel mai mare escroc de pe planetă!...” L-am lăsat să-și termine „șarja”, apoi l-am întrebat: „De ce nu-i spui chiar tu?” Ba tu, tu trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la spectacolul curios al unui întreg popor, care nu mai are nimic mai grabnic de făcut, decât de a condamna, de a renega întreg trecutul său istoric, de a schimba, precum părinții au schimbat ișlicul și antereul cu pălăria și surtucul, toată legislația, toate moravurile, toată viața, întrun cuvânt, a poporului.<ref id=”1”> Theodor Rosetti, „Despre direcțiunea progresului nostru“, reprodus în Ioan Stanomir, Laurențiu Vlad, A fi conservator..., ed. cit., p. 77.</ref> Elita pe care o generează această proliferare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de biscuiți, clătite și chifle. Domnul Fišer intră și strigă numele norocoșilor care au primit pachete: Pollak Erik, Löwy, Ginz. Ginz sare din pat și fuge la barăcile Podmolky, lăsând totul împrăștiat pe pat. Dar Domnul Fišer îl apucă de surtuc și strigă: „Măi omu’ lu’ Dumnezeu, stai să semnezi de primire!” Editorul nostru neobosit se dă înapoi vreo zece metri (cam atât măsoară surtucul lui), semnează repede și într-un minut e la Podmolky. Într-un târziu, se întoarce triumfător
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
și fuge la barăcile Podmolky, lăsând totul împrăștiat pe pat. Dar Domnul Fišer îl apucă de surtuc și strigă: „Măi omu’ lu’ Dumnezeu, stai să semnezi de primire!” Editorul nostru neobosit se dă înapoi vreo zece metri (cam atât măsoară surtucul lui), semnează repede și într-un minut e la Podmolky. Într-un târziu, se întoarce triumfător cu pachetele. Dar vai!, tot ce împrăștiase pe pat mai devreme a dispărut. După o cercetare minuțioasă, jumătate din lucruri e găsită pe patul
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
slove cum arată Sfântămerindea inimii de Mamă Și scutul cald al brațelor de Tată! 22 grânar/1999 "Romanța de pe urmă" Nu am știut să cred că pleci din sat; De ie și de vâlnic, că te lepezi; De mieii cu surtucul inelat; De performanța iezilor cei repezi. Mi-au fost cu neputință să socot Că vei uita vițeii din toloacă Și codrii colindați de Barbă-Cot, Printre ghindari când nimfele se joacă. Și-atâtor dumitrițe, cum să știu Că nu le mângâi
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
fost pictat în negru așa cum este și fundalul care are pe alocuri unele reflexe roșiatice. Lucrarea sobră este plină de spiritualitate și forță. Prin alternarea densităților pastei și a tușei, Baltazar a reușit în mod magistral să modeleze jiletca și surtucul cu falduri largi, așa cum era moda acelor timpuri. Portretul este lucrat în clarobscur cu o paletă cromatică bogată în brunuri. Similar a executat mai multe "capete de expresie" sau portrete, cum sunt cele ale doctorului Ion Nanu Muscel, al soției
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]