755 matches
-
a compătimirii ca sentiment și atitudine implică sacrificiul de sine prin proiecția sub povara suferinței celuilalt și preluarea din terifianta apăsare ce traumatizează sufletul astfel încercat. Ori, privirea suferindului pătrunsă de o luciditate din ce în ce mai pătrunzătoare nu întâlnește, cel mai adesea, survenirea în mijlocul majorității conștiințelor cel înconjuară a unei înclinații spre o autentică compasiune. Dimpotrivă, ce se relevă aici este absența realei compasiuni dublată de prezența, deja evocată, a unui sentiment perfid de siguranță protectoare a sinelui, de bucurie negativă că altuia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
respingându-i în final proiecțiile iubirii sau ființa dragă pe care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan. Suferința individuală ca sincopă cutremurantă, ca paranteză ce rupe secvențial continuumul social exprimă profetic fragilitatea existențială a parcursului uman terestru la nivelul formelor particularului sau ale extensiei generale. Această survenire încărcată cu semnificații ultime nu poate fi privită de generalitatea socială decât ostentativ și dispus acțiunii ce o poate neutraliza. Nu suferindul este focalizat întru supraveghere și anihilare ci experiența suferinței sale, experiență ce poate susține confirmarea unei noi perspective
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă, relicvele-mărturii, energia ascendentă a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și un scop imanent. Opera de artă se așează în fața ființei umane fără a mai trimite către un alt palier existențial, o altă trăire sau acțiune căreia ea i se substituie ca mijloc, drept verigă intermediară. Aici creația stă, în survenirea expunerii sale paradigmatice, ca unitate vie de mijloc și scop, ca simbioză de începuturi și sfărșituri abisale ce se revarsă asemeni unui crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria dimensiune, spre universul către care proiectează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate fi impusă tuturor existând individualități insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa celui sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror survenire este, cel mai adesea, obstrucționată în și de agitația cetății. Una dintre aceste stări o constituie reculegerea. În fața extensiilor marine, a fluidităților răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ascendența ritualului, îndoiala și dramatica ezitare, toți acești factori ai eșecului mistic sunt, constant prezenți și ei în templu ca trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
religioase din fundalul ei grosier atenționează credinciosul că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându-l divinatoriu. Aici basorelieful indică nu atât chemarea zeului cât stringența ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea divină cât imedialitatea survenirii unui nou moment de ruptură, de sfâșiere metafizică în care omul cade sub condiția pasului temporal spre moarte iar transcendența se reabsoarbe din revelație și dăruire în taina ascendențelor nepătrunse. În acest sens, sculptura în basorelief induce senzația unei retopiri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndoială, dintre ascensiunea spre transcendență și prăbușirea în ratarea ei. A trece pe lângă mormântul celor care ne-au fost dragi, a străbate un peisaj viu al naturii mereu active sau a te intersecta cu spectrul unei mari creații artistice fără survenirea reculegerii interioare semnifică alunecarea pe lângă sensul și evidențele profunde ce se pot deschide în astfel de acte. În locul trăirilor ancorate adânc survine aici chipul bufonic al superficialității, chip ce relevă menținerea în răsfirare, în disiparea epuizantă rătăcitor a tensiunilor conștiinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îl copleșesc (Birmes et al., 2003). De-a lungul timpului numeroși autori au reușit să intuiască și să descrie cu înțelegere simptomatologia stresului posttraumatic. Descartes observa în secolul al XVII-lea că evenimentele ce produc frică modifică mult timp după survenirea lor comportamentul uman (Tomb, 1994 cit. în Birmes et al., 2003). 1.2. Delimitarea științifică a conceptului de traumă Începând cu secolul al XVIII-lea, o dată cu dezvoltarea medicinei, manifestările ce până atunci fuseseră descrise doar în context literar și filozofic
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
raportat un istoric traumatic personal, 77% au mărturisit că au fost atacați sau amenințați la locul de muncă. Asistenții sociali care au raportat experiențe traumatice anterioare angajării lor, prezentau o vulnerabilitate crescută de a dezvolta simptome ale stresului traumatic secundar. Survenirea unui singur eveniment traumatic la locul de muncă nu era în relație cu severitatea simptomelor în schimb cu cât numărul experiențelor traumatice la locul de muncă era mai mare, cu atât simptomele de anxietate, furie, suspiciune, gânduri intruzive și distres
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
recuperabil și repetabil la nesfârșit. Spațiul sacru se distinge de cel profan grație unei experiențe originare specifică omului religios. Diferența semnalată de Mircea Eliade ridică o problemă importantă: cum se poate supune analizei spațiul sacru având în vedere faptul ca survenirea acestuia implică o mutație în cadrul celui profan? Cum se definește atunci spațiul profan? Dincolo de această dificultate metodologică, ceea ce considerăm a fi un punct esențial menit să deschidă cercetări complexe din punct de vedere fenomenologic asupra spațiului sacru este faptul că
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cercului hermeneutic. Intim legat de temporalizările conștiinței, cercul hermeneutic nu coincide cu un regres al cunoașterii într-o sferă neguvernată de logică. Heidegger nu acceptă definiția adevărului-corespondență („adecvarea subiectului la obiectul cunoscător”), ci preferă să prezinte dinamic adevărul, înțeles ca survenire. Accentul se deplasează de pe problema exactității pe cea a sensului ființei 1. Gadamer va conjuga toate acestea cu reflecțiile sale personale asupra evenimentului hermeneutic presupus de întâlnirea cu opera de artă. Astfel, experiența estetică devine arhetipul cunoașterii hermeneutice. Adevărul operei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai sunt privite ca simple recipiente ale unei inspirații de geniu, impenetrabilă și impredictibilă, dar nici ca victime fagocitate de un Zeitgeist universal. Tradiția nu înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
științelor empirice, departe de a reprezenta un progres în obiectivitatea cunoașterii, se vădește a fi supusă dialecticii cercului hermeneutic. Împreună cu Heidegger 5, Gadamer abandonase conceptul științific al adevărului qua adaequatio pentru a introduce noțiunea poetică a adevărului ca eveniment sau „survenire” (als Geschehen). Hermeneutul german a oferit o descriere fenomenologică a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea ca pe o „confirmare pe care o poate primi o preconcepție”1. Situat în aceeași perspectivă, M. Polanyi adaugă radicalei sentințe gadameriene
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omul. Față de istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește serialitatea ca monotonie infinită a tiparului, spectacolul omenirii ca istorie a destinelor produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. Ca modalitate de creatio continua, spațiul hotărârii devine unul al surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. Ființă a hotărârii, omul se definește printr-un hotar care nu poate fi înseriat și care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește monotonia infinită, spectacolul omenirii ca istorie a destinelor umane și a maladiilor de destin produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pe mine așteptarea mă macină și mă înăcrește. Mi se părea că ies oricum câștigat calculând cu "mai răul": nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepregătite, în timp ce capacitatea de a mă bucura rămânea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui. Evident, tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înțeleasă: eram "sub vremi" și în imediat nu puteam influența în nici un fel mersul lucrurilor spre bine. Nu aveam nici un mijloc de a interveni direct în cursul lumii. Tot ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la fața, gură și membre. Apariția unei hipokinezii, a unei hipertonii, a unui tremor este mai ales constatată odată cu sistarea simultană a neurolepticului și a antiparkinsonianului asociat. Cum acestea din urmă se elimină mai rapid, lasă loc liber primului, cu survenirea unor astfel de simptome extrapiramidale. Această exacerbare tranzitorie durează de regulă 2 până la 3 săptămâni, rar, mai multe luni. 8. Principalele strategii terapeutice în schizofrenie. Este necesară luarea în calcul în evaluările pe termen lung, a efectelor secundare ale neurolepticelor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde foarte exact această "stare virtuală" de dinaintea "filmului" amintirilor/ imaginilor propriu-zise. Rememorarea ar fi, mai exact, un proces cognitiv complex, constând în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
umană obișnuită. Această metafizică trebuie să caute temeiul ființării, temei pe care Heidegger îl numește ființă. Pentru a lămuri noțiunea de "ființare", el pornește de la termenul grecesc aletheia (= "adevăr") pe care îl traduce prin "stare de neascundere". Lumea este o survenire în om a stării de neascundere și, în calitate de adăpost al ființei, limba este cea care cumulează această survenire a stării de neascundere. Ca principiu general, se poate spune că neascunderea este accidentală, în vreme ce ascunderea este esențială, este starea obișnuită a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lămuri noțiunea de "ființare", el pornește de la termenul grecesc aletheia (= "adevăr") pe care îl traduce prin "stare de neascundere". Lumea este o survenire în om a stării de neascundere și, în calitate de adăpost al ființei, limba este cea care cumulează această survenire a stării de neascundere. Ca principiu general, se poate spune că neascunderea este accidentală, în vreme ce ascunderea este esențială, este starea obișnuită a lucrurilor. Întrucît problema limbii este însăși problema adevărului și a lumii, survenirea adevărului este în esența ei o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba este cea care cumulează această survenire a stării de neascundere. Ca principiu general, se poate spune că neascunderea este accidentală, în vreme ce ascunderea este esențială, este starea obișnuită a lucrurilor. Întrucît problema limbii este însăși problema adevărului și a lumii, survenirea adevărului este în esența ei o survenire de ordinul limbii, iar cuvintele, propozițiile și toate formele fundamentale ale vorbirii trimit la un loc în care s-a strîns laolaltă istoria adevărului. Survenirea, adică "venirea pe deasupra", presupune pe de o parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]