230 matches
-
la cuvinte Ce le-aude de la dânsul, de la tine." Mai prejos E iubirea decât mintea"... Izbutit-ai ca pe dos Să o crești, nepoată dragă... [ANA] Iară vii [la] vorba veche? [MĂTUȘA] Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... [ANA] Mai cu seamă ca plăcere... [MĂTUȘA] De-o bucat' de vreme-ncoace... de când fuși [la] București... Cât erai tu de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unde știți. Ce s-o fi-ntîmplat în decursul celorlalți chilometri nu știu. Dar deodată părintele "N". îmi puse mâna pe umăr și zise: - Trezește-te, trezește-te! Nu dormi toată ziua! Am ajuns lângă turn, omule! Am vorbit de-am surzit, am amuțit și-am orbit și n-am scos din tine nici un răspuns. Privește numai admirabilul peisaj de toamnă. Privește, privește, țintește-ți ochii la el. Tu ai călătorit, tu ai văzut multe poziții frumoase și vestite. Ce zici de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
osciorului care transmite vibrațiile de la timpan la urechea internă. Reflexologia ajută la corectarea țiuitului sau murmurului din urechi și, dacă nu v-ați pierdut auzul decât parțial, veți avea șansa să-l îmbunătățiți. Binecunoscutul compozitor german Ludwig van Beethoven a surzit din cauza otosclerozei în jurul vârstei de treizeci de ani. Beethoven a trăit la începutul secolului al XIX-lea. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi putut beneficia de ajutorul reflexologiei. Tehnici reflexogene de îmbunătățire a auzuluitc "Tehnici reflexogene de
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
încă dacă să se bucure sau nu când își amintesc de asta! Sunteți convinși acum de efectele uimitoare ale reflexologiei asupra urechilor? Dați-mi voie să vă mai povestesc două cazuri. Un soldat surd își recapătă auzul Un veteran care surzise în urma unei lovituri de pușcă a fost tratat prin presarea gingiilor, în spatele măselei de minte, aproape de falcă. Atunci a fost prima oară când a putut să audă, după ani de zile de surzenie. S-a bucurat atât de tare, încât
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil, conform unei teze necruțătoare că toți bătrânii trecuți de optzeci de ani trebuie să fie sau surzi toacă sau tari de-o ureche, doamna de onoare și-a apropiat buzele la doi centimetri de urechea lui stângă. — Noi ieșim din mașină! a strigat la el sau, mai curând, în el. Ne ducem să căutăm un loc de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de daruri, dar nu nouă, ci lui Ferdinand, că să-i jure că nu vor pune niciodată mâna pe arme împotriva lui! Granada a rămas singură astăzi, căci celelalte orașe ale regatului sunt deja pierdute, iar musulmanii celorlalte ținuturi sunt surzi la chemarea noastră. Ce soluție ne mai rămâne?“ O tăcere grea domnea peste cei de față, care se mulțumeau să scoată la răstimpuri mârâieli aprobatoare. Al-Mulih deschise gura ca și cum s-ar fi pregătit să-și continue argumentația. Dar nu rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul meu. În care pârâiau toate circuitele. Acufena asta - în curând va trebui să mă culc ținând pe pernă un tranzistor hârâit. Chiar atunci când sunt surzi, se pare că oamenii care au necazuri cu urechile tot trebuie să asculte zgomotele din capul lor. Ghinion. Un ghinion dublu. — John Self? Sunt Martin Amis. — Aleluia, am exclamat eu. Al naibii de la țanc ai mai nimerit. Mi-ai dat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dau jos din pat, merg într-o cameră să folosesc vasul de toaletă. Sunt urmată de șase servitoare. Nu folosește la nimic să le cer să fiu lăsată singură: oamenii ăștia au fost antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare, de parcă surzise și Tavi, te pomenești, sau dormeau tun, amorezii, cine știe, cuplulglorios al filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată, apoi repede, de câteva ori. Coborî, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
favorite Almayer's Folly, scrisă de Conrad în tinerețe. ― Cine n-a citit Almayer's Folly nu cunoaște încă talentul lui Conrad, spusei eu tare către doamna care își continua lectura cu fața întoarsă către fereastră. ― Dumnezeule! Vasăzică, n-ai surzit?! exclamă surprinsă la culme doamna, apropiindu-se de mine și su-nînd. Vrei ceva? ― Vreau să mă rad, spusei eu calm, mîngîindu-mi obrajii, pe care-i simții scofâlciți și reci sub barba crescută în voie. Vă rog să mă iertați dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ești amuzant? Întreabă blînd o voce mută, Întunecată. CÎnd În sfîrșit coborîm, liniștea e densă, absolută, nici pașii nu ni se aud pe pămîntul reavăn și moale al potecii. Ne ia o teamă organică, ca teama de infirmitate. Parcă am surzit. — Aha... și mie mi se pare la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele lumii sînt modulate și aproximativ melodioase și incoerente și nu mai Înseamnă nimic. Armata, după ce m-a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că asta se cheamă să ajungi bărbat, un individ cu un destin potrivnic. N-am avut nici o șansă să văd măcar unul din cele trei proiectile explodînd, undeva la 3.000 de metri deasupra mării, pentru că singurul lucru care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rost și nume Nu-i aruncați în ghene la gunoi Căci poate ei scăpavă-vor din nevoi Iubiți copii și nu le luați dreptul la viață Atâta timp cât Domnul pune în ei speranță Nu îi ucideți chiar din pântece Și nu fiți surzi la ale lor scrâncete Iubiți copii,credeți în viitorul lor Deschideți larg lumea basmelor Iubiți copii căci toți ați fost ca ei Feriții de rău și de mișei Iubiți copii așa cum îi iubesc și eu Și asta simt și asta
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93439]
-
aleg mereu și călăii și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire. Așa a eșuat pasiunea mea pentru o frumusețe umană abstractă. Mi-am dat seama că țipetele există, însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Sîntem surzi, iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se oprește, moare. De aceea, toți trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator și privirea fixă pe șoseaua unde gonesc. Atât. Restul... Restul nu contează... Iar noi, fetițo, sîntem "restul", înțelegi? Sîntem în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
minerală, te rog... Pilaful de rață de la rotofeiul Romero mi-a căzut cam greu azi la prînz... Așadar, de Beethoven ai auzit, nu-i așa? Bine. Știai că a murit mai surd decît peretele de colo? Și știi de ce a surzit? Nu știi?... Atunci nu știi nimic despre filiația geniilor, dragul meu prieten. Lui Susan i se păru că ceaiul ei fusese adus chiar atunci din India, colonie engleză. — What about them1? Întrebă Încîntată. Voia să știe totul despre genii. — Geniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dacă mi-ați permite, mi-aș stabili gospodăria pe omoplații dumneavoastră și poate că aș merge și la medic.“ „Eu te consideh totuși bolnav“, mi-a spus doamna Gerda, intrând demnă în camera ei. 7. Pe urmă, un timp, am surzit, era grozav, nu mai auzeam nimic, făcusem dopuri de ceară, solide, eram ca o sticlă plină cu simplitatea pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la glasul lui Dumnezeu. Dar existau alte exemple pe care Paneloux voia să le reamintească. Dacă ne luăm după cronicarul marii ciume din Marsilia, dintre cei optzeci și unu de călugări ai mănăstirii din Mercy, numai patru supraviețuiseră febrei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
râs; maică-sa și-a masat Încordată fruntea, simțind parcă apropiindu-se primele semne ale unei dureri de cap teribile; iar Petite-Ma... ei bine, Petite-Ma a continuat pur și simplu să-și mănânce supa de iaurt. Poate fiindcă surzise destul de tare În decursul ultimelor luni. Sau poate fiindcă traversa deja primele faze ale demenței. Sau poate pur și simplu considera că nu are de ce să se agite. Când era vorba de Petite-Ma nu puteai ști niciodată. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putut, le-ar fi luat la șuturi, le-ar fi dat afară pe scări. Dar nu putea. Nu poți niciodată să spui ceea ce gândești. Facem schimb de glume și de minciuni - ca la teatru. Ar fi mai bine să fim surzi și muți. Pești, cum spune Aris. Rostise numele lui Navidad pentru că nu avea ce spune, ca să nu tacă, să nu se gândească la apartamentul din fața Vilei Cavalerilor de Malta, la parfumul mandarinului, la ochiul prin care dacă te uiți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și o luăm la sănătoasa spre tribune. În drumul nostru și ceilalți polițiști de pe stadion încercară să ne oprească, dar nici ei nu reușiră.. După ce ne liniștim și ne așezăm la locurile noastre, Nică exclamă nemulțumit: Măi! Muzica asta mă surzește! Dă-o mai încet! Timp de cinci minute, Nică strigă din toate puterile: Dați muzica mai încet! Dați muzica mai încet! După ce îl opresc, îmi spune: Când dă muzică populară? Facem hora pe pământul ăla din mijloc? A mai strigat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te înalțe? Până la urmă tot înnebunești. DOAMNA CU VOAL: Asta depinde de om. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă spun eu, doamnă, poate să fie și Beethoven... Te înalță cât te înalță și deodată, zbang! te dă la pământ! Și mai și surzești. DOAMNA CU VOAL: Ce spui dumneata n-are nici o legătură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum să n-aibă? Taică-meu, Dumnezeu să-l ierte, cânta la acordeon. Da’ nu cânta tot timpul și de obicei cânta în camera lui... BĂTRÎNUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]