1,118 matches
-
vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și stufoase ascundeau niște ochi suspicioși, cărora lumina inegală a flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut paria că, oricît ne-am fi Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar fi fost același. Pablo Încercă, la un moment dat, să sugereze că poate Christina venise mai devreme În parc și plecase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că pasivitatea asta e mult mai riscantă decît acțiunea în sine pe care ți-o propun. Contemplarea nu-mi miroase a bine. Dacă-mi ascunzi ceva spune-mi-o pe șleau, îi răspunde Comandantul, schimbîndu-și brusc tonul, devenind și mai suspicios. Am venit să-ți ofer ofer o șansă de-a scăpa basma curată la capătul daravelei care o să aibă loc peste cîteva zile, zice Regizorașul, și cu asta, basta, nu vreau să mai intru în alte detalii. Deci așa, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am tîrît cum am putut într-un cotlon ferit de gloanțe, ai înnebunit, l-am certat ca să le distrag pe cît posibil atenția celorlalți care începeau să devină suspicioși, deși îmi dădeam și eu seama că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne linșeze pe toți trei. Infiltrații lui dom’ Președinte erau de trei ori mai mulți decît noi, dar n-aveai cui să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți vine să te prăpădești de rîs, nu alta, adaugă Roja. — Asta numai tu și cu Bătrînul tău o știți, îi răspunde Curistul suspicios, eu unul m-am simțit de la bun început atras într-o cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai intrat, să-ți faci ordine în gînduri. Ți se pune un nod în gît, auzi cum pietrișul de pe alee începe să foșnească tot mai aproape și cum tălpile unor bocanci bat cadențat pe treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora aceasta, ai cărei ochi mici, granulați, mă priveau acum, era mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zi cu zi ne crea cele mai mari dificultăți, având În vedere că eram nevoiți să ne Întoarcem În trecut și să devenim amândoi ceva ce nu eram Încă: oameni cu un trecut comun. În ceea ce mă privește, eram destul de suspicios și nu Întrebam decât lucruri la care eram pregătit să răspund. Până să comandăm niște păhărele de absint rece, delicat, n-am putut să nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru mama-soacră. Știi ce mult îi place. Și îi plasează recepționerului suspicios zâmbetul ei de reclamă la desuuri, plin de seducție, misterios, de zici că-i luat din paginile lui Sunday Times. Ah, ce noapte a urmat! Nu că Maimuța s-ar fi zvârcolit și și-ar fi scuturat părul și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în restaurant, cea mai isteață idee care mi-a venit a fost să-i spun că aș dori să mă însoțească la dineul oficial oferit de primar. — Arnold, hai să avem o mică aventură, OK? — ...adică? — Ei, hai, nu fi suspicios. Adică, tu ce crezi? O aventură. Tu mi-o pui doar mie, eu ți-o dau doar ție. Atâta tot? — Păi da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care tocmai sosiseră cu un mic tren local - femei cu copii mici În brațe și un bărbat care ținea bine o găină vie. Domnișoara Warren Încercă să se strecoare spunând „Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse cât de inutil ar fi fost să se aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea trecută fata leșinase. Îi prescrisese, pentru sănătatea ei, să-și ia o cușetă. Suspiciunea nu făcea decât să-l dezonoreze pe cel suspicios. Apoi i se alătură lui Coral Musker pe culoar. Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și a petrolului, ca să ne Întoarcem de unde am plecat. — A pus punctul pe i, dădu din cap Lauren, aprobând, nici eu nu aș fi putut să o spun mai clar. „Fiind divorțate, Lauren și Tinsley erau nevoite să fie extrem de suspicioase“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce taxiul gonea Înapoi, În centru, mai târziu În noaptea aceea. Nu se putea ca Sophia să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta. M-am scuturat de senzația de ușoară nervozitate. Nu aveam absolut nici un motiv să-mi fac griji, mi-am spus. Mi-am ținut În frâu impulsul de a mă consulta cu Lauren și Tinsley cu privire la a fi sau nu suspicioasă În legătură cu invitația la Paris. Era o cacealma? Nu, că ele doar m-ar fi convins că Hunter și Sophia urmau să se Întâlnească. Trebuia să Încetez să mă mai iau după ele. La urma urmei, eu eram soția fericită, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa am spus? ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu care nu se mai termina o dată, Hunter spuse, În cele din urmă: Am crezut că Phoebe a zis că m-a zărit la... Londra. — Așa a și spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă cunoașteți? l-am Întrebat, suspicioasă. Hunter avea pe chip un zâmbet răutăcios de nedescris. —Iubito, am ceva amuzant să-ți spun. Hunter mă privi și Îmi făcu cu ochiul. Giles este prietenul ăla vechi din facultate de care Îți tot spuneam. —CEEE!!! am țipat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies spusese: — M-am gândit să trec pe la tine și să mă uit puțin la bandaj, John. Era excesiv de grijuliu. În mod ciudat, și Bull era suspicios. — Ar fi trebuit să dai un telefon, se putea să nu fiu acasă. Păi, mă gândisem că probabil o să fii... Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey. Aceasta fusese surprinsă de întoarcerea rapidă a lui Bull din De La Warr Pavilion. Îl etichetase corect drept un jucător de rugby și își imaginase că va bea până noaptea târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet de cărți de joc. Le împrumutase și le dăduse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crâncene și recurgând la diferite maniere artistice, autorul zugrăvește un mare număr de personaje în carne și oase. Cartea are peste patru sute de personaje, dintre care, migălos creionate și bine individualizate sunt câteva zeci. Regele statului Wei, Cao Cao, viclean, suspicios și complotist de marcă, Zhuge Liang, consilierul militar al statului Shu, un geniu în arta războiului, marele comandant de oști al statului Shu, Zhang Fei, curajos, brutal și necioplit, însă nu lipsit de prudență în unele împrejurări, comandantul general al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de bănuiala că o ascunde acolo pe Ludmila. — Trebuia să venim împreună, spui tu, ca totul să fie clar. — Atunci de ce nu e cu dumneavoastră? replică Uzzi-Tuzii, și chiar și această observație, logică de altminteri, e făcută pe un ton suspicios. Nu va întârzia... îl asiguri tu, dar o spui cu un ton aproape interogativ, ca și cum i-ai cere lui Uzzi-Tuzii să-ți confirme obiceiurile Ludmilei, despre care tu nu știi nimic, în vreme ce el s-ar putea să știe mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt hoț, o întrerupse el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
altfel cînd într-o săptămînă și jumătate a reușit să afle adevărul despre niște lucruri care de mai bine de jumătate de an umflau paginile gazetelor din București. Poate aici era și ciudățenia care îl făcuse pe Mihail să privească suspicios la această "afacere", care nicicum nu intra în sfera de interes a Serviciului. În ultima lună nu mai existase nici un eveniment important care să acopere pagina întîi a jurnalelor în afara "afacerii Cocoș". Depășise cu mult orice așteptări, poliția, credibilitatea statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vizită, să-și petreacă o lungă, mult prea lungă vacanță. Avea grijă de toate, avea grijă ca totul să meargă strună ori numai făcea în așa fel încît să se audă în Vladia că ea se îngrijește de viața Vilei. Suspicios din fire, Radul Popianu nu credea pînă nu se convingea. Iar convingerea sa era evidența faptelor. Evident deci era că la cumpărături K.F. o întovărășea pe Sofie, lăsînd așa să se creadă că nu face decît un oficiu de însoțitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țărm, membrii echipajului coborâră pânzele și catargele, sunară din cochilie în semn de pace și, în cele din urmă, trimiseră doi soli care purtară un lung și dificil dialog cu localnicii, care vorbeau un dialect încâlcit și se arătau extrem de suspicioși față de oricine s-ar fi apropiat de insula lor. Aveau și de ce, căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni și copii. Așadar, capacitatea lor de apărare în fața unui atac era aproape nulă și, după cum aveau să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]