697 matches
-
Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută Câmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ? Referință Bibliografică: Doină / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014. Drepturi de
DOINĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357261_a_358590]
-
mi-a dat aripi, cu condeiul altui ultim romantic pe care îl mânuiește ca pe o baghetă de dirijor. În final, cortina cade “undeva, cândva, dacă va fi...” peste “acest dans ca mersul deasupra apelor mării” și se aude, în susurul izvorului, “cântecul fericirii”: “Cerul se va deschide și o lumină nouă va oferi sufletului meu tot ce trebuie spre a-ți auzi din nou glasul sufletului”, după o viață dăruită întru totul unei singure iubiri. Citind și recitind, nu îmi
MAGIA VISURILOR –ÎN PAŞI DE DANS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385165_a_386494]
-
mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții: Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri. (Regenerare) În partea a doua a acestui volum, intitulată simbolic Singur cu Dumnezeu, descoperim o suită a trăirilor creștine , uneori devastatoare - induse de încercările vieții - alteori
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
al veșmântului preoțesc, dar, atunci când glăsuiește cântece religioase, nu deturnează adevărul de la legea strictă după care melodia nu trebuie să fie dură ca fierul ci lină ca o mână mângâietoare, nu trebuie să fie un îngust țipăt ci un lung susur vibrant până în marea sufletească umană! Întocmai ceea ce pare dogmatism al cântecelor sale, luptă împotriva fixării limitelor! Din cel puțin aceste considerații, la o privire din exterior spre artistul sensibil și timid Cristian Pomohaci, se vede un om cu o conștiință
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
rând pe aceste flori nu le-ați atins. Ați fost la un pas de a le atinge, dar ați renunțat. Florian: Nu înțelegi nimic. Le-am atins mental. Deja au încept să moară. Le simt durerea. A început ca un susur de izvor. Rădăcina a fost cea care a preluat comanda și-a început să proceseze otrava morții ce acum aleargă spre frunze. Simt strigătul frunzelor. Până și florile au început să transpire. Apele morții le-a cuprins și pe ele
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
câtă, cum câtă omul, pentru iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Dansul unei melodii Când vorbeai Parcă interpretai o melodie Iar când mergeai Era un semn că dansul A apărut din pașii tăi Femeie Un susur de izvor Ca amintire de agățat în grindă La oglindă Suflet răsărit Când de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
cu lacrimi de rouă din paradis. Oglinda de cleștar pulsează-n desfătare Și ploi de stele îi inundă adâncul, Fântâna e tunelul de comunicare Prin care-și dau mâna cerul și pământul. În apa limpede se reflectă cerul Și în susur magic izvoarele curg, În unduiri tainice se-adună misterul Când scârțâie fântâna în amurg. Rătăcind pe-a destinului mână, Ca orice pelerin însetat de dor, Mi-am potolit ades sufletul la fântână Sorbind din elixirul bogatului izvor. Referință Bibliografică: Fântâna
FÂNTÂNA CU APĂ VIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382549_a_383878]
-
că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum el tot urcă dealul în poiana cu pârâiașul limpede și firav ca și florile locului. Și tot așa până dispăru și el dar apăru lângă susurul apei un brad, care crescu și tot crescu ... și ajunse acum să- mi depene mie povestea Referință Bibliografică: Povestea bradului / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
cinstea ta mii de flori cu-al lor parfum Și te-ntâmpină măicuță soarele zâmbind pe drum... Ce adâncă ți-e iubirea și senină-a ta privire... Cum știi tu s-aduci în viață liniște și fericire... Vocea ta, un susur blând...brațul ce mă legăna Încă le mai simt și astăzi doruri vii în viața mea... Răsărit-au ghioceii și-nfloresc în părul tău Și privesc la tine, mamă și mă prind păreri de rău Că prea rar te-am
IARTĂ-MĂ MĂICUŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383352_a_384681]
-
pornisem încet spre ea, cu tot sufletul. Trupul îmi rămăsese pironit pe scaunul din fața oglinzii. Cu cât înaintam spre lumină, drumul se făcea mai lung ... și mai lung ... ca un labirint, în alb și auriu. Din senin, am auzit un susur, ca de izvor. Era sângele meu, rostogolindu-se năvalnic prin venele tinere. Înaintând în lumină, am intrat, fără să vreau, fără să știu cum, în minunata Grădină a copilăriei mele. Pășeam pe fire fragile și speriate, de iarbă proaspăt cosită
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
tălpilor ce-ți ard ca lovite de cnut și-apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre paparudele ce vor aduce totuși la venirea nopții iepele nărăvașelor ploi ca să adape și-nsetarea melcilor. Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU MELCI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Citește mai mult Mi-ai dat dulceațaFlorii de bujor,Ofranda crinuluiCrescut în vale.Mi-ai pus în palmeRoua din izvor,Pe gura-fragă,Foc de sărutare.M-ai adormit cântândîncet, divin acord,Să-mi fie somnulCale printre
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Să-mi fie somnulCale printre stele; Prin lanul copt,Prin maci-arzând,Prin izvorașul lin,Curgând agale.Mi-ai dăruit o stea din cer,O auroră ruptăDin luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept,Să fiu un rug,Un susur blândîn tainice izvoare.... XX. UN CÂNTEC PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
să ii simt sărutul.Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr.
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII In Memoriam - bătrânilor mei duși Trist epigon, privesc cu ochi de fum Cum stins în fața mea într-un sicriu, Se odihnește moșul meu acum, Ajuns la cap de drum, într-
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
oricine cere implicarea Ta! Ce frumos Ești, Doamne! Și vei fi mereu Frumusețea-n veci a frumuseților! Ce bogat Ești Tu! Ești Stăpân pe tot Pe pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună veșnic printre noi... Ca un susur cald, al dragostei șuvoi. Tu îmbrățișezi cu raze calde-n veci Pe cei buni și răi pentru că-i iubești. Însă noi uităm că suntem iubiți Bâjbâim aici ca niște rătăciți. Cât de Bun, Esti, Doamne! Ție mă închin! Te iubesc
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Petrov Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată Începu să cânte, la Început În șoaptă, ca un susur. Din gura ei Întredeschisă ieșea un cântec monoton, puternic ritmat, un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una dintre limbile creștine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au atât de dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă - te rog, ia-mă cu tine în Moldova! Vreau să scap de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Paul Pesch locuia În curtea fabricii Zamfirescu Îl invidiam că mînca ciocolată În fiecare zi de unde vine apa asta prin grilajul de fier văd furtunul lungit cuminte pe straturile de crini și regina nopții cineva a lăsat anume cișmeaua deschisă susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu o anumită compasiune. După această întâmplare, Noah începu să scrie textele celor cinci cărți ale lui Moise cu un toc simplu, pe hârtie obișnuită. Dar pe când scria el așa, concentrat, adâncit în apa literelor, se auzi în aer un susur. Tocmai scrisese: LA ÎNCEPUT, DUMNEZEU A FĂCUT CERURILE ȘI PĂMÂNTUL. Aceste cuvinte mărturiseau un adevăr: că Dumnezeu era un Dumnezeu creator. Tocul zbura pe hârtia simplă. Susurul auzit se transformase parcă în cuvinte care i se lipeau pe creier, repetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]