385 matches
-
deocamdată parapsihologia, nu ea, i-ar sta alături? pe la Rebricea am mîncat două gogoși și am băut un ceai de izmă, ține de un discurs, cel al relatării feroviare, determinat de discurs sau îl construiesc pe acesta? mă încurc în sutana de preot al scrisului, Buhăești accelerează precipitat, jumătatea de minut pe singurul nod feroviar de pe traseu, ritual cîrmirea la dreapta, șine inutile lor însele concretizează cum am recreat mitul, mărturisim convergent harta, ruta, sensul curbei de fier cum le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lărgimile vălurim esplanada, arcul destins bulevard, iu-biii-re! "Spitalul Județean "Sfîntul Apostol Andrei"" stîncă singură, aici! cu plăcere multă! Ora 7,24, în maxi-taxi Galați Independența Tecuci, la zgomote radio "Europa FM", să lopătezi cu apa ei prin barcă, autostopul din sutana de călugăr, renunță la ocazie ca să urci pe locul din față într-un tandem șofer călugăr la crucea legănată pe cerul parbrizului, 7 și 30 de minute, a sosit momentul să-l ascultăm! festivitatea a fost tulburată de un incident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe nemărturisită, pe care o îmbălsămă cu o glumă amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să mai așteptăm, poate.. murmură Bistriceanu, privindu-ne cu un zâmbet de copil care te primea în inima lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fosta nomenklatură, o componentă puternică a noii lor identități: Sunt un adversar hotărât al intervenției Bisericii În viața noastră. Într-un Stat modern, acest lucru nu ar trebui să se Întâmple. Nu-mi place că partidele politice se adăpostesc sub sutană, trebuie să-ți asumi responsabilitatea propriei identități, În loc să te revendici de la legăturile privilegiate cu Biserica. (Cazul 6, Polonia) Trebuie notat că voturile cele mai numeroase ale grupului Întreprinzătorilor la alegerile legislative din septembrie 1993 au revenit În primul rând candidaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
evreii tradiționaliști din nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, după o epocă de masive imigrări din Galiția -, istoricul francez Marcel Emerit face un portret caricatural destul de asemănător : „Străzile orașelor sunt din ce În ce mai mult invadate de acești străini cu lungi sutane negre, cu perciuni ca urechi de câine, care se ivesc dintr-o pălărie rotundă de un negru Înverzit de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș covane, care se feresc de foarfece ca de un blestem, cu obrajii ca pergamentul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avându-l pe Cristos în suflet, a așteptat cu seninătate moartea. Stingerea sa a fost exact în spiritul care l-a călăuzit toată viața: „ca toți să fie Una”: un student evreu (T. Levi) l-a îngrijit cu multă dragoste, sutana i-a fost peticită de un hoge tătar și la căpătâiul lui s-a rugat un preot ortodox pravoslavnic din Banat. Profesiunea de credință a fost rostită cu voce tare, pe patul de moarte de Vladimir Ghika, omul lui Dumnezeu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
somptuosului apartament sunt enorme glastre cu flori, cu un parfum Îmb)ț)tor. E o lun) aproape plin). Jos se afl) biserică, porțiuni din ea datând din secolul al IV-lea. Arhiepiscopul este, că s) folosesc un cuvant vechi, trupeș. Sutana, roșu-Închis la culoare, se umfl), mulându-se pe trupul s)u. Pe piept, dou) pixuri sunt ag)țațe Între nasturi. Are o expresie tinereasc), inteligent); o barb) neagr), mic) și Îngrijit). Are ochi verzi. Mai sunt prezenți Isaac Stern, Alexander
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reguli generale de decență în societate (nu umbli murdar, rupt, șleampăt) și de stereotipuri de statut (pozițiile sociale înalte presupun o vestimentație de calitate, în timp ce oamenii simpli se presupune că sunt simpli și în vestimentații); uniforma este respectată (uniforma militară, sutana, halatul doctorului), ca semn al unui rol social care conferă autoritate. Distanțele de interacțiune sunt în general mici, cultura română fiind o cultură „a atingerii, a contactului”; aglomerația este tolerată, totuși gradul de intimitate dintre interlocutori modelează distanțele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o dogmă în jurul căreia se popularizează toate energiile și aspirațiile”, adică revenirea teritoriilor care au fost sub dominația primilor regi creștini. La atingerea obiectivului au cointeresat și Biserica ungară, care a activat pe linie șovinistă și informativă, iar purtătorii de sutană s-au dovedit „cei mai abili și cei mai de temut agenți” ai Budapestei în Ardeal. Alți agenți informatori au fost învățătorii maghiari, școala fiind „un atelier de viitori șovini”, unde copiii au primit o educație bazată pe ura față de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
din România. Preoții romano-catolici au primit instrucțiunile direct de la episcopul Marton Aron din Alba-Iulia, cei reformați de la locțiitorul episcopal dr. Nagy Francisc, protopop de Teiuș, iar cei unitarieni de la episcopul delegat dr. Arkosy Toma din Turda. Conform materialelor, purtătorii de sutană „au încercat să convingă enoriașii că nimic nu va putea împiedica Ungaria să reia întreg Ardealul”, însă rezultatele nu se ridicau la nivelul propagandei desfășurate. Motivele acestor eșecuri propagandistice și revizioniste erau, în esență, două și puteau fi rezumate astfel
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Lászlo Tökes ar fi acționat agenți provocatori (iredentiști), cu scopul de a crea mulțimi artificiale care să atragă trecătorii și să stârnească o reacție, formând din rândul populației timișorene o masă de manevră. Tökes însuși este caracterizat ca „infractor în sutană”! Un rol aparte l-ar fi avut falșii turiști sovietici și diferiții provocatori care au luat contact cu atașați militari ai ambasadelor străine la București, informându-i despre ceea ce se întâmpla la Timișoara; drept urmare, o parte dintre acești atașați militari
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a unii la alții!”2. Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paști ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deținuți. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenții de la Teologie, costumați în „Hristoși” îmbrăcați în sutane și patrafire mânjite cu fecale. Ei erau puși să facă „împărtășanii” cu urină și fecale, iar în loc de cruce li s-a confecționat un falus din săpun, pe care toți ceilalți erau obligați să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
găsești în acest spațiu. Mânat de vervă și de entuziasm - în sensul originar al cuvântului -, Mihail Neamțu anunță o nouă generație de scriitori creștini care să fie deplin integrați în Europa, fără a mai folosi limbajul de lemn îmbrăcat în sutana falsei smerenii.” Marius Vasileanu, Adevărul * „Mihail Neamțu este singurul tânăr eseist român autor a două volume solide înaintea vârstei de 30 de ani... Remarcabilă este nu numai calitatea sa intelectuală, ci, mai ales, poziția lui de mediator între cultura teologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cravache, 1960, La Maison de Petrodava, 1961, Les Immortels d’Agapia, 1964 ș. a., apărute inițial la editurile Plon și Du Rocher din Paris), au fost denunțate în revistele exilului ca lipsite de valoare artistică. La 23 mai 1963 G. îmbracă sutana de preot, ceea ce dorise dintotdeauna, dar și după această dată continuă să scrie și să publice, creația sa înregistrând aproximativ patruzeci de titluri (tematică românească, religioasă etc.). În 1991 apare la Editura Omegapres din București, în colaborare cu Editura Du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Un grup de tineri studenți purtând tricourile organizației catolice Caritas încearcă să facă o strângere de fonduri pentru „opere de binefacere”, chiar lângă gardurile metalice. Sunt în mod vizibil jenați în activitatea lor mai întâi de un preot ortodox în sutană, apoi de un jandarm din dispozitiv. Se opresc, discută, tensiunea crește, dar apare un polițist comunitar care spune „lăsați-i, lăsați-i, au autorizație în regulă de la primărie, sunt studenții de la binefacere”. Inițial, episodul acesta mi s-a părut ilustrativ
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-l vadă lumea”. După ce este depus lângă zidul de incintă al bisericii, cel care părea a fi șeful adunării cheamă un călugăr, „să binecuvânteze mâncarea, să servim și noi la lume, se răcesc sarmalele”. Un călugăr bărbos și rotund pe sub sutana neagră și cam uzată face de trei ori, ceremonios, semnul crucii deasupra cazanului. Este servit imediat cu o porție consistentă într-o caserolă de plastic, mulțumește ceremonios, apoi se îndreaptă agale spre chilia sa, legănându-și șalele, parcă-i unul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei și pe unde nu vrei; el ne învață ce e Patria, ce-i cu România și cu limba strămoșilor. Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului. Fleică și Drapelul, Folkul și Porcul! Iată programul său electoral. Nu trebuie uitat că un asemenea instrument de produs stupidități trebuie plătit și bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrășăminte el are nevoie de Mercedesuri cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
comercializau, prin schimb, produse alimentare), și apoi în chilia lui: o încăpere minusculă, cu un pat la capătul căruia își improvizase un șifonier (acolo, nu puteam să nu remarc, avea niște blugi). O asociere curioasă, blugi, pulover din mohair și sutană călugărească! Mobilierul era întregit de o masă simplă, o poliță cu cărți (învăța greaca) și o sobă cu plită. Justifică, ușor jenat, aspectul sărăcăcios al încăperii: "Adevărul este că omul se poate mulțumi cu foarte puțin. Avem atâtea lucruri inutile
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
da, îmi vine să sar în sus de bucurie, dar mă abțin, îmi stăpânesc emoția, învăț să mă comport și eu cum se cuvine, nu ca un copil fără minte, vreau să fiu la înălțimea momentului. Îngerul Lazarus scoate de sub sutana ce pare croită din aur lichid cărticica mult visată și mi-o întinde fără cine știe ce solemnitate, cu un aer firesc, de parcă mi-ar da ceva ce mi se cuvine negreșit, iar nu cartea tuturor secretelor. Mă pregătesc s-o deschid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit să arăt Într-o biserică cum un fiu Își omoară mama?!“ Cazacu, parcă Îl văd și acum, Își ridică sprâncenele stufoase, șovăie cam Încurcat, curățându-și sutana de scame imaginare, ca să câștige timp. „Sigur, ce face Oreste nu prea corespunde cu preceptele ortodoxiei noastre. E un păcat fie și doar să porți gând rău părinților care ți-au dat viață. Darmite să omori! Nu ai dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cronica din NY Times, de exemplu, era obsedată de „nuditatea“ lui Mefisto În scena din biserică, trei paragrafe fiind consacrate doar acestui subiect. De fapt nu era nici o nuditate. Mefisto purta un costum destul de complex: deghizat În călugăr, Își scotea sutana În fața Margaretei și, ca s-o terorizeze, i se dezvăluia sub forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și cer Măriei tale să le dai săbii, că vor să lupte și ei împotriva necredincioșilor. Călugării?!... Cu sabia?!... Aiasta nu s-a mai pomenit! spune Ștefan și inima în el crește. Moldovenii mei!... A dat strechea în popi. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am... Îi întinde un curmei și o pânză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o adevărată uliță vie. Călărețul se Îndreptă spre scara cea mare, unde părintele stareț se grăbi să-l Întâmpine cu onoruri, ca și cum ar fi fost cel puțin episcop. Starețul se Întreba cum de-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
robi țigani...cu toți copiii lor.” - Ce să mai zic, mărite Spirit, când printre zapise găsesc câte unul care vorbește de cârciumi cu pivnițe - unele pe Ulița Mare - cumpărate sau primite danie de „rugătorii noștri” din mănăstirea Galata? Imagineză-ți o sutană în spatele tejghelei, dregând paharul nevinovatului enoriaș care nu prea duce la ureche zeama de lemn strâmb izvorâtă din belșug din nesfârșitele vii ale mănăstirii. Asta-i o treabă prea lumească... - Nu-ți vine a crede, dar așa stăteau lucrurile, dragule
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]