4,883 matches
-
zile de început de septembrie 1940, cînd soarta suveranului era pecetluita, Valeriu Pop a fost reactivat, solicitat și de rege și de generalul Antonescu și Horia Sima. Evident, Pop începe cu aprecierea critică a faptului că de la instaurarea dictaturii regale, suveranul și-a luat "personal și fățiș guvernarea României, asumîndu-și întreaga răspundere, la care, la început cel putin, nu a voit, iar în urmă nu a reușit să-și asocieze pe nimeni, în mod real". Astfel încît, acum, după pierderea Ardealului
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
a cerut lui Pop o nouă convorbire cu regele pentru a-l determina să se hotărască, întrucît tergiversarea e primejdioasa foarte. S-a dus la Palat și a aflat din partea lui Urdăreanu că regele încă nu s-a decis, trimițînd suveranului prin același Urdăreanu, o notă prin care îl implora să ia hotărîre neîntîrziata, el, Pop, considerîndu-si încheiată misiunea. De abia la 4 septembrie regele l-a convocat la Palat pe generalul Antonescu. Pop nu știa că, între timp, Antonescu a
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
sincer și dezinteresat, si am incercat tot ce mi-a stat în putință pentru salvarea domniei sale și îndrumarea ei pe calea cea bună. Acum nu-mi rămăsese altă datorie de îndeplinit decît evitarea prăbușirii totale a țării și salvarea vieții Suveranului". În această din urmă îndatorire ce și-o asumă, cum reiese din acest memorial, Pop a fost eficient, stăruind pînă a fost găsită o formulă eficientă pentru deplasarea, într-un loc convenabil (Germania îl acceptă la Singmaringen, dar - evident - fără
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
ale unor mari creatori, se pune în mișcare o întreagă recuzita, cu plopi unduindu-se într-un mirific apus de soare, cu perdele unduind la ferestre sau cu furtuni dezlănțuite din senin, totul într-o sublima învălmășeala din care apare, suveran, chipul artistului, transfigurat de chinurile creației sale. Ce departe suntem de adevăratele stări încercate de un creator, stări care pot veni pe un cântec lălăit transmis de radioul vecinului, la gară, între două trenuri și cărând bagaje grele, sau la
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
e drept, una paradisiacă: au la dispoziție elicoptere și iahturi, case speciale de odihnă și bodyguarzi cu deltoizii cît orizontul, locuri de recuperare și relaxare, într-un cuvînt, tot ce posedă și sultanul din Brunei - cu o singura diferență: ilustrul suveran își plătește luxul din banii proprii, pe cînd guvernanții nu ezită să bage mîna în buzunarul contribuabilului. Nu cunosc toate amănuntele acestei realități aurite, dar știu cum arata realitatea noastră: sărăcie, disperare, frustrări enorme, spaimă animalica de ziua de mîine
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
de sclave și boemi carthaginezi, nea Gică fricționează picioarele Claudiei. La colț se dovedește că demonstranții nu aveau nimic cu inspectorul și că, de fapt, erau galeria Rapidului." Schimbarea dezinvolta a registrului stilistic îl prezintă pe autor că pe un suveran al scrisului, care știe că oricând poate reinstaura o atmosferă solemnă. Autoritatea sa are de câștigat din aceste gesturi de risipitor. El devine însă vulnerabil atunci când îi atribuie frizerului mitologizat unele poeme-poeme, pe care le-a găsit probabil printre hârtiile
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
să-l pună în aplicare. Cînd a intrat în conflict cu Iuliu Maniu, a încercat implantarea proiectului Argetoianu. Voia, totuși, o personalitate care să gireze guvernul peste partide. Titulescu, investit, a eșuat în tentativa sa, pentru ca, refuzînd să înțeleagă mesajul suveranului, voia să-și asigure acordul partidelor și chiar al marilor puteri europene. Atunci Argetoianu, văzîndu-se aproape scos din joc, l-a propus pe N. Iorga, care, repede, acceptă înaltă demnitate și formează guvernul. Sigur, repet, nimeni (nici un guvern) nu ar
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
e o spovedanie istoriografica sub raport politic, în rol de prim plan instalîndu-se el, autorul, ca personaj omniscient și factor hotărîtor în spiritul public) cu ultimii 10 ani ai domniei regelui Carol I. Are cuvinte de bună apreciere despre primul suveran pe tronul României, care a știut să țină bine cumpănă între cele două partide politice, conducînd-o auster și bine cugetat. Dar nu poate să nu amintească faptul că "ajunsese a se cîntări spitereste o inflexiune de voce, un gest al
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
putin știut, ca, înainte de a deveni premier, voise o radicală reforma agrara și electorală, la care a renunțat, apoi, datorită împotrivirii conservatorilor de coniventa cu regele. Descrie emoționant Consiliul de Coroană din august 1914, care a consemnat înfrîngerea totală a suveranului, care dorea alianță României cu Puterile Centrale. Totuși, spre laudă lui, regele se supune voinței majorității zdrobitoare a bărbaților de stat, acceptă starea de fapt a neutralității, negîndindu-se la ideea (care ar fi fost utilizată de un autocrat) de a
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
presedintele P.N.T. a fost de acord, socotind că acesta e "prietenul nostru". Și asta pentru că îl salvase, în timpul guvernării antonesciene, de închisoare. Și consideră că Groza, care îi jurase fidelitate, își va respecta jurămîntul. L-a sfătuit, în consecință, pe suveran că "alegerea lui Groza era cea mai convenabilă". Această mărturisire este cea dinții despre acest episod și dl Adrian Niculescu are dreptate să sublinieze importantă ei istorică. Și încă un fapt extrem de important. Cum se știe, în decembrie 1945 a
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da, mă pasionează Bartók. Am o nepoată care poartă aceleași inițiale ca și mine. O cheamă Hortense Cartier-Bresson și cântă Bartók minunat. Dvs. ce muzică preferați? Desigur, Bach e suveran în preferințele mele: apoi Mozart... Am ascultat un Mozart trist, surprinzător... Îl cunoașteți pe Cioran? Da, l-am întâlnit pe Cioran. E un pesimist vesel! El spunea că Mozart trebuie ascultat în piesele lui lente și oarecum funebre - "adieri funebre
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
numele pe frontispiciul ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
verificat această legendă, oricum posibilă, de vreme ce Tzigara-Samurcaș s-a născut în 1872 iar Carol I se afla la noi, ca domnitor, din 1866. Dar locul ocupat de viitorul profesor de istoria artei la Palatul Regal, ca om de încredere al suveranului și secretar particular al reginei spune, poate, multe despre adevărata origine paternă a profesorului. În sprijin ar veni și înalta protecție de care s-a bucurat Tzigara din partea regelui, chiar de la începutul carierei, netezită ori de cîte ori se împotmolea
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
vecin pe strada Polonă), bine instalați acolo, Wilhelm ca medic, iar Mite ca amantă a regelui (o știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez că în jurnalul său din anii nouăzeci, pe cînd Tzigara își făcea studiile în Germania, fiind mereu în relații
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a murit regele Carol I. E reprodus testamentul regelui Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau partizani. Deși, după Constituție, regele domnește fără a guverna
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
regulat se țineau sub a sa președinție la Palat... Politica externă o conducea aproape singur regele Carol II". Și, iată, opinia despre personalitatea succesorului său, regele Ferdinand: "Cu totul opus unchiului era nepotul, regele Ferdinand I, în fața căruia uitai pe suveran, descoperind pe omul blînd, afabil, mulțumit să lese pe alții să vorbească, repetîndu-le chiar ultimele cuvinte, pare-se spre o tragere aminte asupra celor spuse, avînd aerul că-i aprobă, chiar cînd nu era de aceeași părere. Avea parcă pudoarea
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a găsit pe T. Maiorescu înstrăinat și deloc dispus să-l ajute pentru a căpăta o catedră la universitate. A fost cîțiva ani director al nou-înființatei Fundații Regele Carol I (viitoarea B.C.U.) și, apoi tocmai în 1906, cu sprijinul suveranului, a devenit profesor. A făcut o carieră strălucită în învățămînt și în știința românească (evident a fost și academician, chiar o vreme, președintele acestui cel mai înalt for științific al țării). Dincolo de psihologia experimentală (pe care continua să o stimuleze
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
a lui Arghezi, din deceniul patru (poate cel mai pregnant al întregii sale publicistici) a fost regele Carol al II-lea. În concepția lui Arghezi, atitudinea de "dispreț" a protipendadei politic-financiare față de scriitori are un punct terminus: anul 1933. Atunci suveranul a hotărît "o sărbătoare a cărții româ-nesti", prezidată de el însuși: "Dintr-o dată, cartea românească și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine a putut să observe și să analizeze figurile domnilor oameni politici prezenți la
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine a putut să observe și să analizeze figurile domnilor oameni politici prezenți la sărbătoarea literară a regelui, a plecat cu o duioșie în suflet neuitata. Lungă convorbire a suveranului cu scriitorii i-a impresionat; acești domni nu mai înțelegeau rosturile statului, aproape compromis de niște rosturi ce ar putea să fie și literare". N-am putea avea îndoieli esențiale față de spusele poetului. Oricît de controversat, Carol al II-lea
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ni se pare doar un termen de complezenta, extras dintr-un dicționar de curte. Adevărul este că sub domnia în cauză asistăm la apogeul creației noastre interbelice, susținută masiv de Editură Fundațiilor Regale și de alte monarhice gesturi și inițiative: "Suveranul crede în putință infinită de creație a poporului peste care domnește și pe principiul unei libertăți, neîmpiedicată de nici o cenzură, nici de aceea a fățărniciei, a împins această putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
poporului peste care domnește și pe principiul unei libertăți, neîmpiedicată de nici o cenzură, nici de aceea a fățărniciei, a împins această putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată de imensele mijloace puse-n pierdere de către suveran, a corespuns în calitate intențiilor regale și dacă sforțarea scriitorului ar putea să se apropie de nivelul lor. Poate că da, sau, mai repede, poate că nu. Realitatea este că intelectul lucrează și că lucrează mult mai mult si mai
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
termen scurt. Cred, dimpotrivă, ca a fost benefică, salvînd, totuși, statalitatea. Revenind la regele Carol al II-lea, autorul observa că, si acesta, a practicat o politică de balans între dispariția României ca stat și cedarea teritorială. Dar crede că suveranul de atunci a greșit impardonabil acceptînd ultimatumul sovietic din iunie 1940. Dacă s-ar fi opus rezistenței armate, atunci poate că nu s-ar fi petrecut dictatul de la Viena. Nu idealizez deloc personalitatea regelui (dimpotrivă, o socot năpasta țării din
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Tătărescu, ministru de Externe an guvernul Groza, (care a jucat, ăn toate aceste luni dramatice un rol murdar, sperând să ajungă el premier), a făcut unele epurări an personalul ministerului, licentiindu-i tocmai pe Gr. Niculescu-Buzesti și Victor Rădulescu-Pogoneanu, sfetnicii suveranului dinainte de 23 august 1944. La 7 august 1945, trimisul diplomatic american la București ași informa superiorii că "declarația de la Potsdam a determinat toate grupările politice românești să considere următoarele câteva săptămâni drept cruciale, deoarece ele socotesc că trebuie ăntreprinsă o
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]