180 matches
-
alta, în raporturile de vasalitate care îi unesc cu împărăția otomană. Reiese din această stare cu totul excepțională, întemeiată întreagă pe convenții stabilite de noi și de Poarta Otomană, că Moldova și Țara Românească au de îndeplinit, atât față de Puterea Suzerană, cât și față de acea Protectoare, niște îndatoriri pozitive, cărora ele n-ar putea să se sustragă fără consimțământul prealabil al uneia sau al alteia. Uitând că cea mai mare parte din îmbunătățirile asigurate patriei lor sunt datorate numai protecției binevoitoare
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de la Petersburg. Evenimentele de la 1848 îi dădură un prilej binevenit pentru a-și aduce la îndeplinire planul de mult dezmierdat. Poarta cedă cu ușurință la insistențele lor în această privință. Prin convenția încheiată la Balta Liman, la 1849, ambele Curți, Suzerană și Ocrotitoare, hotărâră ca, făcându-se iarăși derogație la stipulațiile Regulamentului Organic: 1. Să se numească (depunerea lui Mihai Sturdza fiind lucru hotărât), din nou, domnii Țărilor Române, prin înțelegere între Rusia și Poartă, dar pe termen de șapte ani
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
barieră naturală împotriva încercărilor de amenințare a Imperiului Otoman. Cu acest prilej, ministrul de externe al Austriei, Boul Schauenstein, a susținut că această idee a unirii Moldovei cu Țara Românească nu putea fi dezbătută decât cu acordul Imperiului Otoman, puterea suzerană. Cu acest prilej, Russel, reprezentantul Angliei a precizat că inițiativa unor asemenea propuneri trebuia să fie atribuită Porții. De partea sa s-a aflat și Boul astfel că discuția a fost amânată până ce guvernul otoman își făcea cunoscută poziția. Chestiunea
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
A doua problemă se referea la drapel. Reprezentantul Austriei amenința că se retrage de la Conferință dacă se accepta un drapel comun pentru principate. Atât Austria cât și Anglia susțineau plasarea pe drapelul comun al unei semiluni ca simbol al puterii suzerane. La rândul său, Hubner, reprezentantul Austriei, i-a spus lui Walewski că acceptarea drapelului comun pentru Principate va determina Austria să se retragă de la conferință. Mai mult, Francisc Iosif i-a scris lui Napoleon al III-lea; el făcea apel
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
ales la București”, fără a da prea mari șanse de reușită acestor “subtilități bizantine”. Dubla alegere a produs un impact internațional vizibil În procedura recunoașterii acestui act de părțile semnatare ale tratatului din 1856 și a Convenției de la Paris. Puterea suzerană, secondată de Imperiul Habsburgic și, un timp, de Anglia, dorea să impună abordarea „delictului” comis de români numai din perspectiva ordinii garantate. În aceste Împrejurări s-a remarcat actul de mare curaj al guvernului de la Bruxelles, care a ridicat consulatul
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
vapoare sau reparării cetăților turcești, silitra care era predată gratuit arsenalului imperial. Cu scopul îngrădirii pretențiilor arbitrare ale Porții, hatișeriful de la Gülhane dispunea livrarea furniturilor în raport cu posibilitățile de producție ale Țărilor Române, care aveau dreptul de a înștiința oficial puterea suzerană asupra situației lor economice. Deși unele abuzuri au continuat și după 1802, după cum rezultă din diferite acte, inclusiv din Condica de venituri și cheltuieli a Moldovei pe anii 1805-1806, ele au fost totuși mai puțin numeroase, valoarea totală a furniturilor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
limitele legalității capitulațiilor și ale prevederilor tratatelor ruso-turce. Cum observa Gh. Platon, revoluția nu a contestat regimul juridic impus Principatelor; aceasta s-a ridicat împotriva regimului spoliator al fanarioților, păstrând normele internaționale și respectând drepturile decurgând din relațiile cu puterea suzerană. Aceste limite strânse între care a activat a dus, de altfel, și la conflictul cu mișcarea greacă, atrăgându-i sfârșitul cunoscut. Putem spune că reformele transpuse în practică de domnitorii fanarioți reprezintă primii pași ai unui proces de unificare treptată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
înăbușirea revoluției și legiferarea unui nou statut politico-juridic internațional al Principatelor, instituit în cadrul Convenției de la Balta-Liman, încheiată între Rusia și Turcia la 19 aprilie/1 mai 1849. în esență, măsurile impuse Principatelor au demonstrat încă o dată cinismul celor două Puteri, suzerană și protectoare, în a hotărî soarta popoarelor supuse, inserând în preambulul documentului că “Majestatea Sa Imperială prea înaltul și preaputernicul împărat și autocrat al tuturor Rusiilor și Majestatea Sa Imperială prea înaltul și prea puternicul împărat și padișah al otomanilor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
se obliga să respecte „administrație națională, ca și deplina libertate a cultului, a legislației, a comerțului și a navigației”. Cele două Principate puteau întreține câte o armată națională (un sistem defensiv, „reclamat de situația geografică”), adoptat de acord cu puterea suzerană, iar orice intervenție militară a uneia dintre Puterile garante era supusă acordului prealabil unanim al celorlalte. O comisie europeană urma să propună bazele viitoarei lor organizări, hotărâte în urma unei largi consultări interne. Drumul către Unire era astfel deschis. Trebuie să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
speculându-se contradicțiile și ambivalențele Convenției, care nu se pronunța nici pentru, nici împotriva unirii, impunând un statut juridic echivoc și vag. Uniunea personală a reprezentat, în fapt, un statut tranzitoriu până în 1862, când recunoașterea Marilor Puteri, inclusiv a puterii suzerane, ia conferit dimensiunea juridică, de drept internațional. Un aspect în strânsă legătură cu tematica lucrării îl reprezintă jurisdicția consulară. întemeiată pe capitulațiile încheiate de Imperiul otoman cu statele europene, Poarta acordase supușilor acestora din urmă, care se găseau pe teritoriul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
se eschivau de la exercitarea unor îndatoriri, refuzau să plătească impozite și să se supună autorităților locale. Menținerea dreptului de judecata al consulatelor asupra supușilor lor reprezenta, de asemenea, un amestec în afacerile interne ale Principatelor, drept pe care nici măcar Puterea suzerana nu îl avea. O îngrădire parțială a jurisdicției consulare s-a produs prin Regulamentele Organice, soluția definitivă fiind adoptată doar în timpul domniei lui Al. I. Cuza. în ceea ce privește obligațiile economice ale Principatelor, între anii 1829-1834, chiar dacă nu s-a plătit tribut
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
vechilor tratate care interziceau acesteia să le alinieze sau să le cedeze unei alte Puteri”. în același context, Bois-le-Compte aprecia, la 11 mai 1834, că cedarea Bucovinei către Austria și a Basarabiei către Rusia erau ilegale întrucât Poarta, ca putere suzerană, se angajase tocmai să păstreze integritatea teritorială a Principatelor, în schimbul plății tributului. într-adevăr, temerile consulilor erau întemeiate: trupele rusești continuau să staționeze în Principate și după retragerea oficială. Colquhoun prezintă un bilanț noului ambasador englez la Viena, Strangways: la
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Principatelor. Ele ar trebui să dorească un stat tampon între Rusia și Turcia, un stat creștin, de-sine stătător”. Conflictul cu Adunarea nu a întârziat să se manifeste însă încă din 1843, domnul tranșândul prin dizolvarea Adunării, cu acordul Puterilor suzerană și protectoare. între 1844 și 1846, Gheorghe Bibescu a domnit prin decrete-legi. Noile alegeri din 1846 au consacrat eliminarea opoziției. Domnia sa, deși de scurtă durată, sa caracterizat printr-o mai mare stabilitate. Revoluția de la 1848, care i-a pus capăt
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
rusească erau exagerate, dar îl sfătuia pe acesta să accepte toate cererile Porții și să acționeze pentru evitarea oricăror acte de violență, în așa fel încât să nu existe motive pentru o agresiune armată din partea nici uneia dintre cele două Puteri, suzerană și garantă: „i-am indicat necesitatea ca șefii Partidului Popular să țină seama de dorințele onorable ale Suzeranului lor, care este interesat să asigure interesele și bunăstarea viitoare a Principatului, și că, deși este silit să se plece în fața acestor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să-l atace pe Ioan Asan, țarul schismatic, ca să întemeieze dioceze latine și să numească episcopi „atât în Țara lui Asan, cât și peste țara ce i se zice Severin, în care s-au înmulțit locuitorii”. Și confirmarea acestei stăpâniri suzerane o avem în actul dat de Bela al IV-lea, în anul 1247, Cavalerilor Ioaniți, în care se menționa existența voievodatului lui Litovoi, a cnezatelor lui Ioan și Farcaș pe lângă aceea a Țării Loviștei citată mai sus, în Oltenia, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Anjou nu schițase nici cel mai mic gest că ar putea escalada Carpații cu forțele sale, alcătuite din unguri și români din Transilvania și Maramureș. Apoi, e greu de crezut că voievozii vor fi acceptat să lupte contra unei puteri suzerane, pentru a o schimba cu alta, atâta timp cât Coroana Ungară declarase dușmani pe toți românii, numai pentru că erau schismatici de credință ortodoxă. De acestea, ne vor convinge îndată faptele istorice petrecute ulterior. Anul 1324 a fost greu pentru rege, din cauza răscoalei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lor la curtea imperială de la Petersburg și adoptarea de către adunările obștești de la București și Iași demonstrează că uneori imixtiunea străină poate face și lucruri bune. La acea vreme, Imperiul pravoslavnic nu avea el însuși constituție, la fel ca și puterea suzerană otomană; noi aveam! Domnii pământeni (readuși la tron de către Înalta Poartă în 1822) au orânduit Principatele în baza Regulamentelor Organice până în 1848, când grupările liberale revoluționare au căutat sprijinul otoman pentru a aboli ceea ce Bălcescu numea "legislație dezorganică", aducătoare de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
1831 (care ar fi trebuit să ne vină "la pachet" cu domnitorul). Adunarea legislativă care l-a proclamat domnitor pe Carol I s-a transformat în Adunare Constituantă, producând și votând primul text care nu era impus nici de puterea suzerană, nici de cele șapte puteri garante. Potrivit Constituției, România devenea o monarhie ereditară, în care erau respectate următoarele principii politico-juridice: suveranitatea națională, separația puterilor în stat, guvernământul reprezentativ, responsabilitatea ministerială, supremația Constituției în fața tuturor legilor. De asemenea, Constituția României proclama
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
apoi iar la Sultan, călătoria între Constantinopol și Țara Românească, întâmpinarea domnului de către boierii pământeni și instalarea sa definitivă ca domnitor, reprezintă o adevărată suită cinematografică în care o lume aflată în cel mai fragil cu putință echilibru între puterea suzerană (Imperiul Otoman) și cea protectoare (Imperiul Țarist) avea într-adevăr nevoie de diplomați pregătiți în școala Fanarului pentru a supraviețui. Cel mai patetic și luminos discurs în problema fanariotă, Nicolae Șuțu îl lansează însă în finalul părții întâia a memoriilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
română a alergat la principiul Unirii și a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare și prosperitate. Astăzi, când această dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența și prudința românilor, precum și prin solicitudinea Curții Suzerane și a înaltelor Puteri garante - astăzi, în sfârșit, când prin Constituțiune bazele legilor noastre sunt fixate și statornicite, trebuie să ne dăm mâna cu toții, și, strâns uniți, să menținem, să dezvoltăm și să întărim aceea ce am dobândit. Urmând cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
purtare e simplă. Avem un lucru sânt [sfânt] de păzit, neutralitatea noastră, garantată de puterile cele mari ale Europei. Această neutralitate ne impune datorii ce trebuie să îndeplinim cu lealitate și sinceritate. Legămintele seculare ce unește [sic!] România cu Curtea Suzerană și cari au fost pentru români totdeauna un scut puternic în timpurile cele mai grele, trebuiesc respectate și manținute. Dovezile necontestabile ale simțimentelor noastre în această privire vor fi, nu mă îndoiesc, primite de înalta Poartă ca o garanță pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
amenințări și mită, cedare făcută - ca și în 1774 - fără asentimentul Voievodului Moldovei, a avut un caracter nul și neavenit din capul locului. Referindu-se la tratatele care au consemnat anexarea acestor două mari părți ale Moldovei cu asentimentul puterii suzerane, la modul cum au fost menținute sub ocupație peste o sută de ani, Nicolae Titulescu preciza că forța nu crează dreptul, subliniind că voința suverană a națiunii române a impus reparația istorică din 1918. Câteva observații sunt necesare: -în acest
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu se putea împiedica: cesiunea celor două ținuturi de hotar, pe care Austria le boteză cu un nume impropriu „Bucovina”, pentru a acoperi prada în ochii diplomației europene. Actul de cesiune s-a încheiat fără consimțământul înaintașilor noștri, de Poarta suzerană, care, în virtutea vechilor capitulațiuni cu Domnii Moldovei, n-avea dreptul de a înstrăina nici o palmă de loc din pământul țării. Declarațiile de mai târziu ale părinților noștri nu pot avea putere legală, fiind stoarse de usurpatori de la o populație robită
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
țările române cu tot felul de obligații extraordinare și încălcând în mod constant autonomia lor. Pe baza acestor fapte, pe baza drepturilor românilor la libertatea națională, marii noștri cărturari (Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu ș.a.) au demonstrat că Poarta, ca putere suzerană, prin conservatorismul regimului impus Principatelor, împiedica evoluția istorică a Principatelor. Așezate la confluența de interese pentru supremație a celor trei mari imperii - otoman, țarist și habsburgic -, țările române au luptat necontenit pentru a-și păstra ființa națională. Dobândirea independenței de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
puternică a fost deținută nu de domnitor, ci de boieri. În ciuda acestor probleme, ambele principate aveau efectiv sub control administrațiile lor locale și întrețineau relații directe cu guvernele străine. Ca zone de graniță, ele erau implicate în războaiele puterii lor suzerane cu vecinii acesteia. Pe măsură ce puterea otomană slăbea și presiunea externă creștea, domnitorii români și boierii erau firește ispitiți să profite de situație în propriul lor interes. Cu toate că avuseră întotdeauna legături atît cu Imperiul Habsburgic cît și cu Polonia, în secolul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]