593 matches
-
se mulțumește să-i arunce doar o privire severă cu nuanțe ironice și nu mai comentează. Se uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu ochi holbați și tâmpi. Dădu de câteva ori din cap și în cele din urmă își regăsi graiul articulat: "Voi!? Voi sunteți ăia care mi-ați făcut totul?" Un "da" mare și gros umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
continuare de la Înălțimea unei stacane, malacul concentrându-se asupra unui nud feminin expus pe perete. Îl studia intens, mișcând ușor din buze, de parc-ar fi Încercat să pronunțe o literă ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și amintirile care-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ieșit în holul de la intrare, lăsând ușa deschisă în urma mea ca să am puțină lumină. Am bâjbâit până să deschid ușa - îmi tremurau mâinile - și în cele din urmă am deschis. Pe palier lumina era aprinsă. Era Antonia. Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu spatele spre lumină, dar pe fața rămasă în umbră se putea citi o expresie la fel de rătăcită ca a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor suple și puternice! Of, Iisuse, „Craci“ Dembosky, cu frumusețea ei goișe, tâmpă și blondă! O altă icoană! Faptul că Alice era atât de ostentativ șikse 1 provoca o continuă jale la Heshie acasă, ba chiar și la noi, cât despre gura lumii, în general, cred că exista o oarecare mândrie civică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa are de gând să meargă cu mine la primar? mă întreb în sinea mea. Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O femeie arătoasă atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întunecată, le aruncă asupra ta și respiră liber. Ura ține locul talentului pe care nu-l are, al generozității de care nu e capabil, al iubirii - care n-a știut niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
isteț dar de o aciditate fără seamăn, îi luase chiar un interviu lui Cocoș și făcuse și fotografii. Citise și el, cu interes chiar, se uitase cu lupa la imaginea cenușie din care răzbătea un zîmbet care putea fi și tîmp și fericit și o clipă se gîndise că n-ar vrea să fie în pielea celor care trebuiau neapărat să-l prindă pe Cocoș. Unul ca ăsta, Brunea-Fox, și mai erau vreo doi care ziceau că stătuseră de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unui francez, lecturată de amândoi de curând, recomandată foarte stăruitor de Sidonia, unde personajele care locuiau într-un oraș mare aveau o adevărată predilecție în a face amor în natură. Întins pe spate, gol, cu brațele sub cap, Ovidiu zâmbea tâmp, cu pleoapele lăsate, satisfăcut ca un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să Îți vezi de drum, orbecăind prin memorie precum ai tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și popii, hă-tu-i!"; Tataia popa e la zdup!" Bunuțu s-a întors din pușcărie cu palma dreaptă marcată de-o cicatrice urîtă. Cum i-or fi făcut-o? Despre timpul scurs la baș-bulubaș (închisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum se desfășurau repetițiile pe stadion. Cum reluam uralele pînă cînd organul cu propaganda dădea semn că-i satisfăcut. De cîte ori aud (și se aude destul de des, oh, 'ostalgia!) acel "a fost mai bine pe timpul lui nea Nicu", expresie tîmpă a mentalului colectiv rudimentar, îmi vine-n minte Institutul. Închiderea obtuză, uniformizarea, aplauzele la comandă funcționau acolo exact ca la scara mare. A țării. Sigur că se strecurau și oameni de valoare, dar funcții n-aveau. La fel ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care maimuța o vorbea fluent, i s-a dat numele de Maimuța Makonde sau M.M., inițiale ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dumnezeu..." Privesc cu interes, dar fără dorință, la îngerul care stă imponderabil deasupra mea. Nu l-a mai chemat nimeni de foarte multă vreme și el totuși a venit, de bună seamă cu un scop anume. După formele rotunde, ochii tâmpi de albaștri, ciorapii de nailon, pare mai degrabă o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]