185 matches
-
zic. Păi... ce zici, Kent? Eu nu mănânc carbohidrați în timpul săptămânii, zice pe un ton plăcut. Dar tu n‑ai treabă cu noi. Sunt sigură că e delicioasă! — Nu, e OK, zic iute. O să iau doar biban. Doamne, cât de tâmpită pot să fiu! Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o șterg. O, Doamne, vreau acasă. Stau vreme îndelungată pe podea, legănându‑mă înainte și înapoi și lăsându‑mi gândurile să mi se rotească în minte. Revăd mereu totul în minte, iar și iar. Cum am putut fi atât de tâmpită? Cum am să mai îndrăznesc vreodată să dau ochii cu cineva? Mă simt de parcă, din momentul când am ajuns la New York, aș fi fost cu un montagne russe dement. Ca o călătorie vrăjită în lumea Disney, în care, în loc să vâjâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
holbează la mormanul de haine de lângă ea, ușor alarmat. Pentru o eșarfă? — O eșarfă Denny and George, idiotule! zice fata în roz și ia o gură de vin. La magazin ar fi cel puțin două sute de lire. Șaptezeci! O, ce tâmpită sunt. Nu e rândul meu, nu? Fata în negru murmură încet în telefon. Acum se uită la Caspar. — O sută. — O sută? Fata în roz se răsucește iar pe scaunul ei. Serios? — Licitația a ajuns la o sută, zice Caspar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
azi? zice, cu un licăr în ochi, iar eu mă înroșesc vag. O să stau cu tinicheaua asta de coadă toată viața? Tot în timpul acelei prime convorbiri, Christina m‑a întrebat dacă am experiență în vânzarea cu amănuntul. Iar eu, ca tâmpita, n‑am avut ce face și i‑am spus cum m‑am angajat mai demult la Ally Smith și am fost dată afară în clipa când am ascuns o pereche de pantaloni cu imprimeu zebrat de o clientă, pentru că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tăvălești pe jos de râs, una prinsese din zbor lozinca aia cu români, vi se pregătește ceva, dragă, acuma cu votu’, dragă, ce dracu’ să li se mai pregătească, în afară de să le-o dea prin gură și nu fi, fă, tâmpită, cât de lungă și groasă, las-o dracului, ie dă Doamne ferește, păi, mese-ntinse li se pregătește românilor și distracție, și chiuretaje la liber, și uite cum ne plimbăm să votăm și nu ne ține nimeni să vorbim ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbeau prin cartier, cum că ce-i trebuie inconștientei copil cu ăla, om însurat, cu rostu’ lui, și că ce-o fi zis ea, că-l îmbârligă ca s-o ia și a atârnat ca proasta la el atâta vreme, tâmpita, și acum auzi mofturi și figuri de doi lei, că nu-i pasă de el și nu vrea să-l vadă și nici să-l oblige cu ceva, de stai și te-ntrebi ce-o fi în capu’ ei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de greutăți ca să poată folosi sala nesupravegheată. Cath scoase un sunet de dezaprobare: — Vaca aia proastă umbla după Derek? Doar ți-am spus. — Sper că nu le-a spus și polițiștilor. — Neah, nici o grijă. Adică, nu e chiar atât de tâmpită, nu? A zis că uitase ceva acolo și se dusese să caute. Noroc că nu i-au cerut ăia să explice de ce era lucrul respectiv În vestiarele bărbaților! chicoti ea ca o școlăriță. Voia să-l prindă cu chiloții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În gură. — Așa era și fata care mă silea să citesc! exclamă Tom. Nu ți-am povestit niciodată pentru că am crezut c-o să râzi de mine. — Ce? Nici ea nu-ți dădea voie să-i bagi limba În gură? — Nu, tâmpito, vorbesc de cocoșelul meu. Și nu În gură (Doamne, nu mă lovea pe mine norocul ăsta), niciunde. — Sfinte. După o clipă de gândire, am spus pe un ton neutru: — Dar care mai e scopul bărbaților, dacă nu sexul prin penetrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
decât este e foarte puternică la femei. La începutul unei relații, ești tentată să te deschizi foarte mult față de celălalt și să-i împărtășești chiar și cele mai neînsemnate detalii sau mici supărări, care, odată exprimate, dispar ca prin farmec. Tâmpita de la poștă îți spune că n-ai lipit bine coletul și că nu-l poți trimite așa, șoferul de autobuz nu vrea să-ți dea bilet, dar nici nu-ți lasă timp să-ți cumperi unul de la automat, nenorocita cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dansa deja de vreo cinci minute, făcând tot mai vizibil gestul de a se oferi, avu o izbucnire: „Vino imediat Încoace”. Lorenza se opri, Își desfăcu picioarele, Își Întinse brațele Înainte și strigă: „Eu sunt prostituata și sfânta!” „Ești o tâmpită”, zise Belbo ridicându-se. Se duse glonț către ea, o Înșfăcă violent de o mână și o târî către ușă. „Oprește-te”, strigă ea, „cum Îți permiți...” Apoi izbucni În lacrimi și-i aruncă brațele după gât: „Iubitule, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îți dai seama... ai văzut ce s-a Întîmplat, gata, s-a terminat, l-au executat, le-ai auzi tu pe femeile alea ce spuneau, că cică e de rău augur că l-au omorît În ziua de Crăciun?! Niște tîmpite, cred că sînt superstiții... nu știu dacă e de rău augur, dar de prost-gust sigur e, nu mai puteau să aștepte o zi? Ce teroriști băi băiatule? De unde să aibă Ceaușescu atîtea trupe de mercenari să pornească o contraofensivă? E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în șase vieți trăite alături de Lache Karabulea, birjar autorizat și singurul care îndrăznise s-o strângă la pieptul său larg spunându-I, după ce o trăsese din fața tramvaiului: “Tâmpito, lasă tramvaiul că e averea poporului!”. Fericiți și copleșiți de emoție, ușor copilăriți, parlamentarii reluară lucrările cu un surplus de elan și patru senatori mai puțin, aceștia acceptând serviciile gratuite ale Spitalului de Urgență unde, fără nici o explicație plauzibilă, Jocul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
duc să mai aduc gheață, nici atunci n-am plîns, n-am plîns nici În noaptea aia, da, atunci a fost Elizabeth, cît timp ai rămas cu el, Susan?, aproape un an, Elizabeth, ce-o să faci cu taică-tu, Susan?, tâmpita asta de miss Stone, fiica dumneavoastră nu mai e ia Londra, a plecat fără să mă anunțe, domnule, mi-a scris din Franța, spune că e foarte mulțumită, miss Stone, mă simt datoare să vă anunț că fiica dumneavoastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamnă m-a făcut măgar, își închipuia cine știe ce, poate că și eram măgar. Încercam să mă explic, bâiguiam că nimic nu e așa, că totul e altfel, că am nevoie de ei, de prezența fiecăruia, de cuvintele lor oricât de tâmpite, ca să mă conving că existăm împreună. Unul dintre ei mi-a dat brânci, m am lovit de un zid și am căzut. M-am gândit la Zenobia : dacă ar fi cu mine... Dacă ar fi cu mine, poate ar încerca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
filială, cunosc și eu un caz, era una, Pero a lui Cimon, pe taică-său îl condamnaseră concetățenii la moarte prin înfometare, ea l-a salvat alăptându-l zilnic cu laptele ei incestuos...“. Mă așteptam ca gluma mea suficient de tâmpită s-o readucă pe Maria acolo unde ne aflam, dar ea părea că nu mă aude, stătea în fața mea ca un pustiu. „Mă duc acasă“, a repetat. „Mă duc să mă mărit...“ Cuvintele îi ieșeau din gură ca niște cuțite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
veți face o excepție. Altcineva? Bătrâna reluă cu glas tremurat. Își arătă mâinile fragile. ― Eu nu vă pot fi de nici un ajutor. Nu înțeleg de ce vă împotriviți. Doamna Miga îi aruncă o privire ascuțită: "Toată viața ei a fost o tîmpită! Gândește ca o copiliță de 7 ani". ― O să vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în primul rând dumneavoastră. ― Ăsta zic și eu tupeu! izbucni în râs contabilul. M-am întrebat mereu cum naiba nu te-au simțit ăilalți? Te-au considerat tâmpită sau în cel mai bun caz senilă. Jeleuri, filme cu cowboy și motanul Mirciulică... Și azi mă mir... ― N-au fost prea inteligenți. Dar pentru că veni vorba, mi-am pus și cu unele întrebări: Cum de n-au înțeles că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tare până să ajung pe Canal Street, încât mă bucur dacă mai am destulă energie să mă târăsc până la un cinematograf. De fapt am văzut toate filmele care se joacă în centru și cum toate mi se par suficient de tâmpite încât să le țină pe ecran la nesfârșit, săptămâna viitoare nu îmi surâde deloc. Bătrânul privi spre Ignatius, apoi spre oala uriașă, arzătorul de gaz și cărucioarele hârbuite. Aș putea să te angajez chiar aici, propuse el. — Îți mulțumesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasărea asta tre’ să mai lustruiască doar număru’ pe ici pe colo. La naiba! Fata asta intr-acu’ în lumea spectacolului. Îi trebe un repaus. Are dreptate, spuse Darlene. Intru-n lumea spectacolului. Îmi trebe un repaus. Ia mai taci, tâmpito. Chiar crezi că poți face pasărea asta să te dezbrace? — Da, doamnă, afirmă Darlene cu entuziasm. Mi-a venit brusc ideea.! Stăteam la mine-n cameră și mă uitam cum se joacă el cu niște inele și mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu strici. Lana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi să intrați la Bucuria Nopții? Avem un spectacol de ’naltă clasă! — Mira, Lee. Femeia de rasă latină suflă un damf fetid spre Lana Lee. Cine plătește cei două’j’patru de dolari pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arăt splendid pentru bărbatul de care m-am Îndrăgostit, Charlie. E proprietarul galeriei care mă reprezintă. În divorț acum. E Îndrăgostit de mine de un an de zile. Sunt exact opusul fostei sale soții - fost manechin, Înaltă, foarte slabă. O tâmpită care a făcut pe inaccesibila ca să-l determine s-o ia de nevastă; nu dădea doi bani pe arta lui, era tot timpul furioasă și țâfnoasă și l-a făcut să renunțe la călătoriile sale și să-și uite pasiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după cap. De ce-ai făcut asta? Îl Întrebase Camilla privind urma roșie a celor cinci degete care ardeau pe obrazul lui. Tâmpito, pentru tine am făcut-o, Îi răspunsese obraznic. Iar Camilla fusese atât de copleșită de fericire, pentru cuvintele lui, Încât i se făcuse rău: un șir de steluțe Începuseră să lucească În jurul lui ca o aureolă și ea căzuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi plecat din țară... În momentul în care adevărul mă izbește în față cu putere, mă cuprinde o panică fierbinte, care mă sufocă. Nu-mi vine să cred ce aiurea m-am purtat. Nu-mi vine să cred cât de tâmpită am putut să fiu. De ce sunt încă în bucătăria asta, la sute de kilometri de Londra ? — Zi-le că vin chiar acum, reușesc să articulez grăbită. Spune-i lui Ketterman că vin imediat... Mă sui în tren... — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]