3,688 matches
-
mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât de ciudat: ziua s-a spart polul nord mi-a plesnit în port-hart pe sub pleoape îmi trec până și lipitori tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura-mi miroase ca gingiile gropii printre pereți se-aud scâncete ușe: neamul meu se descarcă de moși și mătușe
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită Și-ți îmbrîncește trupul, în silă, la buldogi! Căci sufletul de-o lună ne-nduplecat și mort e. Baston de trestioară voi învîrti mereu, Rîzînd de-acest spectacol ce n-
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu tâmpla de var pe bolovani. Prietenii, pe-o toartă frățească înșirați, Sunt gospodari cu cărți și oameni așezați. E treapta casei-naltă sau pasul nu-i al meu? Mă uit în calendarul ferestrei și mi-e greu, Să văd un rând
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
și-și întindea spatele. Din copilărie, de când se știa, din burta mamei de ce nu, toată viața avusese migrene, se obișnuise într-atât cu ele încât, atunci când dispăreau, simțea că-i lipsește ceva, de parcă îi luase cineva odată cu durerea surdă de la tâmplă și mâna dreaptă. O durea și ficatul, cu toate că e cunoscut faptul că ficatul nu doare, o înțepa din când în când și inima, într-un cuvânt, la pensie îi era locul nimerit fiindcă trebuie să se îngrijească, să ia medicamente
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își zgîrîie tîmpla pînă la scheletul apos. la începutul acelui promis sfîrșit se pare că o clipă ar fi putut apărea. în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința împărțită în nopți și zile. tu - cu
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
ce- așteptă, Ca fruntea ta mai înțeleaptă În astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie! Dă - mi tâmpla ta de dor albită Să - i prind ghiocei pe ram! Icoană mai sfântă n-am Ca tine, mamă, mai iubită! Citește mai mult Dă-mi mâna ta neobosităSă-i pun sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă,Nu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
frământat ce- așteptă,Ca fruntea ta mai înțeleaptăîn astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie!Dă - mi tâmpla ta de dor albităSă - i prind ghiocei pe ram!Icoană mai sfântă n-amCa tine, mamă, mai iubită!... XXXI. NOI SUNTEM FRAȚI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016. În noapte, voi ați fost
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
înflorirevis și țărânăvolbură și florimi-e atâta sete de tine... VIII. MAI SPUNE-MI O DATĂ..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
peste cuvinte șlefuiești un colț de veșnicie de la A la Z lângă o icoană și-o întrebare să te reconstruiești vis și prădător de vise Citește mai mult mai spune-mi o datăcum se dezleagă pustiulcând sângeră lumina sub pleoapecu tâmpla lipită de noaptemai spune-mi o datăcum încolțește luna clocotul înserăriicând sufletul intimidat de anic-un dor intrigant se leagămai spune-mi o datăcum se transformă apusulcând zorii îți tulbură simțireac-un cuvânt rostit la tinerețemai spune-mi o datăcum încifrezi ascunsulcând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
elegie ... Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla lipită de fiecare năzuirepeste care ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare cuvântnu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și luminăîn care te zbațisă-ți construiești plecareaaștept să palești din fiecare detaliuca să pot trăiica și cum nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
frica în ochiul rămas.... XXVI. MITRIDATIZARE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. dimineața își înfige colții într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le cos la subțioara unui cercan să mușc din ele încăpățânarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod ... Citește mai mult dimineațaîși înfige colții într-un sâmbure de brumămătură umbre dincolo de geamo pasăre sinistrăadună bănuți din oselele pământuluisub tâmpla invadată de nesomnafarăvăduve negre flutură veninprintre rufele puse la uscatîntre o gură hâdă și-un ochi vânatcuvintele roiesc acreca niște viespii ațâțatezdrobitele cos la subțioara unui cercansă mușc din eleîncăpățânarea de a nu auziși cu urechile astupate de doi greieri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
se aude,/ Eu-tu se aude, eu, tu.../ O inimă clopot,/ Visare și ropot...// Din ochiul meu mai privește un ochi,/ Privește de roșu, privește de verde,/ Privește de alb, în negru se pierde,/ Privește păzind,/ Iubit și iubind...// În tâmpla mea se mai zbate o tâmplă/ Tic, tac îmi pulsează,/ Tic, tac îmi visează,/ La inima clopot, prin ochi de lumină,/ Ea tâmplă pulsândă, iertare și vină...// Da-nu se aude,/ Eu, tu se aude, eu, tu.../ Tic tac tic
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
eu, tu.../ O inimă clopot,/ Visare și ropot...// Din ochiul meu mai privește un ochi,/ Privește de roșu, privește de verde,/ Privește de alb, în negru se pierde,/ Privește păzind,/ Iubit și iubind...// În tâmpla mea se mai zbate o tâmplă/ Tic, tac îmi pulsează,/ Tic, tac îmi visează,/ La inima clopot, prin ochi de lumină,/ Ea tâmplă pulsândă, iertare și vină...// Da-nu se aude,/ Eu, tu se aude, eu, tu.../ Tic tac tic tac/ E-atâta lumină-n orizontul
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
roșu, privește de verde,/ Privește de alb, în negru se pierde,/ Privește păzind,/ Iubit și iubind...// În tâmpla mea se mai zbate o tâmplă/ Tic, tac îmi pulsează,/ Tic, tac îmi visează,/ La inima clopot, prin ochi de lumină,/ Ea tâmplă pulsândă, iertare și vină...// Da-nu se aude,/ Eu, tu se aude, eu, tu.../ Tic tac tic tac/ E-atâta lumină-n orizontul opac!” (Orizontul opac). Da, compozit fundamental dar selectiv, alunecând absolut firesc în disoluție până la un rezultat și
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
interior, și oricare interior aduce după sine un contur! Prin noi înșine se manifestă energiile tranzitive. Pastelul desigur împletit imagistic-ideatic o prinde bine pe Silvana Andrada Tcacenco, atunci când declamă: „Cad ploile nedrepte pe necuprinse așteptări,/ Pletele ude se lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de vis, ca o fărâmă/ Din ceea ce
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.Doar ele mai pot, sincere și lipite de trupSă înțeleagă rostul pământului,Gazdă a celor care mai puteau cânta,Gazdă a celor care mai puteau visa,Gazdă a celor care mai puteau crea.Așa cum sunt
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Atunci, lumina uitată
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
adiere-n iarba din câmpii,/ Lumina verii năvălind în luncă/ Prin cântecul de ciocârlii.// Ești anotimpul ce-a crescut în mine/ Frumos și drept și tandu și timid,/ Esență tare din păduri de dafini/ Și măreția mândrului molid.// Îți sărut tâmpla, zână mea cea bună,/ Din cartea fermecată cu povești.../ Potir de crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina frumuseții câmpiei de care se simte legată prin naștere, florile sunt cele
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]