807 matches
-
gândul și intuiția. Decizia este imediată, limpede : Trebuie să verific imediat de ce ați făcut febră. O să trimit un eșantion de L. C. R. la laborator fără întârziere. Subconștientul Dorei a memorizat durerea oribilă a prelevării de lichid din coloana vertebrală. Se tânguie : L. C. R. ? Iar L. C. R. ? Nu vă fie teamă. Vă asigur că nu o să simțiți nimic, nici măcar ca o injecție obișnuită. Iată, sora a adus deja cele trebuincioase și o să vă susțină să stați în șezut pe marginea patului. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să stea la un carcalete cu Ceaiul. Ieșiră amândoi odată, fiecare din magazinul lui și se întâlniră în stradă. -Sus tăria! salută Alcoolul. -Aroma să dăinuie ! răspunse la salut Ceaiul. Și-au ciocnit porțelanurile, după care începu prin a se tângui Alcoolul: -Dragă concurent, îmi pare nespus de rău, până la fundul paharului dacă se poate, dar trebuie să-mi vărs lichidul în fața ta, pentru că nu mai pot suporta, când văd că la mine rândul s-a redus foarte mult, iar la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai știu ce să fac. De atâta solicitare nervoasă, s-a ridicat nivelul tăriei peste normal, aburii mă presează și simt că urmează să mă volatilizez în atmosferă și împrăștii toxine peste tot și cine știe ce tărășenie mai iese, se tot tânguia Alcoolul. -Uite ce trebuie să faci, dar imediat, i-a propus Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate, nu în totalitate, și ceea ce rezultă va fi pusă în slujba
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă morții, când sunt introduși în cuptor, țipă, se zvârcolesc, în semn de protestare, se ridică-n picioare sau își blestămă destinul; dacă nu umblă noaptea stafii în jurul Crematoriului (mulți jurându-se chiar, că le-au văzut și cum se tânguiesc); dacă cenușa provenită numai din oase a incineraților, nu se trimite la fabricile de zahăr, unde este trebuință etc. etc. etc. Acestea le-am auzit de la oameni de toate condițiile sociale. Ceia ce însă m-a mirat nespus a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mereu la tine vin.// Iar trupu-ți mlădios se leagănă agale/ Cântat de triluri multe și glasuri mii și mii./ Nespuse vietăți sunt slujnicele tale/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă: "la mine când mai vii?!"/ Veneam posac la tine să-mi tângui întristarea./ Și-mi oblojeai durerea cum numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă, la mine când mai vii?!// De-ar fi să cadă stele și cerul tot cu ele,/ De-
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
Pânze de somn acoperă vagi chipuri / de somnambuli cu sufletele arse // E-un miros de stătut și de nisipuri / ca de fundații mari de piramide / prezicătoare-nțepeni-te-n nituri // stau în genunchi pe coji acide / Salvarea din tunel nu-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige lanțuri menghine și frânghii / atârnă-n cuie pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În fără învățătura zilei. / Pe aici mai se tînguie un suflu / Ieșit din pieptul prea greu de lumină. / O marială formă îl străpunge, / Inebranlabilă limpezime. / Răsună același oratoriu / Al corpului, și viziunile un caier / De dorințe divinatorii / De la pămînt la macrocosm, fac din el și din aer" (Iată mă
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Iosif-muzician pune hotărît în umbră suferința individuală: „Nu mai sunt pe luncă flori,/ Văile-s deșarte,/ Țipă cîrduri de cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi; Se tînguiesc/ Și plîng tălăngi/ Pe căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi; Se tînguiesc/ Și plîng tălăngi/ Pe căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina). „ Luna iese-acum/Și-n albastra noapte/ Ninge-argint pe drum,/ Umple tot de șoapte;// Adîncite-n vis/ Florile grădinii,/ Gingașul narcis
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
de decor sînt aduse pe scenă. Turnanta se învîrtește. Un fotoliu, cîteva scaune, o masă de bucătărie, o fereastră, o bancă de lemn, ca la școlile de altădată, un dulap. Parcă împrumutat de la Gaev. Turnanta se oprește. Nu se mai tînguie nici violoncelul. Sașa șterge oglinda care îi refelctează chipul și, din prezent, alunecăm spre trecutul copilăriei. Apare Bunica. În carne și oase. Tunînd și fulgerînd. Aruncînd cu injurii în stînga și-n dreapta. Aceleași, mereu aceleași. Semn că nimic nu
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
care nu contează, formată dintr-un singur individ. În continuă concurență cu sinele său mai vechi, Mircea Cărtărescu se plânge mereu că nu mai scrie cum scria. Pus, din rațiuni redacționale, în situația de a reciti ce-mi apare, mă tângui invers: ce bine aș îndrepta eu, ori - și mai bine - ce-aș mai trimite la plimbare fleacurile de mai an. Unii autori îți dau senzația de prea bine scris. Sunt cei care se perimează cel mai de timpuriu. Mult timp
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
asta înaintea mea/ De aceea umbla în negru poate” (ibidem). Așadar bătrînețea ce se confruntă frontal cu sine însăși, biruind. Ne aflăm la antipodul acelui simțămînt de înfrîngere, de expulzare a „vîrstei a treia”,prezent, bunăoară la Kavafis, care se tînguie mărturisind „singur am rămas în afara lumii”. Și aproape de celebrarea acesteia ca o încununare, mai mult: ca o înfrăgezire a ființei ce se regăsește în întregul naturii sale armonioase, așa cum o percepea, de pildă, Blaga: „Cu cît oamenii îmbătrînesc, cu atît
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
Emil Brumaru Motto: Leș nuages coulaient comme un flux menstruel Apollinaire Iubita mea azi are menstruație, Și-i fragedă și este indispusa Iar talia-i se tînguie c-o grație De balerina în exil, oh!, bielorusa. Căci în parfumul ei e-o-nsingurare Ce-mi face sufletul trist baltă dulce De lintița. Crini albi cu gura mare Aerul zilei crud or să-l apuce, Să-l dumice, să-i
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16718_a_18043]
-
cu-obloane și pridvor”... De unde-apar acele mirări, și ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara cu arome de stup și mătăcină, Când loc mai sfânt nu-i altul ca-n conie la cină, Cu norii duși de nu știi ce vânt peste Vaidei, Mă pomenesc deodată spunând, Miorcanii
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
Craiului bălaiului. Cu Măicuța Domnului stai în apa somnului și ne chemi, mare și mic, să ne înălțăm un pic. Cântec la crucea Părintelui Pe valea Streiului, la umbra teiului, șade în munte un moț vestit. El ne privește și tânguiește toate durerile ce ne-au urnit. Fără de faimă, cu-a morții haină, el se preface în cer trecut. Dar printre flori și lumânări, în chip de taină, pășește mut. La umbra teiului se roagă Domnului ca să ne ierte câte-am
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
privi o piesă de teatru ale cărei personaje îi sunt străine: Ea dă în clocot, El se înzăpezește,/ O iubire ar fi strălucit mocnit/ ca o amenințare tânjită,// Nu pot să scriu decât actul întâi neterminat,/ în care personajele își tânguie replicile/ roase de spaime și adevăr,/ la trei dimineața" (Actul întâi neterminat, p. 37) Rareori în acest univers zguduit în permanență de seisme erotice și/sau potențial sentimentale apar momentele de serenitate. Ziua de naștere a lui Nichita Stănescu o
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
se termină emisiunea, ori vine soacră-sa și "dă" pe telenovele, însă, pentru noi, important este că suntem preocupați... Astfel, în dimineața zilei de 6 mai, cam pe la ora 7.30, în timp ce la Etno Tv, după ce o oltencuță simpatică se tânguia: Uite-aici-s pietrele Unde-mi țineam coatele Când făceam dragostile, Haralampy a exclamat: -Ay, mamă, ce folclor încărcat de semnificații! Păcat că versurile de mai sus generează o oarecare ambiguitate în ceea ce privește poziția exactă a interpretei... Are dreptate, deoarece cu
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea a sprâncenelor și, fără să te miști, să șoptești; ,Ei bine?! Ce spuneți?! Ce mare este omul!", pentru ca inima să se tânguie pe dată, deschisă în limbuția ei, și în ciuda tuturor spuselor sale, ascunsă de ei prin natura ei, în depărtările deschise de tine. Ce artist mare ești tu, Marina, tu, Marina, îndrăcit de mare! Dar, despre poem, nici o vorbă în plus
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
vibrații joase care te fac să te înfiori, sună că un blestem! Se simte și se vede starea de puternică DEPRESIE! Femeia părăsita își smulge părul din cap, se târaște pe jos nemaiavând putere să se țină pe picioare, se tânguie, simte valuri de energie care îi străbat pieptul că o furtună sălbatică, inima pare o coaja de nucă printre valurile care o sufocă și îi taie respirația și nici glas nu mai are și nici să plângă nu mai poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tunase cândva și Ion Barbu): „În timpul ăsta, ce fac poeții? Cu ce se ocupă? Ce găsim în poezia noastră de toate zilele și de toate revistele? Multă calofilie și lene. Bărbați scormonind obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
atunci ia naștere poemul în proză reușit: Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tînguiau așa de sfîșietor, încît am rămas pe loc. O notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Arestarea lui pentru cîteva zile ia dimensiunile unui cataclism cosmic. „Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tînguiască, vîlfa Inorogului cu arsuri dorească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frîngă, toată iușorimea în chentru să-mpingă, stihiile toate tocmirea să-și piardză, orînduiala bună în veci nu mai vadză, toate îndrăpt și-n
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
colectivității. Poate de aceea nu există Unirea Basarabiei cu România (temă inadmisibilă pentru cenzură), ca eveniment pozitiv. Nu se știe de ea în satul Ciutura. Istoria, conotată întotdeauna negativ, este sinonimul profan al Timpului necruțător. ,Vremea trece, vremea vine" - se tânguie eminescian țăranul lui Ion Druță. Fatalismul țărănesc este rezumabil într-o frază de filosofie populară: ,hai, fie cum o fi, că frumos tot n-o să fie..." Ceea ce frapează și încântă în roman sunt marile deschideri spațiale și temporale. Câmpia Sorocii
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
2017 Toate Articolele Autorului Tu să mă-ntorci spre tine! La ceasul când plumbii gândurilor mușcă din carnea orelor Și luna ca o gutuie galbenă cade răpusă în dulcețuri de zâmbete Tu să mă-ntorci spre tine! Pentru că dinspre tine tânguiește durerea la porțile înalte și grele ale inimii Pentru că mișelescul dor pe tine te caută-n potecile vremurilor Tu să mă culci pe brațe ! Răstignită-n răscruci de cuvinte și în patimi de iarbă verde Umbrită de păcatul așteptărilor lungi
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
adunate în ochi și colonelul se oprește încremenit din urlat, îl privește uluit: - Ce te înholbezi așa la mine, îi strigă, apoi se așază la masă obosit, aproape înfrînt, și-n capul lui, al feciorului său, al hippiotului Pol se tînguie Janis, nemuritoarea de ea, nefericita, nebuna, dezmoștenita Janis în zbieretele disperării, în sound-ul acelui blues Again Mama. Hallo, trezește-te, strigă la el colonelul dar el nu se trezește, la ce să se trezească, la ce să-l vadă în
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]