125 matches
-
le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi negri, fătați într-o sâmbătă de aceeași vacă, pe care-i înjugau la o tânjală, cu care doi-trei gospodari dădeau, într-o zi de sâmbătă, ocol satului bântuit de molimă, "cu credința că, astfel făcând, holera fuge din sat în alte părți"484. Am insistat asupra viziunii folclorice despre holeră, așa cum se înfățișa această viziune
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
om al lui Dumnezeu - moș Dumitru - care avea și el un fecior sub arme. Nu avea cai, dar ne-a dus în grajd și ne-a arătat o pereche de boi hulubi mari și frumoși. ― Uite. Luați boii iștia și tânjala. O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la tunul meu erau târgoveți. Așa că... Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi, printre cei de la coarnele plugului se găsește și câte unul cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ieși din necaz. Ce mi-am zis atunci? „Fie ce-o fi. Chiar și doi măgari de-ar fi să-i înham la tun, dar de ieșit de aici trebuie să ies!” Așa s-a făcut de am legat tânjala boilor de tun și cu cei doi plăvani am ajuns la cazarmă... ― Nu e împăunare, sergent. E o relatare a gândirii tale din acele momente deosebite și soluția pe care ai găsit-o pentru a ieși din impas... Ce vom
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă și ceva mîncare, dar va trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
când treceam pe lângă ei pe stradă, cărora nu le-ar plăcea să se uite prea direct sau pentru prea multă vreme la mine - poate de teamă să nu-i antrenez în vreo conversație nebună. Transformarea mea de la o stare de tânjală la una de calm fericit fusese instantanee și cu totul neașteptată - în acele prime câteva săptămâni, simțeam că nu voi mai avea nevoie de nimic altceva în viață în afara vizitelor regulate la Stacey și a serilor cu cafea dezgustătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
249 Iapa popii porumbea Tot aș-am zis c-oi fura 245 {EminescuOpVI 246} Să plătesc beutura Care am beut cu mândra. 250 Frunză verde poamă coarnă, Leliță Ioană! De-aș ajunge pân-la toamnă, Leliță Ioană, Să pun boii la tânjală, Să mă sui în deal la poamă, Să mă primbl din cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala mugurele, Și proțapul porumbele. - Taci, bădiță, nu mai zice Nu cumva blestăm să-ți pice. Căci din casă-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc din gură oi vărsa Și pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceva Între mine și cei ce mi-au luat urma. De parcă Tatăl mi-ar spune să stau liniștit, doar ca să mă Încerce: ești bun pentru călătoria asta, măi Krog, măi? De parcă ar vrea să vadă dacă nu mă las pe tânjală cumva. - Tatăl. Da, spuse ea și pufni În râs. Las’ că știe el că nu te lași pe tânjală. Am plecat prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să mă Încerce: ești bun pentru călătoria asta, măi Krog, măi? De parcă ar vrea să vadă dacă nu mă las pe tânjală cumva. - Tatăl. Da, spuse ea și pufni În râs. Las’ că știe el că nu te lași pe tânjală. Am plecat prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu antipatie, dar, de temut, era temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia să se lase pe tânjală la "romînă" ori să facă șotii la orele lui. Se simțea teama și din tonul speriat cu care era semnalizată apariția lui pe coridoare: "Atenție, vine Șoacățu!" Formal, nu mi-a atras atenția că nu vroia să se afle că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și să le așeze pe traglă, pentru a fi cărate la distanță de batoză. Tragla era un dispozitiv compus dintr-un drug de lemn drept și neted, legat de capete cu câte o frânghie și aceste frânghii se adunau la tânjală, de care erau legate formând un unghi ascuțit. Tot de la drug mai pornea o coardă, tot din frânghia de negară, căci pe atunci aceste frânghii erau cele mai bune. Coarda venea pe deasupra paielor și le ținea grămadă. O persoană ținea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în caz de nevoie. Urecheatu l-a apucat de mână pe prizonier, pentru a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moș Dumitru, dus pe gânduri... Găsim noi ac de cojocul lui - a afirmat Vasile Hliboceanu, semn că se gândea deja cum să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile. Dintr-o creangă mai lungă, am făcut un fel de proțap, la care să tragem pe rând, câte doi. ― Aceala nu era proțap, ci tânjalî. Proțapu’ Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu se gândește nici de azi pe mâine? Și totuși, cât de mult Îl iubesc! Azi, la școală, am avut un eșec: o elevă a răspuns mai mult În timpul orei de rusă decât mine. De ce, de ce te-ai lăsat pe tânjală? Vrei să devii ca Petre? Tu trebuie să Înveți, trebuie să ajungi sus, viața ta să nu fie condusă de iubire, ci de judecată, pe care o ai, pe care Încă o folosești. Hai, capul sus! Încearcă să Înlocuiești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ele aveau sarcina și puteau să condamne până la un anumit număr de ani pe anumite persoane, care le găseau vinovate pe baza unui material insuficient. Ca rezultat al acestei stări de lucruri este faptul că oamenii noștri se lăsau pe tânjală, nu munceau și după aceea spuneau câteva vorbe pe baza cărora omul era internat în lagăr. S-au făcut astfel internări din 1949, dar din 1952 s-au făcut mai puține, dar s-au făcut. Legea dădea dreptul, și deci
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
români nu s-au gîndit niciodată să emigreze. Lipsa unui asemenea gînd din mințile majorității românilor Își are explicațiile ei și sînt prea complexe ori prea simple pentru a putea fi expediate Într-o frază. Dar au, parțial, dreptate Emanuel TÎnjală și Dan Cristian Turturică atunci cînd, vorbind despre emigrația română În Lumea Nouă, după 1945, să afirme că „nu toți cei care au plecat au făcut-o pentru că au fost supuși persecuțiilor politice sau religioase. Cei mai mulți au făcut acest pas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Mircea Răceanu, România Împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela Radulescu, Editura Silex, București, 1995, passim. Vezi și ediția americană: Romania versus the United States. Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, St. Martin’s Press, New York, 1994; Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, „România”, de la New York la Los Angeles, cu un cuvînt Înainte al autorilor, Editura Nemira, București, 1997, passim. Vezi și Lucian Giurchescu, „Noi nu sîntem de-aici, noi sîntem de niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Turturică, „România”, de la New York la Los Angeles, cu un cuvînt Înainte al autorilor, Editura Nemira, București, 1997, passim. Vezi și Lucian Giurchescu, „Noi nu sîntem de-aici, noi sîntem de niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem, p. 95. Ibidem. Ibidem, p. 275. Gelu Neamțu, op.cit., p. 26. Șerban Drutzu, Andrei Popovici, op.cit., pp. 30-31. Cf. Eric Foner and John A. Garraty, op.cit., passim; René Gonnard, op.cit.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu știu cum s-a întâmplat, că nici unul din tovarăși n-avea clopot. Talanca mea era acasă, dar mă puteam duce s-o iau? în sfârșit, facem noi ce facem și sclipuim de colo o coasă ruptă, de ici o cârceie de tânjală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și, pe după toacă, ne pornim pe la case. Ș-o luăm noi de la popa Oșlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu gând să umblăm tot satul... Când colo
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]