472 matches
-
în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului.Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
clipe în care aș fi vrut să pot spune gata, de ce să vreau să pot, cum să vreau să pot, cine mă ajută pe mine? Și anii trec și realizez acum că în fond bine s-a întâmplat când mă târâiam precum pierdutul în deșert, de la o zi la alta, sperând că mâine va durea mai puțin; da, după timp îndelungat a venit și acel mâine și mă gândesc acum câți sinucigași s-ar salva dacă ar avea câteva secunde de
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
Asta va crea desigur confuzie nu numai la români, ci și în apus, pentru că modelul de urmat nu este al moldo-valahilor. Ei au desigur meritul faptei unității naționale 1859, 1918, nu însă a ideii, a programului de emancipare națională. Ei „târâie încă după ei lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolite".(expresie interbelică) Ideea spre calea emancipării naționale și sociale a romanilor este Școla Ardeleană, a Bisericii unite cu Roma în anul 1700, interzisă de ortodoxo-comuniști în 1948 și
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul și își folosea toate simțurile până când se trezi că izbuti să ajungă. Se pomeni la capătul celălalt al galeriei, într-
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
o dată pentru că gândești în două limbi simultan sau alternativ. A doua oară pentru că devii un altul, deși niciodată pe deplin al țării de adopție, dar nici exclusiv al celei de naștere. În zilele bune, plutești într-un fel, dar te târâi în zilele grele... Cartea aceasta mă aduce înapoi acasă. După 13 ani de hoinărit, mă întorc, în sfârșit, în literatura română!” Au urmat întrebări, răspunsuri, dedicații cu autograf, zâmbete, fotografii, îmbrățișări și... despărțiri. Am plecat, încântat de conținutul evenimentului la
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RĂTĂCIT PRIN TRANZIȚIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt călătorul obosit Ce pașii târâie prin colb; Prin lume timpul irosit Mă va preface surd și orb. Rătăcit prin tranziție, Alții mi-au dictat traseul; Făcându-mi percheziție, Mi-au luat din mine eul. Mi-au furat ziua de muncă Amăgindu-mă cu Domnul; Mărunțișuri
RĂTĂCIT PRIN TRANZIŢIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367147_a_368476]
-
fiziologice împreunate c-o idee fixă. Dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zadar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăiești și eu sunt ucis - ce raport poate fi
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i‑au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma din centrul comunei noaptea trecută, astfel încât a pus ușurel telefonul în furcă și, târâindu‑și piciorul beteag, a ieșit pe ușa pe care a și închis‑o ușor de tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai stat preț de o țigară pe banca din curtea primăriei, apoi au plecat. După
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Ne cheamă cerul printre astre Cu o ispită de ofertă; În față sunt lojele noastre, Chiar la timonă, pe covertă. Dar bani n-avem de-asigurare Și drumu-i lung, cu sensul unic. Vom târâi prin sanctuare Tăcerea colbului neptunic. Vom pierde gustul de țărână În trupul prins de acalmie; Planet-albastră și bătrână Îl va-nghiți cu lăcomie. Ne-or părăsi grijile sumbre Și-a vieții zilnică sudoare; Ne-om ține-n brațe - două umbre
NE CHEAMĂ CERUL PRINTRE ASTRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364689_a_366018]
-
aș vrea nu sunt un brad sunt o smicea nu sunt un munte plin de piscuri sunt doar un om pe drum de riscuri *** noroc amar orb amar mă pui pe jar strâmb noroc mă pui pe foc amar orb târâi prin colb noroc strâmb cu rost tălâmb alb amar și strâmb noroc fript pe jar și ars pe foc dați-mi iar un alt obroc plin de-amar și nenoroc *** Epitaf A fost să fiu Tu mi-ai fost stea
EU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348693_a_350022]
-
Prin urmare căzu pe gânduri. Că minte nu prea avea el dar idei... În tot acest timp domnul ministru se refăcea dormindu-și somnul de prânz, cel intitulat de frumusețe, visând că a ajuns prim-ministru iar nepotu-său i se târâia la picioare ca să-l numească ministru de interne. Știa deja că-l va numi doar pentru ca să-l umilească și să-l pună să-i plătească toate mesele luate la restaurant... Vise aurite... În care El, Adonel Prună, din Dăbuleni, era
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
dat directiva „curburii bananelor” Repejor România a urmat exemplu dând Legea eutanasierii câinilor. Ionel este un tragic eveniment datorat unor câini înhăitați. Unul la 10 ani și stârnește Legi și reglementări. Dar oamenii înhăitați pentru un ciolan sau cașcaval se târâie de ani prin judecăți și nu pățesc nimic. Oricum nu miroase-a bine. Viitorul pare din ce în ce mai sumbru. Câinii sunt de vină! Oare câinele ciobanului va fi eutanasiat, potrivit Legii, dacă omoară lupul care a dat iama în oi? De ce atunci
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
uscat, să-ți aperi existența, Numai puțin de-ai scăpătat, ciocoii-și fac prezența! . . . TOT ce-i posibil pentru ei, la tine-i. . . ILEGAL! ,, Dreptatea nu-i pentru căței!” Îți mârâie-un șacal! . Ce poți să faci? Încovoiat să-ți târâi sărăcia Și să oftezi când te-a scuipat și necinstit soția! . . . De te aprinzi, ca să găsești pe undeva Dreptatea, Un pas de faci și nu plătești, îți pierzi și sănătatea! . . . Sistemu-i bine închegat, au ,,înflorit”. . .călăii! Palate ei și-au
ÎNTOARCE-TE ŢEPEŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344473_a_345802]
-
de frumos cum încep a se înalță gândurile spre înalt, în poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceară La picioarele lui Crist. Dulci tristeți, dulci tristeți, oh...o viata-n Bucurie deplină! deși, pe pamant nu
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
la inundație. Dacă se lua vreun cîne după tine și linchea de pe jos, cădea lat acolo și trebuia să-l apuci de tohoarcă și să-l zvîrli afară, ca să nu te împiedici de el, că și așa de-abia te tîrîiai tu. Orișicît, cînele are patru labe, dar ce te faci tu, biet om, cu numa' două, fărădecît să te pui pe brînci. Ieșeau șoarecii din borte fără frică, da' cu ochii bleojdiți și îndrăzneală mare, gata să sară la mîță
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
-l bea și să-l mănânce. Numai așa, ca să-și râdă de el. S-ar râde de el și la cârciumă... Uite, mă, în ce încurcătură vrea să mă bage, amărășteanu’ dracu’! Tache câștiga de la Casapu atât cât să-și târâie zilele, în ceartă continuă cu nevastă-sa, care-i cerea bani pentru cei trei copii nespălați și nemâncați. El îi dădea foarte puțini, ca să-i rămână cât mai mulți pentru băutură și țigări. Cheltuielile cu camioneta din fața porții îl îngroziră
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
profesie (care pe unde) și-i vom reproșa colegial tendințele de „zbir” de odinioară ne va răspunde invariabil cu aceeași fermitate : „Fără acele opreliști, ce-ați fi fost voi astăzi, măi pezevenghilor?!” Și tot el, ne sugera un răspuns: „Cine știe ce târâie brâie !” ... Referință Bibliografică: Ion Urdea, profesorul și directorul nostru!... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
trimite (“Moartea îmi rânjește dilatându-și pupilele/ să văd în ele zilele mele numărate”). Interogațiile nu se mai se impun ca deliberări abstracte, ci ca experiență personală. “Urăsc moartea” - titlul unui poem, sau: “proștii de ei nu văd că mă târâi de la o zi la alta/ într-un trup străin fără să mă părăseacă obsesia/ că nu sunt decât un rest de viață..“. Un cortegiu de trăiri, de la constatarea, aparent resemnată, la țipătul înăbușit, ori revolta strigată, pe care instinctul, mai
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VERNISAJ Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și mi-e
VERNISAJ de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351699_a_353028]
-
Timpul a trecut ,colindătorii se auzeau în vecini, ca din treacăt le-a spus lumânărilor:,,Mulțumesc"!... Înfiorată de gândul ei se îmbujoră, dar știa că nimeni nu o poate auzi că vorbește, cu... două lumânări. Se duse spre portița casei târâind piciorele pe zăpada proaspăt căzută, verifica să fie deschisă, căci așa trebuie să primești colindătorii ... Nu se putea! Venise !... Era o iluzie?... Sau era chiar el, cel pe care de mult timp îl ascunsese undeva într-un loc secret al
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
o arhitectură complexă de funcții, ... VIII. VERNISAJ, de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012. Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și mi-e
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
peisaj amorțit rupt din pereții galeriei doar eu am râmas fierbinte de emoția vinului și bucuria momentului 11 Decembrie 2012 ... Citește mai mult Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012n noaptea albămă văd pășind pe străzi troieniteîmi târâi pașii grei de omătși mă avânt aidoma lupuluiîn galeria de artăfețe cunoscutefețe necunoscutepeisaje-nghețatepe pereții albimăști izvorâte parcădin adâncul iaduluimă atașez de-un picior de lemnfrumos ornamentatși mi-e ciudă că nu-l pot lua în fundsă mă odihnesco scurtă prezentareo
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]