176 matches
-
periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora opt. Chiar dacă el se scula și începea să-și târșâie pașii prin cameră și s\ fac\ gimnastic\, eu tot mai reușeam uneori să dorm, și încă bine. Dar când ajungea la partea cu săriturile, n-aveam cum să nu mă trezesc. Când începea să sară - și zău că sărea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa dormitorului deschizându-se. În sfârșit, rămăsesem singuri. Am reușit să disting un fel de sunet Înfundat, ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
discutând cu calm și Înțelepciune. Fuseseră vremuri În care această convingere proprie o făcuse să se simtă singură Într-o familie atât de temperamentală ca a ei. Dikran Stamboulian a făcut ce i s-a spus și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre un scaun liber, molfăindu-și capetele mustății. Întreaga familie era stânsă În jurul unei mese vechi de mahon Încărcată cu mâncare, deși nimeni nu părea să mănânce. Gemenele mătușii Varsenig dormeau liniștite pe canapea. Un văr Îndepărtat, Kevork
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nevoie de alt nume, l-a consolat mătușa Varsenig pe unchiul ei. Fără Îndoială c-o face dinadins... — Trebuie s-o salvăm pe Armanoush, i-a Întrerupt bunica Shushan, matroana familiei. S-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre fotoliul ei. Deși era o bucătăreasă extraordinară, nu avusese niciodată o poftă prea mare de mâncare iar În ultima vreme, se temeau fetele sale, găsise o modalitate de a se ține În viață nemâncând nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și-a pierdut orice urmă de Încredere În sine și a Început să transpire. Cineva i-a luat florile din mână, altcineva i-a luat haina. Arătând ca un păun jumulit acum, că Își dăduse haina jos, s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre living și s-a aruncat pe primul scaun pe care l-a zărit. Toți ceilalți stăteau pe aproape, formând un fel de semilună În jurul lui. Au schimbat câteva cuvinte despre vreme, despre educația lui Matt (era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
culcă. Nu uita că noaptea propria ta minte Îți e străină. Nu vorbi cu străinii. — Da. Mătușa Feride a Încuviințat din cap și pentru o clipă a părut o fată emoționată de o poveste. Acum vizibil liniștită, s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre camera ei. De Îndată ce s-au deconectat de la internet, Armanoush s-a uitat la ceas. Era timpul să-i telefoneze mamei ei. Săptămâna asta o sunase În fiecare zi la aceeași oră și de fiecare dată Rose o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cameră. — Deci, spuse pe un ton animat femeia roșcată, domnul doctor mi-a spus că tatăl dumneavoastră își pierde mințile. Avem o mulțime de persoane în aceeași stare, așa că o să aibă tovarăși pe măsură. În clipa aceea, doi bătrâni intrară târșâindu-și picioarele și ținându-se de mână ca doi școlari întârziați. Nu pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și trupul cât putea de țeapăn, târșâindu-și mai mult papucii pe covor, străduindu-se în zadar să nu verse cafeaua, a răsuflat ușurată, la o adică, nimeni nu-i taie capul, tot ele o beau până la urmă, și s-a așezat privită atent de cealaltă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și sosise în grabă. Nu ne venea să credem. Vechii și noii colegi s-au strâns la căpătâiul lui, într-o casă rece de pe la începutul secolului, cu tavane înalte și ferestre înguste. Părinții lui foarte bătrâni, îl făcuseră târziu, își târșâiau picioarele dintr-o cameră în altă, abulici, dar preluaseră prietenii toată treaba. Andrei Vlădescu m-a luat cu el și atunci i-am văzut și eu pe toți despre care îmi vorbise, colegi și prieteni. Era o zi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc în camera mea. Trânti ușa și luă o foaie de însemnări de pe podea. Aruncându-se peste pernele de pe pat, începu să mâzgălească pe hârtia gălbuie. După aproape treizeci de minute în care se trăsese de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-un sertar de-al ei. Domnul Gonzalez tocmai se pregătea să cerceteze zona de activitate a domnișoarei Trixie ca să-și găsească tușiera dispărută, când ușa biroului se deschise și bătrâna domnișoară intră târșâindu-și pantofii cu talpă de cauciuc pe podeaua de lemn. Purta în mână o altă pungă de hârtie care părea să conțină același asortiment de stofă și sfoară, și în plus tușiera care, fiind deasupra, ieșea puțin în afara pungii. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crezut că este Gloria. — Du-te la loc și vezi-ți de cifrele tale, îi spuse domnul Gonzalez. Trebuie să trimitem evidența aceea la bancă înainte de prânz. — O, da. Trebuie să trimitem evidența, fu de acord domnișoara Trixie și porni târșâindu-și picioarele spre toaleta doamnelor. — Domnule Reilly, n-aș vrea să te grăbesc, spuse prudent domnul Gonzalez, dar observ că ai un teanc întreg de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile. Da. Dar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care o lăsase pe podea și ieși trântind încă o dată ușa. La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie nu se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dai Când mă ferești de polițai. N-aud ce spui, strigă domnișoara Trixie, apucându-l de braț. E vreun spectacol cu cântăreți deghizați în negri? — Du-te de-ți mută fundul veștejit deasupra toaletei! strigă Ignatius sălbatic. Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele. — Ei bine? îl întrebă Ignatius pe domnul Gonzalez, întorcându-le pe cele două doamne astfel încât șeful de birou să poată vedea literele de pe cealaltă parte a cearșafului. — Ce înseamnă astă? întrebă domnul Gonzalez, citind stindardul. — Refuzi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era cumva... era atât de aproape, Încât ulterior chiar putea s-o numească. Își amintește că strigase: „Am nevoie de un prost! Of, trimite-mi un prost!“ Asta o făcea Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau pașii, târșâindu-se... târșâindu-se... Își imagina că „ prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era atât de aproape, Încât ulterior chiar putea s-o numească. Își amintește că strigase: „Am nevoie de un prost! Of, trimite-mi un prost!“ Asta o făcea Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau pașii, târșâindu-se... târșâindu-se... Își imagina că „ prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat șir de scaune. Mama muzicanților se întoarse la tejgheaua ei, iar contrabasistul își târșâi picioarele și se lăsă să cadă pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era în pantaloni și pulover și nu se machiase. — Ziceai că nici nu vrei să știi unde locuiesc. Buzz își târșâi picioarele, arătând ca un absolvent de liceu la banchet. — M-am uitat în permisul tău de conducere în timp ce dormeai. — Meeks, nu poți să-i faci așa ceva cuiva cu care te culci. — Tu te culci cu Mickey, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]