1,173 matches
-
sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să... Poc! Ce-a fost
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avea în grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
locuință, cu cățel cu purcel, cu tot ce avea. Apoi l-a găsit pe Costică, pe Răchită, care s-a mutat la ea, că nu avea copii. Dar până a-l găsi pe Răchită, Ioana, fiind singură, îi tot dădeau târcoale care mai de care. Într-o zi, Ion Baier, din mahala de acolo, a intrat la Ioana în curte și a apucat-o de mână să o ducă în casă să facă dragoste cu ea, dar cum Baier nu a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scurs și Petrache a ajuns și el mare și a pus ochii pe o fetișcană frumoasă, cu părul lung și blond, fin ca mătasea, ochii albaștri ca seninul, fața albă, trupul elegant, harnică și gospodină. I-a tot dat el târcoale, dar fata avea și ea părinți, că doar nu era a nimănui. Cât despre Petrache, el era de statură mijlocie, fața de culoare șatenă spre brunet, ochii negri ca ca la un șarpe, păr negru, dinții albi ca laptele, la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și o altă meteahnă, nu mânca nimic de la nimeni, numai din mâna lui Ionuț, chiar de ar fi stat nemâncat toată ziua. Grija lui Ionuț mai era și un motan enorm al unor vecini care după spusele gemenelor, cam dădea târcoale pe lângă ograda lor. Cred ca i-a pus gând rău ăstuia, spusese una dintre ele Într-o seară, cu vădită invidie. Să ți-l iei cu tine pe acest “piază rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
formă de trunchi de con. Gardul era din scânduri vechi și în unele locuri lipseau scândurile de tot. Te întrebai cum rezistă încă în picioare. La un moment dat Bunica G. îl vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu vrea să-l vedem? Doar știm că gardul este al lui și loc de intrare suficient. - O să intre, acum mai lucrează la el; i se răspunse. Și după ce s-a mai uitat o vreme la bunicul cum tot dădea târcoale gardului, Bunica G. a revenit acasă și a așteptat. Ce aștepta bunica?! Încă o confirmare a ceea ce văzuse și i se transmisese: și anume că spiritul bunicului va fi cel care va veni la strănepot și chiar și condițiile în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă “peste oală “, dădu în foc si o atinse pe obraz, lăsându-i semn, motiv pentru care toti semenii i-au spus “Breaza”. Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
cu caietul lui P.H.L. în mînă. Pe scaunul transformat ad hoc în noptieră, lîngă veioză, am, ca de obicei, un caiet și un pix. Reiau lectura. Domnul R. își analizează în continuare „povestea” lui cu Teodora. Din nou îi dă târcoale „obsesia vârstei”, un gând care vrea să-l pună „în gardă” față de eventuale surprize. Când își privește mâinile are dintrodată revelația că nu mai este tânăr... De ar fi numai mâinile! Dar nici nu trebuie să exagereze cu „romanța” asta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îl strigă Ilinca să-i ofere o bucată de plăcintă cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și viața ți se pare, o dată în plus, o povară... Cică viața ar fi mai interesantă când duci lipsă de ceva, decât atunci când ai de toate! Nu e sigur însă... Semănătorul de nimic, culege ce-a semănat! Când lupii dau târcoale la stână, ciobanii nu trebuie să doarmă. Prietenul din interes îți este de fapt un dușman de care-i bine să te ferești. Cât poți fi stăpân (pe alții, dar, mai ales pe tine însuți) nu accepta să fii slugă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Sunt scriitori mai sensibili la critici decât la laude. Sunt oameni pentru care „amarul” are un gust... dulce! O cauză pentru care luptă cineva este cu adevărat mare, în măsura în care acel cineva gândește și la binele celorlalți! Când cineva ne dă târcoale, o face nu pentru că ne vrea neapărat răul, dar pentru că, pesemne, s-a săturat să tot vorbească de unul singur... Când istoria se învechește și capătă parfum și buchet de vin vechi, începe a deveni legendă... Călătorind în adâncuri de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
am ieșit să le cumpăr. în stradă, mergând spre brutăria dominicală, m am oprit brusc în mijlocul trotuarului spălat din zori. Mirosul de asfalt prăfuit umed era plăcut, mai venea o completare de la teii încă netreziți, un câine tremurător îmi dădea târcoale. L-am scuipat, am fugit câțiva metri după el și am avut revelația, ca în violentele transe zen: ăia se fut în absența mea! Urcând scările câte patru deodată, auzeam crescendo partitura scârțâindă a patului și, deschizând cu triumf nedorit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
grăbit deloc. A fost tacticoasă, a semănat cu un torționar care știe că victima nu mai are cum să fugă, este la cheremul său, s-a împăcat cu soarta tragică, așa că nu are de ce să grăbească evenimentele. Și îi dă târcoale, cu pași calculați, mai înfige o țepușă, din când în când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune foc și acolo, în cea mai sensibilă zonă, depinde dacă victima este femeie sau bărbat. Când am simțit că încep să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și insuficienta meditație asupra ei, fiind totodată o mărturie a atenuării vieții religioase. Ne macină dorința de a depăși lumea noastră ca și cum am fi epuizat-o deja, fără ca de fapt să fi ajuns să o cunoaștem în întregime. Îmi dă târcoale bănuiala că lumea noastră este inepuizabilă. Există lucruri aici pentru care o viață de om nu este îndeajuns în a le trăi. Mai mult chiar, în locul în care ne aflăm sunt posibile mai multe lumi (asta o dovedește cu prisosință
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că alături este Clotilde, că merge de mână cu ea și câteodată se trezea că parcă sporovăiau unul cu altul, ca altădată... Își revenea brusc din reverie, zâmbind la poveștile cu domnul acela Alzheimer, care cam începuse să-i dea târcoale, zicându-și că, la vârsta lui, oricum unii mai vorbesc și singuri și visează cai verzi pe pereți. Fusese deja la Tuileries, amintindu-și că Regina Caterina de Medici decisese construirea grădinilor în stil italian, reproducând Toscana natală la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-a târât, încet, spre iriși. — Dă târcoale prin grădină încă de dimineață, am zis eu cu voce stinsă. Mama a oftat adânc și s-a prăbușit în scaun. — Asta-i! Sunt sigură... își caută ouăle. Biata de ea! Mama era tare mâhnită. Am chicotit nervos. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vedem pe bietul Benedict din Ulmoasa, plin de bube ca Iov și cu sufletul deschis cu credință către Cer, în timp ce demonizatul Socoliuc îi ridică, la propriu, o cruce, aruncându-i în față propoziții monstruoase: "Socoliuc i-a dat multă vreme târcoale, dar văzându-l slab și neputincios a prins curaj și s-a apropiat de el: ŤEi, a dat damblaua în tine. }i-au ieșit păcatele pe nas. Acum ia-ți patul tău și umblă, dacă ai curaj. Nu credința te-
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
ar putea să vestească oricînd apocalipsa sau în muzicile-rugăciune aduse de Vasile Șirli în urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în care Faust și Mefisto își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
ce ar putea să vestească oricînd apocalipsa sau în muzicile-rugăciune aduse de Vasile Șirli în urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în care Faust și își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
grație făpturi care în alte mari orașe sunt "doamne și stăpâne" ? "La București, pisicile n-au personalitate", scrie d-l Andrei Pippidi, adăugând însă îndată că nu din vina lor. Și în continuare: Sunt (...) un trib fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
în chip și mai frapant. Axinte Abramovici Papadopulos și Rur Khan - scriitorași fără simbrie - primesc oferta de a pune, periodic în pagină povești pentru o comunitate românească din munții Pindului. Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale, până când audiența începe să scadă. Diligențele pe care le fac pentru recăpătarea cititorilor nu le sunt de prea mare folos, însă decodează elegant una din pistele cărții. Călugărul Zosima se pronunță cât se poate de explicit: "Eu știu că ați
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
bine! Ei îmi umplu viața cam nașpa după 65 de ani. Și astfel aștept să împlinesc 69 de ani, ca să nu-mi mai fie rușine de cifra asta atît de simpatică, de alinătoare. De o bucată de vreme îmi dă tîrcoale, leneșă și ideea că am, totuși, un destin de scriitor. Nu regret că am făcut Medicina umană. Am disecat cadavre, am suportat maladii imposibile, și ca medic, și ca pacient; am asistat oameni care crăpau. În anul VI, la Medicină
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]