590 matches
-
cu mahalale și rosturi transmise neam de neam, cu verdeață, grădini și bună vecinătate. Ceea ce nu încetează să spună Costescu e că, odinioară, orașul sau, mai exact, partea din oraș unde trăia avea o greutate mult mai mare în destinul târgovețului. Copilul deschidea ochii pe mesele din familie, apoi începea să-și facă ucenicia în pomii vecinilor, pentru a descoperi lumea alături de tovarășii de pe stradă. Era o cunoaștere mărginită, de bună seamă, dar mult mai intensă, mult mai legată de un
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
la vreo șase kilometri depărtare de Puiești: singurul ghimpe al existenței lui. Pe lângă apele sărate de mai demult, de vreo zece ani se găsiseră și izvoare de pucioasă; se făcuseră de atunci niște băi cu instalații primitive, unde veneau acum târgoveții de la Curtea de Argeș, de la Pitești, de la Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
peste ei. - Apoi de aia stau și eu și nu mă dumiresc, oftă popa, cu ce vom fi greșit noi lui Dumnezeu de le-a dat lor tot și nouă nimic. Nu le erau de ajuns apele sărate, unde veneau târgoveții să facă băi, acum le-a mai dat și pucioasă, de nu mai răzbesc de lume străină. Ce, noi nu ne-am arătat vrednici de milostenia lui Dumnezeu? Nu ne îngrijim de biserică, de școală, n-am făcut cooperativă și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
nu ne-am arătat vrednici de milostenia lui Dumnezeu? Nu ne îngrijim de biserică, de școală, n-am făcut cooperativă și bancă, nu ne vedem de rosturile noastre cu trudă? - Ei, las', părinte, că vin și la noi familiile de târgoveți ce nu mai încap acolo...; mereu iau și românii noștri un ban pentru găzduire, pentru cărăușie; dacă nu curge, pică. - Vorbiși și dumneata, finule! Apoi nouă de picături ne arde? De pomana lor? Cine nu încape la ei, vine la
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
să se priceapă frații Cutui și alde Bughea și alde popa Vâslaru? M-am uitat și azi cu jale la băi. Alea-s instalații? Nici tu stabiliment ca lumea..., nici tu otel..., nici tu local de distracții..., că dacă vine târgovețul la țară îi trebuie să se distreze... nu numai cu gramofonul..., nici tu parc, nici tu orchestră... țărănie curată... se baligă vitele prin fața �stabilimentului", de mai mare rușinea. Ia să fi avut noi pucioasă, să fi văzut, finule, ce cazinou
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
care aduse și pe prefectul județului, Toader Tudose (venise și rândul poporului să ia frânele puterii), pe câteva �personalități" din Târgoviște, președintele federalei, președintele unei bănci agrare, câțiva avocați, �oameni de finanțe", cum spunea popa, cu importanță, încântat de atâția târgoveți cu trecere și la București. Erau vreo treizeci în tot; întinse două mese mari sub cei doi nuci stufoși din grădină, chiar lângă fântână. Mâncare și voie bună din belșug. Popa își expuse planurile... Avea de gând să ridice stabilimentul
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
cîmpul "dialogității" culturale universale, de a-i "înnobila" astfel prin relevarea a ceea ce opera dar și personalitatea lor se pare că ar conține în stare virtuală. Reprezentanți ai unor "culturi minore", humuleșteanul al uneia rurale, autorul Momentelor al uneia de tîrgoveți balcanici, cei doi fundamentali autori ai noștri se văd proiectați pe un orizont al "culturii majore". E îndreptățită o astfel de abordare" M. Riffaterre vorbea despre un ":intertext" cu înțelesul de ansamblu de texte asociabile unei creații date, dl. Ion
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea, cu o bâtă într-o mână și o desagă țărănească pe spate. Uneori apare în târguri și târgoveții se îngrozesc de hidoșenia și duhoarea pe care o lasă în urma sa ca o dâră. Astfel, într-una din zile, proaspătul căsătorit, Pătru Valdescu, la brațul gingașei sale soții, se plimba bine dispus prin târg. Vroia ca din toată sărăcia
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
femei dădeau din mâini și din picioare fără noimă. - Lasă-mă jos că vă omor pe amândoi! - țipă Marița. - Îi spun lui bărbatu-meu că te legi de mine! - amenință cealaltă. - Duceți-vă în treburile voastre! Se strânse puhoi de târgoveți ca la urs... - și le făcu vânt în lături. Deodată din mulțime apare Mandache ca turbat: - Potcovarule, te iei de muierea mea? - Vezi-ți liniștit de nevastă-ta că ți-o chelea Marița lui Gogonete! Sau vrei să te potcovesc
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
E drept, mulți se erijează în adversari ai bilingvismului echilibrat și știți de ce? Aceștia, în aparență revoltați, nu știu să deosebească o rață leșească (specie existent!) de o rață fără aripi pe care le-o trimite de pe Dâmbovița cei câțiva ,,târgoveți”. Nu ezităm să fim de părere că tânăra generație a populației din (de data aceasta): Timoc, Morava și sudul Dunării va fi adepta asimilării tranzitive. Cu toate că România oferă burse, poate prea multe având în vedere că fii ei din casă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
cuprinde pe amândoi, deodată. Și nici cu Filozoful sau cu Romancierul nu mă am prea bine, asta din vina lor. Se cred prea importanți. ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
forțele într-o luptă deschisă. S-a transformat într-un scandalagiu, va obține efecte contrare. Reținerea Magistratului - care nu răspunde unui descreierat - face impresie bună, mai ales asupra vilegiaturiștilor, adevărații săi susținători. Cu banii lor stăpânește. Magistratul e garanția stabilității, târgoveții știu. Îl urăsc pentru că le-a impus disciplină și austeritate. E problema lor, eu am un război special. Voi scrie cu evenimente, sunt un autor complet. Unic; nimeni, până acum, nu a încredințat personajelor partituri reale; nu le-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
încet-încet: fiecare va lua câte ceva din tine. Tu - niciodată ceva de la ele; nici măcar de la Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci în acțiunea romanului pentru a sonda mai profund și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și stupid. Ce mă interesează pe mine afacerile Magistratului, bogăția lui, viața lui? Crimele lui... Să conduc, pe urmă? Dețin puterea de mult: condeiul și foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aloca, pentru toate acestea, anual, o sumă importantă; grija voastră e să-i adăugați altele. Banii înseamnă putere. Puterea înseamnă libertate. Libertatea e totul!” Magistratul le-a vorbit de parcă pregătea o revoluție. Sau o încheia. S-a întrecut pe sine; târgoveților, brusc, viața de mai înainte le-a devenit și mai urâtă; îmbrăcați ca în urmă cu cincizeci de ani, s-au privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului. Primul va încerca, în curând, să recupereze o parte din pierderi, celălalt, bucuros că există o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat - pentru ambele părți - cel mai dezastruos pact. Dar nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul procuror îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata. Cu Magistratul, cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici în Stațiune lucrurile nu vor mai fi așa cum sunt. Va fi un iad. Magistratul vrea, acum, să scrie - și el - o carte. Îți va scăpa. Nu-ți va scăpa. Îi vei lăsa ceva mai încolo, peste câteva capitole, pe târgoveți - „staționari” li s-ar potrivi mai bine - să-l joace nițel. Le vei alege un lider. Vei feri, poate, Stațiunea de o dictatură vulgară: un suplinitor - sau croitor - ar fi un dezastru: Magistratul, cel puțin e rasat, are gusturi, școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis piticii. I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru a dovedi înclinația spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și caută sprijin. „Decât plebea, mai bine Magistratul!” a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă fiecăruia. Cu târgoveții, niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă. § În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... Personajele se lasă tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fuseseră, împotriva voinței spectatorilor, cruțați; degetul gros al Magistratului parcă înțepenise-n sus! Poate că învinșii doar făceau pe vătămații, luptătorii - toți - fiind vorbiți, dinainte, să nu-și taie beregățile orice-ar fi. Chiar Magistratul îi încuraja în prefăcătoria lor! Târgoveții luaseră foc; vilegiaturiștii li s-au alăturat. „Să moară! Să moară!” strigau la un loc, dar și cel de-al șaselea înfrânt a scăpat. Și al șaptelea, al optulea. Toți zece. „Să intre Spartacus!” a urlat cineva. „Spartacus! Spartacus!” au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era nu cu mult înainte de lăsarea întunericului și vaga adresă pe care-o aveau moldovenii (Părintele Fabricio, Venețiaî nu-i scutea de îngrijorătoarea problemă a locului unde urmau să-și petreacă noaptea. Pe lângă ei, în Piața San Marco treceau grăbiți târgoveți cu coșuri, pictori cu rame și femei cu pistrui. Iovănuț și cu osebire Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu era mai bătrân? — Ăla era altul - răspunse târgovețul. — I-auzi! se minună moșneagul. Și ăsta cine-i? — Cine să fie? Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]