500 matches
-
noiembrie, în 8 zile, fiind hramul Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie de 72 de oameni venind din Bucovina. Și s-au împăcat cu boierul Tescanu (Roset) a lucra pe moșia lui, pentru a se adăposti viața lor, tăbărând la noi în sat. Și tăbărând au stat cele cinci familii la casa lui Ion Ciuchi, Filip Oprișan, postelnicul Chiriac Oprișan, căpitanul de rol Costache Ciută și la mine; au stat toată iarna, iar în primăvară au mers la curtea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie de 72 de oameni venind din Bucovina. Și s-au împăcat cu boierul Tescanu (Roset) a lucra pe moșia lui, pentru a se adăposti viața lor, tăbărând la noi în sat. Și tăbărând au stat cele cinci familii la casa lui Ion Ciuchi, Filip Oprișan, postelnicul Chiriac Oprișan, căpitanul de rol Costache Ciută și la mine; au stat toată iarna, iar în primăvară au mers la curtea boierului Tescanu de le-au dat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ciuchi, Filip Oprișan, postelnicul Chiriac Oprișan, căpitanul de rol Costache Ciută și la mine; au stat toată iarna, iar în primăvară au mers la curtea boierului Tescanu de le-au dat lor loc de ocină în lunca Dunavăț. Și au tăbărât ei în lunca Dunăvăț primăvara (1785) și au făcut bordeie, parte din ei cu pământ, iar parte din ei le-au făcut din bârne de salcie și le-au acoperit cu coarja ei, adică cu coarja sălciilor pe care le
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mare care era pavilionul cu pricina, tot felul de chestii erau împrăștiate aiurea, măști, acele măști urâte și fără de viață pe care le cunoșteam. Era liniște, o liniște teatrală, ne-am oprit, ne-am uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde atâta tăcere Doamne se adună hârtiile de lângă zidurile clădirilor o
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
ajutorul!’’ Ea împrăștie mai departe iubirea cu războiul într-o ultimă încercare de a găsi explicația vieții și ajunge la concluzii adânc impregnate în memorie de eșecuri anterioare, ‘’ Simți că iubirea s-a jucat cu tine de-a războiul, a tăbărât peste tine, a semănat semințe de speranță,.... apoi peste un timp ți-a smuls din mână toate jucăriile, și-a luat cuvintele înapoi și a plecat cine știe unde!’’ Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul poveștii
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 12 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 12 AUGUST Călduri terifiante au tăbărît peste noi, în văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu, încă de dinainte de întîi august. Mă laud că am o casă super-civilizată chiar și pentru o capitală, nu numai pentru un sat pierdut pe hartă și negăsit încă de nimeni, cu baie
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
ce zicea Eminescu mai întâi în cercurile pe care le frecvență, apoi și în publicații : Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Sa'i împărți în două cete: în smintiți și în misei Și în două taberi large cu de-a sila să-i aduni Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni !´ (fragmente din Scrisoarea a III-a) Iată de ce nu este iubit Eminescu, pentru că el iubea Adevărul, îl expunea în scris lumii (verba
DE CE NU ESTE IUBIT EMINESCU DE POLITICIENI CONTEMPORANI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363652_a_364981]
-
binele de rău. După ce vei lipi din nou coperțile cărților lui, tentante și amăgitoare, vei afla că trebuie să ști să trăiești și să te rogi, să nu te mai întorci acolo de unde ai pornit greșit. 1. Carla Maria Filip, Tăbărâți-l, roman, tip: Docudrama, București, 2011. 2. Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe, roman, Editura TREI, București, 2011. 3. Marc Levy, În altă viață, roman, Editura TREI, București, 2011. 4. Pascal Bruckner, Luni de fiere, Editura TREI, București, 2011. Referință Bibliografică
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
aici. Mi-a scris mama cum. Au scos-o în stradă și pe ea și pe bunicul. Cu un ordin de evacuare în mână. În demența lui, bunicul tot a priceput ce se întâmplă și a sărit la milițieni. Au tăbărât cu bastoanele pe el. Două săptămâni a mai trăit după aceea. Iar mama a ajuns la mila rudelor. Îi trimiteam eu bani dar... În cele din urmă am răscumpărat-o. Da, am plătit-o ca pe o marfă oarecare. Am
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
spectacol, vrând să devină mai impunătoare, dresoarea l-a provocat pe leul Ruslan, care a lovit-o cu laba și i-a sfâșiat șoldul. Căzând la pământ, un tigru siberian, pe care îl chema Amur, incitat de mirosul sângelui a tăbărât pe ea, i-a înfipt colții în ceafă și i-a sfârtecat abdomenul. Fratele meu Dumitru a sărit la furtunul cu apă, dar, nefiind presiune, fiara nu a putut fi intimidată astfel. Atunci m-am urcat eu pe sârmă, deasupra
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
lui complete, pentru ca, într-o zi, să reintre chiar în arenă! Iar când, în timpul unui spectacol, Elena Țipa a fost zgâriată la o mână, de o leoaică și, simțind mirosul sângelui, felinele toate au sărit asupra ei, leul Albert a tăbărât pe ele, salvându-și binefăcătoarea, așa cum și ea, la rându-i îl salvase pe el, altădată. Aceste întâmplări s-au mai repetat, felinele fiind în vârstă, fapt care incită instincte sălbatice”. Dar a venit ziua tragediei...! La un spectacol în
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
civil : - Așteptați cumva un grănicer, un camarad de-al vostru ? Oricine și-ar fi putut da seama că sunt în așteptarea cuiva. Tensiunea așteptării de până atunci și șocul surprizei le-a creat o reacție nefirească ; puțin a lipsit să tabere amândoi asupra civilului să-l silească să le spună totul... - Liniștiți-vă ! Este bine. Are nevoie de voi, are ceva probleme cu miliția. Îl găsiți la toaleta de lângă sala de așteptare ! Trebuie să alerg că-mi pleacă trenul... Și dus
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
împreună cu părinții săi. Mai auziseră ele câteva frânturi din unele povestiri, dar nu le-au dat importanță pentru că băiatul a preferat să vorbească mai mult cu băieții. Acum, după ce una dintre ele descoperise multe date despre acest munte, celelalte au tăbărât pe el să le spună cum arăta acesta și de ce era el așa de mult căutat de oameni din mai multe țări. - Andrei, spune-le și lor ce ne-ai povestit nouă! l-a îndemnat Fănel, cel mai bun prieten
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
cănd trenul cu recruți a pornit din gară către ceea ce va avea să se întâmple ....... și multe s-au mai întâmplat, culminând cu această faptă. Dintre toate amintirile una devine din ce în ce mai persistentă în mintea lui Albert ; momentul în care a tăbărât cu pumnii asupra lui Comănescu. Era într-un amurg. Agitat, Comănescu întreaba în dreapta și în stânga de Bert, furierul c-l. Odată ce l-a găsit și a fost clarificată urgența, după deschiderea porților depozitului de carburanți, Comănescu a tras mașina cât
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
s-a repetat și nici nu au lăsat-o scăpată, până când “Cioxe”, cel mai înrăit dintre ei, dorind să fie el cel care anunță întoarcerea învățătorului, a strigat: - Șase, șase! Vine domnul Diță! Surprins, a izbucnit în râs și a tăbărât cu pumnii pe Albert bumbăcindu-l, de astă dată în glumă. * Reîntâlnirea cu George a fost fenomenală. Prietenul lui era plin de surprize. L-a dus să vadă Palatul. Nu și-ar fi putut închipui niciodată că va intra într-un
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
plecat, și cu Florică, doi, Cu Luna-n băț în șase pași vioi, Și-așa o zi de market ce-am avut Că prazu' tot și aiu' l-am vândut(!) Mă săturasem, muică, până-n gât, De muncă eram frânt de tăbărât Și cum avui și-o noapte tare grea, Un pui de somn, să mor, om mă făcea; Parcai sub dud măgaru', nelegat, (Florică mă-nțelege minunat!) Însă cu Leana-i lucru de prisos, Muierea le-nțelege tot pe dos, Păi
FEMEILE ... ... . de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364997_a_366326]
-
mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
-se curios când la mine, când la taică-meu. M-am așezat fără probleme pe blană alături de el și cu câinele acela mare și alb ca laptele între noi. Nici nu m-am așezat bine că taică-meu a și tăbărât pe mine cu o ploaie de întrebări: - Ia zî-m’ bă, ce măi faci, ai gătat șî tu facultatea aia, ai loat repartiția, unde-ai loat-o, în învățămînt or’ în vr’o fabrică, vez’ că fabri- ca nu prea e
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
acum în locul lui, de nu eram isteț să-mi dau seama de pericolul ce mă păștea! Ariciul deveni curios: - Dar tu cum ai scăpat? - Păi l-am rugat doar să-mi arate cum se culege mierea și-atunci albinele au tăbărât pe el. - Cam asta este soarta celor ce râvnesc la munca altora! Trântorii își merită pedeapsa! - Rău mai ești, ariciule! strigă iepurele. Mai bine du-te și dă-i o mână de ajutor! - Mă duc să-i văd mutra pocită
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
accentuată de goliciune interioară și mă alătur copacilor în trăirea clipelor. În aer străbate mirosul viu al ploii. Inspir acest aer și împreună cu el, clipe pline de energia pământului. Îmi atrage atenția un stol mare de grauri zgomotoși ce au tăbărât pe bolta acoperită de vița de vie. Se înfruptă cu neobrăzare și bucurie din ciorchinii de strugurii zemoși, nebăgând în seamă prezența mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
a spus Mântuitorului Hristos că dacoromânii sunt necăjiți tare și bocesc la Poarta Raiului, atunci Domnul le-a oferit ceea ce-I mai rămăsese Sieși: Grădina Sa. „Dar aici, peste această Grădină a lui Dumnezeu, spune Arhiepiscopul de Argeș- Calinic-Boierul, au tăbărât veacuri de-a rândul, din toate părțile, neamuri care au primit și ele de la Dumnezeu Țara lor. Ne-au întunecat zările, ne-au distrus cărările, au umplut de sânge brazdele, au ars grânele, au otrăvit fântânile. S-au pus cu
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]