1,881 matches
-
la noi... mama Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine... ce, parcă tu nu știi?... Zicea că s-a trezit cu dom' Nicanor în casă, că i-a arătat tăblița aceea de lut pe care am găsit-o eu... că... multe, multe... și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare, cu sabotul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare, cu sabotul în mână. M-am uitat bine la tăbliță. Intuisem corect. Scria „Jirō Uehara“, însă era întuneric în casă. Am mai stat o clipă încremenită, neștiind ce să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am apropiat de ușă, gata să mă prăbușesc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unităților socialiste; ... b) deteriorarea amenajărilor silvice, vînătorești, piscicole, din apele de munte, a împrejmuirilor, barierelor sau altor lucrări asemănătoare, aflate în păduri sau pe terenuri din fondul forestier; ... c) deteriorarea, ștergerea sau ridicarea semnelor de hotar, geodezie sau topografie, a tăblițelor de avertizare sau a indicatoarelor, aflate în păduri sau pe alte terenuri din fondul forestier; ... d) tăierea de către deținătorii sau posesorii terenurilor cu vegetație forestiera, necuprinse în amenajamentele silvice, de arbori nemarcați de organele silvice; ... e) scoaterea din rădăcini sau
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
putea echipa. Mama m-a îmbrăcat într-un șorțuleț de pânză, gri cu picățele, care se încheia pe la spate, mi-a legat la gât o fundă albastră și mi-a pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
contează. în Capitală, unde sunt mai multe universități particulare decât case de schimb valutar, a nu deține titlul de doctor se consideră gest de indecență: ca și cum ai pleca pe stradă, deschis la pantalon. O, și ce mai scârțâia condeiul, pe tăbliță!
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și apoi cele de pergament (piele de vită, capră, oaie sau cerb). Și astăzi, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice din singogă este păstrat sub forma sulurilor de pergament. Dar
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
într-o lumină cu gust de fructe. De-a lungul canalului, credincioșii își mormăiau rugăciunile, prosternați printre bicicletele răsturnate. Terence conta pe seara aceea ca să-și redreseze încasările. Întindea febril ghirlande de becuri și stegulețe de-a lungul terasei. O tăbliță de ardezie agățată la poartă anunța: Mare concurs cu premii, Merry maker's Band (trei muzicanți pashtuni împrumutați de la Braganza), iar pe noi ne prezenta pompos ca Genuine artists from Paris. Am atacat imnul pakistanez: un șir de terțe candide
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
tău secret, al paletei lui dumnezeu. el ia ofranda pe unduirea apelor sale doar din nevoia celor din insula lui, unde se roagă veverițele-călugăr, în île du jardin. șase în al treilea loc: tu scrii tot ce faci pe o tăbliță de jad, nu te enervezi, oamenii de la fisc, oamenii severi ai ducelui yu, te vor pune să demonstrezi cum ai făcut tu asemenea avuțíí, cum ai construit fericirea plantelor și animalelor tale, te pregătești pentru momentul în care la poarta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cunoască adevărul. Acum, ea îi sfătuie și pe alții ce trebuie să facă, zicându-le: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” - Ar fi bine, zice Tatiana, ca aceste cuvinte să se scrie cu litere mari pe tăblițe, care să fie puse pe cât mai mulți pereți, în așa fel, ca să le poată citi toți oamenii și să se gândească la sensul lor. Într-adevăr, aceste cuvinte sunt pline de sens și înțelepciunea lor se referă, atât la lucrurile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am văzut că, Într-adevăr, cele mai multe mâncăruri listate pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat, dar persistent. Pe un rând se putea citi „cu salată“, În altul, „murături“. Am comandat „un platou cu cârnați și“, am Întrebat dacă era posibil să adaug și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără să schimbăm vreo vorbă. Din când În când ne-am uitat la vitrinele magazinelor, dar nici unul din noi n-a spus nimic. După un timp, am ajuns la una din străzile principale ale orașului. Atârnată la o intrare, o tăbliță abandonată spunea: „DOAR OAMENII GOI SUNT EMANCIPAȚI!“ — Lui Îi e ușor să zică așa ceva, am glumit, dând din cap spre centrul lui Adolf Koch pentru Cultivarea Socialistă a Corpului. Dora căscă doar. Treptat și recunoscător, strada și-a schimbat aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci somnul. După cum spune Teofrast, citește Mona, bulbul de bujor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rahat! Lumea asta chiar că e plină numai de dobitoci. Helen își deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii antici, care scriau tăblițe cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte cu o cariocă portocalie, Mona zice: — Celui care a făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]