6,881 matches
-
scoată mașina în afara drumului. Sîntem implicați într-un accident", își spuse Chip în gînd, în timp ce vehiculul plutea prin aer. Trăi o uriașă afecțiune retroactivă față de tracțiunea bună, centrii de greutate joși și variațiile inerțiale neunghiulare. Fu destul timp pentru reflecția tăcută și pentru scrîșnetul dinților, apoi nu mai rămase timp deloc, doar bufnitură după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variațiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute șaptezeci, trei sute șaizeci, o sută optzeci - și, în fine, se opri răsturnat pe partea
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Arghezi: Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotștiutorul lăsa să treacă de la Sine... Orice ar fi, trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui Meșter tăcut, tenace, perfect... Și că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din Amsterdam, divinitatea fiind firea întreagă, fără alternativă. * Limba în care a fost scrisă Biblia este desăvârșită. Ca toate traducerile ei, din
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
populară) am colindat printre șirurile de negustori și artiști încercând să-mi revin din uimire: oamenii cumpărau, se foiau, se fotografiau (ceea ce am făcut și eu), într-un soi de mulțumire sufletească de zile mari.Există o frenezie a mulțumirii, tăcută, mocnind moale în spatele ochilor și a gesturilor, diferită de mulțumirea sufletească evidentă arborată ca un steag de paie în ochii concetățenilor. Cu explicația asta în gând am survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
destul de previzibil. Puțin prezent în critica de întâmpinare, universitarul clujean a dat în schimb câteva meticuloase studii monografice. Unele fundamentale. Apărute la un interval de aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994) și, de curând, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga indică oscilarea autorului între analiza de text, poetica elementaristă a lui Bachelard și deschiderile filosofice (Heidegger, Cioran, Foucault). Critica lui V. Fanache impresionează mai puțin prin noutatea ideilor, cât prin capacitatea de a asambla
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
demarează lectura pornind de la cunoscutele considerații blagiene asupra misterului, dar refuză să vadă în "chipurile" veșniciei "simple simulări ale absolutului", "ficțiuni" sau surogate ale transcendenței: "Blaga își asumă o ciudată postură de creator, discursul său liric având ca obiect (...) chipurile tăcute ale veșniciei, relevându-le ca pe niște realități în sine, fără nici o intenție de a le explica (s.n.)". Dimpotrivă, aceste "chipuri" ar constitui - conform universitarului clujean - substanța însăși a liricii lui Blaga, dincolo de care nu se poate străbate datorită caracterului
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
m-a privit pe sub un zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și doi de ani m-am îndrăgostit. Au rămas o clipă tăcuți. Din adâncul amintirii, a țâșnit o nouă mărturisire: - Îl chema Miquel, ca pe tine, Miquel. - Câteva secunde a rămas pierdut în amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
singură privire caldă și compătimitoare. Încercați trupește de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
vecinătatea mitiilor/ felul lor prin atingere și aflarea în cele din urmă a pluralităților/ deconectante și a schimburilor paramforiale" (Iancu Grama) Să nu ne-aducem aminte/ De ce-a fost urât, neplăcut./ Viața ne duce-nainte;/ Lasă-mă pe mine tăcut.// Eu sunt mai greu abordabil,/ Și lumea mă crede;-s poet./ Printre oameni trec un stimabil/ Din care-au citit vreun sonet.// Tu fii volubilă-ntr-una/ Ești mamă de sentiment./ Iubește-ți copiii ca puma/ Și nu-l neglija pe poet
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai pur de spumele lor plin... Priveam tăcut minunea întinsă pe nisip, Desăvârșit prin vremuri tăiat de valuri chip; Și ascultând nemărginitele chemări Când seculi îndărăt pe gânduri numeri, Eu mări vedeam, de mult învinse mări, Surpate-n arcul orgolioșilor tăi umeri. (august 1961, Vama) P.S.: Nu-i
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
intertextuale, legătura cu o operă ce pulsează și se scrie sub ochii noștri. Există și unele stridențe în acest parcurs confesiv, care nu pot fi explicate prin ezitările personajului, dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el, schițând filiația din bravii strămoși daci, notează cu mândrie că, de la sinuciderea
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Ingres? Naturalism? Dacă eticheta s-ar potrivi cu adevărat, totul s-ar rezolva fără nici o dificultate, compromiterea ar fi incontestabilă și discuția ar muri înainte de a se naște... Dar nu e vorba de naturalism, pentru că interpretarea e evidentă, numai că tăcută și ,cuminte" în raport cu firile obișnuite să reacționeze doar atunci când nervii sunt puternic excitați. S-a uitat de atâta vreme că poate să existe o problemă a culorii și tonului local și un exercițiu care să predispună la a-l subordona
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic e lărgită până la limita fantasticului. El mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul; sub degete întâlni o zdrelitură în tencuială, fața aspră a unui cărămizi, o țeavă rece, apoi, un gemuleț și un obiect lung, rotund, care nu se mai termina și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
și întunecate ale românilor. În ultimii ani ai comunismului, nume precum Lech Walesa, Milovan Djilas, Adam Michnik, Vaclav Havel, Alexandr Zinoviev, Alexandr Soljenițîn, Andrei Saharov făceau parte dintr-o mitologie contemporană a onoarei și a demnității. Cîți dintre noi, majoritatea tăcută, cei al căror "curaj" se reducea la ascultarea emisunilor postului de radio "Europa Liberă" și la maimuțărirea pe ascuns a vreunui șef de la partid (eventual, chiar Supremul), nu am visat să trăim într-o lume condusă de acești oameni, care
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
aș dori. L-am cunoscut pe Blaga la conferința sa despre Șaguna, la Brașov, așa cum era: un distins, sobru, sever conferențiar, dispus nu a seduce, cât a convinge. Apoi, între patru ochi, comunicând de la om la om... Blaga trăia acum tăcut și rezervat. Traducător din lirica universală, a fost primit cu elan la lansarea volumului său de tălmăciri. Ceea ce puțini știu, asistat de colegii săi de serviciu, care-i făceau norma spre a-i asigura timpul liber la Biblioteca Academiei din
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
urmă, ne-am urcat trei inși; cu pas domol, calul s-a pus în mișcare. Nu se mai auzea decât zgomotul copitelor lui, înaintam lent, înconjurați de o liniște încărcată de mister. În fața mea se profila spatele uriaș al vizitiului tăcut, care dirija monotonia calmă a ritmului. Ici și colo, câte un felinar își împrăștia lumina câțiva metri de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În întuneric, se întrezăreau vag în depărtare clădiri amenințătoare și stranii; am dat ocol unui lac, apoi am
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
la fel de liniștită ca cea de azi. Firește, este vorba despre o reflecție a posteriori, a omului matur, pe care copilul nu putea să o conștientizeze și să o exprime ca atare, chiar dacă o percepea difuz. "Îți lipseau prînzurile, adică întîlnirile tăcute - numai întrebările, aceleași de fiecare dată, întrerupeau liniștea - cu tatăl tău, semnul sigur că existența voastră e pusă la adăpost" (pp. 96-97). Aceeași prezență discretă, protectoare se făcea simțită serile, înainte de culcare. Îl aflam pentru prima oară la mine în
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
lanț, lăutarii și orchestrele nu mai pridideau cîntînd, iar cîrciumile și saloanele de joc de cărți erau mereu pline de bejenari.19 "Era curioz a videa cineva atunci capitalia Beserabiei - își aduce aminte Costache Negruzzi -, atît de deșeartă și de tăcută, cît se făcuse de vie și de zgomotoasă. Plină de o lume de oameni care trăiau de az pe mîne, care nu știau de se vor mai înturna la vetrele lor, acești oameni, mulțămiți că și-au scăpat zilele, se
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
au trecut o sută de ani. O întrebă apoi pe Miriam-Lieba: - Cine e tatăl dumitale? - îl cheamă Calman Iacobi. - Iacobi, spui? Asta înseamnă "nepoții lui Iacob". Acel Iacob care l-a lipsit pe Esav de drepturile primului născut. Miriam-Lieba rămâne tăcută. - Am învățat odinioară... da, am învățat. Dar n-am mai deschis de mult Biblia. Nu știu de când n-am mai intrat într-o biserică. Pentru oamenii ca mine viața s-a sfârșit. Suntem izolați de tot ce-i în jur
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde este? - Nu știu. Ușa de la intrare este deschisă. Ea nu-i în patul ei. Calman rămase o clipă tăcut. - Ai căutat în magazie? - Nu. Calman se îndreptă spre closetul din spatele casei, aflat lângă groapa de gunoi. Alunecă în noroi și se lovi de huluba unei căruțe. Miriam-Lieba nu era nicăieri. Se întoarse. Era cu tichia pe cap, numai în
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
exemplu cea religioasă. Filmul se încheie cu o imagine panoramică: o mulțime de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element străin. Protagonistul Montag (Werner) observă cum oamenii își ating trupul de parcă ar cerceta un corp străin. Truffaut redă acut
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
pe care timp de mai bine de opt ani (minimum, știind noi bine ce înseamnă o traducere!) și-a clădit efortul provine nu numai din sutele, miile de pagini ale bibliotecilor, ci și de pe Internet. În tot acest deceniu de tăcută trudă benedictină, nefârtați de-ai noștri mult mai descurcăreți au jucat leapșa pe furate, au devalizat o economie națională și și-au clădit averile din fraude. Cunoașterea perfectă și foarte nuanțată a limbii române se aliază în cazul său cu
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
al doilea Santiago, în genealogia Laurei Díaz: “Tăcere. Liniște. Singurătate. Iată ce ne unește, gîndea Laura, ținînd mîna fierbinte a lui Santiago între palmele ei. Nu există un respect și o tandrețe mai mari decît acelea de a sta împreună, tăcuți, trăind alături, trăind unul pentru celălalt, fără a o spune vreodată. A fi explicit ar putea însemna o trădare a acestei tandreți atît de profunde, ce s-ar putea revela doar printr-o tăcere asemănătoare unui ghem de complicități, divinații
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
opuse ei tocmai prin pactul de supunere oarbă față de propria tradiție. Întâlnind, probabil, doar șeici rafinați și intelectuali orientali de-o mare capacitate de seducție, occidentalii au făcut greșeala să generalizeze limitata lor experiență la dimensiuni globale. Or, antagonismul, când tăcut, când exploziv (la propriu) a arătat că lumea e mult mai puțin dispusă la omogenizare decât se credea. Om fi privind cu toții CNN-ul și finala Campionatului mondial de fotbal, dar nu beneficiem în egală măsură de aer condiționat, de
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
metrou osteniți după o zi de lucru,/ n-a simțit privirile noastre, nici/ nu ne-a băgat în seamă, urca, ieșea la lumină/ și-n apusul acela de soare a dispărut,/ n-am scos nici un cuvînt, doctorul și cu mine,/ tăcuți am urcat în R și-am ajuns la Lexington,/ de acolo spre 5 Av, în Central Park am privit patinoarul, o mașină netezea gheața, cîteva veverițe/ căutau prin iarbă toamna trecută,/ pustiu, era o zi liniștită, fără prea mari speranțe
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
un pește mort în sacoșă, la fel ca toți ceilalți. Fără să-și dea seama, se așeză la rând, dar își reveni când zări un mic detașament de patru soldați cu un câine. Se rușină chiar. Oamenii și-au întors tăcuți privirile de la soldați. Se uitau acum la propriile picioare sau în gol. Profesorul își aduse aminte cu disperare de cabinetul său, de cărți și de căldura șemineului electric. În fața blocului său, în parcare, se vindeau brazi de Crăciun. Se formase
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]