31,250 matches
-
Nu vă spun ce-a-nsemnat asta, Cred că toată lumea știe - Certuri, soțul cu nevasta, Pe motiv de gelozie: Cât te-am iubit eu pe tine, Bib Anco, îmi dau cuvântul, Când știu că mă-nșeli, îmi vine Să-ți tai aerul și... gâtul! Citește mai mult GELOZIA PEȘTILORde Nicolaie DINCĂMotto: „Cine crede tot ce-i spui este vai de capul lui!”Se zvonise printre trestii,Cum și-n lume se zvonește,Printre multe alte chestii,Că Bib Anca e cu-
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
alta.Nu vă spun ce-a-nsemnat asta,Cred că toată lumea știe -Certuri, soțul cu nevasta,Pe motiv de gelozie:— Cât te-am iubit eu pe tine,Bib Anco, îmi dau cuvântul,Când știu că mă-nșeli, îmi vineSă-ți tai aerul și... gâtul!... XXVI. EU TE IUBESC..., de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. EU TE IUBESC... de Nicolaie Tony DINCĂ Eu te iubesc pentru ce ești, femeie; Nu-mi pasă că ești stea sau
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
copilărie. - Știu că nu-i politicos să abordezi direct o doamnă, dar vă rog să nu vă supărați că vă întreb: ce vârstă aveți? Eu în decembrie împlinesc 25 de ani și am fost născut după ce ai mei părinți au tăiat în ziua de Ignat porcul de Crăciun. Cred că mama, de atâta efort depus în ziua aceea, m-a avortat! Sorocul fusese calculat să se petreacă în anul următor... Așa mi-au spus! - Tot atâția ani am și eu, dar
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
plecat prin păduri, dar mai ales acolo la parchetul unde era maestru de exploatare. Când ajungea în parchet, știau muncitorii că a venit șeful. Cei vreo 40 de muncitori ascultau întocmai ce zicea el. El contabiliza câți metri cubi a tăiat fiecare, el făcea ștate de plată, el dădea dispoziții ce și cum să se lucreze. Avea acolo mai mulți muncitori forestieri din comuna vecină, Breaza. Aceștia, deși cam neștiutori de carte, erau, în schimb, muncitori de nădejde. Aveau topoare mari
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
acolo mai mulți muncitori forestieri din comuna vecină, Breaza. Aceștia, deși cam neștiutori de carte, erau, în schimb, muncitori de nădejde. Aveau topoare mari, bine ascuțite, erau vrednici la muncă. Când era vreme ploioasă se organiza corhănitul, adică împingerea buștenilor tăiați la vale, folosind doar țapine, cu care îi rostogoleau până în pârâu, aproape de movile, de unde era mai ușor de încărcat în remorci. Se făcea astfel economie de manoperă de tras buștenii cu calul. Muncitorii care făceau corhănitul buștenilor strigau mereu: Varda
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
mereu: Varda, Varda! ca alții să audă și să ocolească acel loc primejdios. În vara când am lucrat și eu la Hasiuc, ca măsurător, se făcea o tăiere rasă, completă, a unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau muncitorii care tăiau crengile, decojeau copacul, încât rămâneau buștenii albi, fără coajă. Când era vreme ploioasă, se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
vreme ploioasă, se făcea corhănitul buștenilor, încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea de măsurător. Tocmai măsuram niște copaci căzuți, iar deasupra mea drujbistul tăia alți copaci încurcați. Când a tăiat un buștean, acela pornise la vale, spre mine. Norocul meu a fost că, în ultima clipă, acel buștean s-a oprit într-o cioată. Slavă Domnului! Am avut noroc! De-atunci mi-a fost
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
încărcatul în remorci sau camioane. Astfel buștenii erau transportați la Fabrica de Cherestea din Moldovița. Odată era s-o pățesc în meseria mea de măsurător. Tocmai măsuram niște copaci căzuți, iar deasupra mea drujbistul tăia alți copaci încurcați. Când a tăiat un buștean, acela pornise la vale, spre mine. Norocul meu a fost că, în ultima clipă, acel buștean s-a oprit într-o cioată. Slavă Domnului! Am avut noroc! De-atunci mi-a fost interzis să stau mai la vale
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
pornise la vale, spre mine. Norocul meu a fost că, în ultima clipă, acel buștean s-a oprit într-o cioată. Slavă Domnului! Am avut noroc! De-atunci mi-a fost interzis să stau mai la vale de drujbistul care tăia. Veni vremea inventarului de bușteni din parchet. Operațiunea asta era foarte importantă, atât pentru maestru de parchet, cât și pentru muncitori. Atunci era ora adevărului, câtă treabă a făcut fiecare muncitor. Vreo două săptămâni am tot umblat zilnic prin parchet
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1402386420.html [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
vor fi ființe vom întreba așa: Cine spune că este adevărul, va muri! Iar falsurile vor spune că ele nu sunt adevărul ca să nu fie ucise. În schimb, adevărul va spune că el este cel chemat și i se va tăia capul, dar vom ști că el este adevărul! -Ciudat mod de a afla ce sau cine este adevărul! spuse cineva, poate chiar Simbinacus. -Da? exclamă Valerius Audanius, dar asta ar însemna însă că falsurile au spus adevărul spunând că ele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
spune cineva ceva, adevărul ar trebui să spună primul că el este adevărul nelăsând nici un fals să spună ceva. Și poate că falsurile ar fi bine să tacă, căci tăcând nici nu vor minți nici nu vor spune adevărul...Vom tăia deci capul cui trebuie , adică singurului adevăr din încăpere. Asta așa ca o consolare ca să nu facem un carnagiu! Dar e trist în acest caz că adevărul va trebui totuși să moară! -Și dacă după ce vom tăia capul adevărului și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
spune adevărul...Vom tăia deci capul cui trebuie , adică singurului adevăr din încăpere. Asta așa ca o consolare ca să nu facem un carnagiu! Dar e trist în acest caz că adevărul va trebui totuși să moară! -Și dacă după ce vom tăia capul adevărului și un fals sau mai multe vor spune că și ei sunt adevărul, ce ne vom face? întrebă cineva. Căci falsurile între ele vor dori să se arate și ele fiecare în parte a fi singurul adevăr, mințind
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
și ele fiecare în parte a fi singurul adevăr, mințind cu nerușinare spre a ne încurca. Și asta chiar cu prețul vieții, căci dacă se spune despre ele că sunt falsuri asta nu înseamnă că sunt și lașe. -Le vom tăia capetele nenorocite tuturor! spuse Iocentus arborând o mină încruntată, iar ceilalți exclamară, fiecare în felul său, făcând haz pe supărarea lui. -Ne învârtim în cerc neajungând la nimic, spuse cineva cu o voce mai gravă după ce spiritele se mai potoliră
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
ce nu ia foc Apărarea la un șah Ți-o aduce doar atacul Dacă știi să dai cu tacul La viteza de doi mach Ce-o să faci dacă oftatul Îți retează tot elanul Și nici renul, nici elanul Nu mai taie Retezatul? Dacă nu știi nici înotul Și-ai uitat tabla-nmulțirii Îngrijește trandafirii Însă cumpănește-ți votul! Seara asta dintre toate Singura în care se aude Cum vin hoții să ne fure dude Cu cagulele lăsate; Plouă luna cu argint
CU CAGULELE LĂSATE de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cu_cagulele_lasate.html [Corola-blog/BlogPost/355209_a_356538]
-
ROSTINDU-L Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului în copca în care părintele boteza puii de om peștii ascundeau filele destinelor sub solzi groși alunecoși toamnele aduceau încă aduc frunzele tăiate de oameni la câini și eu visez tot visez că se vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg prin
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1425626747.html [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului despărțirea-i ca moartea nu mai vezi nu mai auzi nu mai simti persoana care până mai ieri era lângă tine o vamă îți taie drumul în bucăți de alei transpirate și începi să visezi trenuri care deraiează în zori gări unde întâlnești pe cine ai vrea în ape tulburi văzând cum se scaldă dorințele tale semn rău perceput în descântec de vise și depărtări
EXTRAS DIN MEMORIA DESPĂRŢIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1444406829.html [Corola-blog/BlogPost/343199_a_344528]
-
căpătaiul meu, Adunați pe altarul unde eram jertfită, Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu, Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignită, Lupta stransă s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceala din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutand să mă iert Că o
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1491214493.html [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
lupi ce-ar fi vrut să devin al lor miel, Unul bun, altul rău, mă simțeam schingiuită De cel rău, nu voiam să mă-njunghie el, S-a retras într-un colț cu privirea-n pământ Iar cel bun a tăiat fără milă ce doare, N-am simțit, n-a durut, m-am lăsat dus de vânt Un mac roșu, osândit, cu petalele-n soare . M-am trezit la amiază de mână cu ei, Cu-acei îngeri cu aripi și nimburi
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1491214493.html [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
celor doi artiști. E un moment ce are mistuit în el o poveste romantică pe care cuvântul nu ar putea să o înveșmânteze într-o formă descriptivă. Emoțiile unei reveniri împreună a doi artiști iubiți, după o lungă despărțire vor tăia prin suflet ca sabia, vor arde ca jarul, vor zgudui gândul... Dar de povestit comuniunea în cântec a celor doi interpreți, topirea unei priviri în cealaltă privire, bătaia inimii unuia și răspunsul celeilalte inimi, nimeni și nimic nu poate mai
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414909486.html [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură, iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul era folosit ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Prin bunăvoința unuia dintre ei Vasile N. stabilit în Brussel în urmă cu 15 ani ne deplasăm spre Waterloo. Plouă mărunt și persistent în această zi de noiembrie, ploaie mocănească -cum se spune pe la noi - și o ceață deasă ne taie din câmpul vizibilității. Trecem prin Pădurea deosebit de îngrijită, curățată de uscături ori arbuști crescuți anapoda, pădure situată la periferia orașului pe drumul ce duce spre Paris. Este « plămânul « orașului ne precizează V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Waterloo_elena_armenescu_1357737384.html [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]