2,227 matches
-
el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea lovind sarea mă-nversunez./ Vibrează insomnia pe metereze înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul într-un
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
e foarte posibil să lipsească unele cazuri semnificative; cele prezente ajung însă pentru a dovedi cel putin vitalitatea procedeului. Un poet la care se găsesc toate jocurile formale posibile e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
nefiind încă integrate de conștiință cititorului în imaginea de ansamblu a unei opere cu care, în general, este familiarizat. Urmează poeme preluate din: Blues & Parcul, 1997, Sătul prin care mă plimbam rasă în cap, 1997, Cocosul s-a ascuns în tăietura, 1996, Parcul, 1991, Văr, 1989, Blindajul final, 1981, Structura nopții, 1979, Poeme albe, 1978, Poezii, 1974, Ceară, 1970, Sânge albastru, 1969. Așa se face că, după încheierea lecturii, scrutam cu privirea, "în zare", în căutarea acelei perioade îndepărtate când poeta
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis Manole către femeia să: ade bună seama avem să murim/ căci am văzut pe Dumnezeuă". (Satul, din Cocosul s-a ascuns în tăietura) Pline de dramatism sunt și confesiunile referitoare al condiția de poet: Lucrul cel mai neînsemnat al vieții mele, si anume scrisul, a devenit atât de însemnat, încât va trebui ori să-l convertesc în ceva care să fie compatibil cu
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
de veci acestui veteran, la înmormântarea căruia participă multă lume, împlinire postumă a dorințelor lui John May. Lucrurile s-ar fi putut opri aici sau la acel accident mortal cu un gros-plan care surprinde zâmbetul fericit al lui May, o tăietură sobră, impecabilă, pe care filmul o are până în acest moment. Însă regizorul simte nevoia să fie popular, agreabil și strică finalul coborând în kitsch și melo povestea. La mormântul simplu al lui John May, cufundat într-un anonimat deplin, se
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
sale prin continuarea politicii de totală respingere. Războiul se terminase demult și conducătorii trebuiau să despartă apele. Ei utilizează exemplul sovietic, observă Liliana Corobca, și editurile încep să publice ediții expurgate, din care lipsesc părțile neconvenabile puterii, fie că aceste tăieturi sunt semnalate, fie că nu. Ca și la marele vecin și model, aceste texte sunt, aproape fără excepție, precedate de o prefață care explică „limitele” obiective ale gândirii autorului și-l învață pe cititor ce să înțeleagă din lectura sa
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
o figură aparte ce continuă a o avantaja. O disciplină dintru început vădită o salvează de la inflația unor confrați ai amintitei serii. Neispitită de divagația imaginativă ori explicativă, atrasă în schimb de o claritate a inefabilului, de o precizie a tăieturii verbale, ea s-ar revendica mai curînd dintr-o familie a marilor moderni italici, Ungaretti, Saba, Montale, Quasimodo, asupra cărora Ilie Constantin s-a aplecat și în calitate de traducător. O asemenea concentrare deschide calea ermetismului, rar frecventată de șaizeciști. Iată un
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
notarea vocalelor, unele cuvinte fiind indicate doar prin scheletul lor consonantic: "prfkt adaptată". Adesea, vocală absența e "i", care rezultă oricum din citirea consoanei precedente (ceea ce ne reapropie de formulă rebusistica): "cnd", "tsnind", "a tăcut mlc", "mncnd gndaci" etc. Anumite tăieturi arbitrare (nemotivate lingvistic, prozodic) dau un aspect straniu lanțului de cuvinte - "cascadede cioburi"; "nam află tdect la sfîrșit", "argin tveki", "lobuu rekii ei". O altă caracteristică - folosirea destul de consecventă a literei "x" pentru grupul "sc" - apare că o inversare comică
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
Salut frățioru’!”, către un altul din capul străzii. ”Să trăiască șmecheru’! Ce faci? La o baie?”, i se răspunde. Un om din capul străzii se arată interesat de prezența matahalei și se apropie. E negru tuci și e plin de tăieturi și bube. Ar vrea și el să intre la băi, dar n-are bani, pentru el și nevastă. ”N-am, să moară fimea, se jură cel cu BMW! Știi că nu te refuz, n-am...” ” Da mă, știu. Dă să
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
ea 17, în pulovăr alb, de lână, orbitor și-n pantaloni roșii, lunecând în cercuri-cercuri prin asfințitul propriei virginități: Puștiule îmi zice, țâcă! Ce te uiți la picioarele mele? Sus de-acolo? Iar cerul se oglindea tot mai îngust în tăieturile patinelor." Radu Sergiu Ruba, Dacă pleci în căutarea mea, Ed. Axa, Botoșani, 132 p., 10.000 lei.
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
prost să fie românul, încât să arunce bani pe apa Dâmboviței, fără să-l intereseze nici cât negru sub unghie ce riscă? Aș spune mai degrabă că toată afacerea trădează modelul de operare al băieților din autobuze și metrou: o tăietură scurtă cu briceagul la buzunarul celui neatent și coborârea dezinvoltă la prima! în ce-i privește pe inițiatorii Fondului, ei sunt mai inabordabili ca vedetele americane din cartierul Berverly Hills. Nimeni nu l-a văzut la chip pe Sorin Ovidiu
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
cataloghează mereu printre spiritele cuminți și pașnice, declara el peremptoriu, că nu sînt lipsit de pasiune și forță". Jurnalul constituie o astfel de demonstrație. Printr-o uimitoare metamorfoză, comentatorul benign devine foarte exigent, de-o insatisfacție cronică, dispunînd de o tăietură de bisturiu a propoziției ce-l face de nerecunoscut. Adevăratul critic Victor Felea se găsește în aceste pagini ale intimității, injectate fără nici o reținere cu "otrăvuri" sainte-beuviene. Ne imaginăm cît ar fi de surprinși unii autori, dacă ar fi știut
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
lume, care, deși una à rebours, o îngînă pe cea primordială: "sînt arborele pe care-l udă și-l ascund/ sub haina lor în care se strecoară vînători/ răufăcătorii disperării/ farmecul lor Fii liniștită nu este farmecul tău/ alunecînd prin tăieturile grozave/ prin golurile de aer mulțumite ca gurile canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane libelule dulci
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri. "Cântecul de ospiciu" transformându-se câteodată într-un lamento erotic cu modulații burlești, în care e invocată femeia-obiect. Obsesia devălmășiei de regnuri își găsește acum expresia într-o tehnică a "tăieturilor" și a "inserțiilor", a "petelor" ce acționează asupra discursului ca niște "corpuri străine, adevărate eșantioane de non-limbaj" sau de "cuvânt mort" sugerând aceeași teroare a hibridării: "te-am/ iubit ca pe o/ pagină/ web din/ site-ul yahoo-com în/ noaptea
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Ursu" n-a înaintat nici un centimetru. Ba, dimpotrivă, a regresat dramatic: asasinul Clita e liber, S.R.I.-ul habar nu are unde se află jurnalele victimei, dosarele de cercetare penală au fost falsificate (actele originale au dispărut, fiind înlocuite cu simple tăieturi de presă), judecătorii sunt îmbiați cu probe subțiri ca lama de cuțit, iar șefii democrați ai serviciilor secrete fac pe nebunii mai ceva decât Postelnicu și Măgureanu la un loc. în ciuda eforturilor disperate ale familiei, în ciuda campaniilor susținute de revista
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o cursivitate stranie unei lumi
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
extraordinară ca putere de sugestie. Însă temele mari de meditație sunt camuflate în poemele Ioanei Diaconescu sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
alte categorii sociale. Șoferii vor refuza să sufle în fiolă pentru că au plămânii slabi, soldații nu vor dori să depună jurământul pentru că au fost învățați acasă să vorbească frumos, nu să înjure, doctorii nu vor mai vrea să opereze pentru că tăieturile-l dor pe pacient iar profesorii nu vor mai preda ca să nu-i streseze pe elevi... Absurditatea pretenției mai-marilor Bisericii Ortodoxe Române ridică încă un văl de pe putreziciunea care domină, și după zece ani de așa-zisă libertate, în România
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
balot plin de haine vechi, amintiri răzlețe și tot felul de texte. Abia mai reușeam să-mi păstrez echilibrul. Și - ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns - totul părea să se agațe de mine: frînturi de discuții, etichete, rețete, tăieturi din ziare. Pînă și firele nevăzute din betonul blocului se întinseseră spre mine cuprinzîndu-mi încheieturile și gleznele. Trupul meu sufocat nu mai avea puterea să se scuture. Și e de mirare cum de-ai putut ajunge pînă la pielea mea
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
și cînd, citindu-i ultimele versuri scrise pe patul de suferință de la spital, am început să ezit... E în Sorescu, și el genial, ceva între cocaseria existenței imediate și gluma țărănească de dincolo de Olt, orișice ar fi. O artă avînd tăietura esențială a meșterului de la Hobița, precum și precizia geometrică a oltencelor țesînd covoare. O dată îl văzusem pe Nichita făcînd un gest nebun-nebun... Ne aflam mai mulți inși împreună la Șosea, cînd declarase din senin regină pe bătrîna femeie de serviciu a
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
tristețe că Mara Pașici-Manolescu nu s-a obosit să ne propună o versiune proprie, un punct de vedere, motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la indicațiile pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar fi decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
înseamnă literatura, astfel încât nu se lansează niciodată în istorisiri lipsite de semnificație. Fiecare personaj și fiecare situație, chiar și insignifiante, se eternizează în rama prozei ei, capătă acea luminiscență care deosebește arta de realitate. Experiența lecturii, în afară de faptul că asigură tăietura impecabilă a narațiunii, este de multe ori însuși subiectul prozei scrise de Adriana Bittel. În centrul a numeroase povestiri se află un personaj feminin care cunoaște mai bine realitatea livrescă decât realitatea. Când iese din lumea cărților, acest personaj este
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Constantin Țoiu O tăietură de ziar veche, îngălbenită, acoperită pe jumătate de o pată întinsă de cerneală albastră vărsată peste un articol intitulat Putem defini și preveni terorismul? îmi atrage atenția. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poți fi
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
Putem defini și preveni terorismul? îmi atrage atenția. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poți fi sigur însă că ziarul din care a fost extrasă este Le Monde. Nici o datare, deasemeni. S-ar putea ca tăietura să fi aparținut anilor șaptezeci. Ce mă frapează apoi, cercetînd cu atenție textul, este numele unui român de care parcă aș mai fi auzit, maestrul M. V. Stanciu, avocat la Curtea de apel din Paris și secretar general al Societății internaționale
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]