693 matches
-
Poate nu întîmplător, deja Quartetul pentru finele timpului, capodopera compusă în prizonieratul din Germania, conținea o pagină grav concentrată, Abîme d’oiseaux. Am spune că prăpăstuirea dramatică, nu doar palpitul zglobiu, se află în făgăduința de frumusețe pe care-o tăinuiește cîntul păsărilor. M-am bucurat, la lumina acestor memorabile repere, că expoziția de la care pornisem variațiunile noastre tematice, a avut intuiția unei deplasări a spațiului tradițional, că Olga Morărescu-Mărginean s-a încredințat vidului extrem-oriental, gîndind un ciclu de desene în
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cine știe cum descoperită, de exemplu, o versiune a Istoriilor lui Herodot din 1645, când nu ofta după Dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Avea cu cărțile raporturi de afecțiune și, când le coup de foudre se producea, putea, iarăși vorba lui, să tăinuiască (să stea de vorbă în taină, adică) ore întregi, în compania unui exemplar descoperit întâmplător sau conservat ca prin minune. În fapt, Șerban Cioculescu citea cu creionul în mână, după ce, în prealabil, își vâra nasul între file. Nasul lui era
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
poet român. Dețin de altminteri și de la o serie de persoane, care l-au cunoscut pe Arghezi într-un mod mai intim, de la Galaction, Cocea, Voiculescu, Sperber, ca și de la unii călugări mai tineri, cu care era în relații mai tăinuite în ultimii douăzeci de ani de viață (de la Andrei Scrima la Valeriu Anania), o serie de amănunte profund revelatoare pentru natura credinței sale, de un indubitabil radicalism creștin. Pentru cine este cât de cât inițiat în problematica teologică, nu poate
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
din urmă? Ioan T. Morar pare a fi adeptul celor ce cred că istoria nu se poate scrie niciodată fără a trăi sentimentul înfrângerii. Triumfătorul Gerogian își execută conducătorul, mentorul, tatăl, ca în tragediile antice. Devine el astfel român și tăinuiește pentru totdeauna țiganul ascuns în sânge? Sau își semnează înfrângerea în fața istoriei? Cameleonismul personajului, elocința, anvergura inteligenței sunt atuuri pentru a contracara în istoria-carese- face orice formă de înfrângere. Doar că e un antidot riscant. Un pariu, în cele din
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
oficial Corbea, nu îl luase cu dânsul fiind bolnav. își aminti atunci de mine. Făcui astfel întăia oară pe tălmaciul la interogarea lui Alecsandru Colțea. A doua oară am fost folosit ca tălmaci la niște tratative pe care țarul le tăinuia față de Corbea știindu-l om al lui Brăncovanul. L-am însoțit de acea dată pe Simeon Vladislavovici Sava Ragusanski la Luțc, unde ne-am întălnit cu trimișii Moldovei în ziua de 2 Aprilie 1711. A treia oară a fost la
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
de paturile, de dulapurile făptuite? Fierar avînd mustrări de conștiință între două lovituri zdravene de ciocan pe nicovala scînteietoare? Demult, demult (la Doldasca!), bănuiai c-ar trebui să continui cam așa: proză, proză... Însă nu oricum, nu. Plănuiai cu migală, tăinuindu-ți intențiile chiar de personajele îndrăgite-n tartajele teribililor autori, trăgîndu-le clapa, ascunzîndu-le secretele cățărate pe pereți în hărțile unor ținuturi imaginare, posibile totuși, accesibile călătoriilor de ani și ani în nave fine, harnice... traiectorii punctate apoi, spre aducere-aminte, pe
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
infracțiune în protocolul post-mortem: nu, toate acestea nu existau. Și totuși, nu se putea hotărî să facă pasul - să întindă puțin mîna. În chip paradoxal, la început trecu peste detaliul deschiderii casetei cu destulă indiferență, ca și cum plicurile n-ar fi tăinuit decît niște nerozii dinainte știute, cel mult niște facturi imemoriale - în orice caz, niște spații perfect rectangulare de beznă. Curiozitatea, cum e și firesc, înflori în întuneric: în fiecare zi tot mai mult, tot mai departe, se gîndea la teancul
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
putere, măgulită de a fi agreată de noii veniți intră spornic în joc, exploatând punctele slabe ale noilor cunoștințe, într-un echilibru de aparențe, pe care mizează, odată ce alte soluții nu se întrevăd. Și unii și alții mimează deplina normalitate, tăinuindu-și spaimele într-o nesecată poftă de petreceri, unde asemenea cerculețe se întrunesc, punând cap la cap mesele de restaurant, chemându-se pe numele mic, fie și necunoscându-l pe cel de familie, numind aceste sindrofii bal la regina Portugaliei
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
drastică: "Literatura de război, așa după cum a înțeles-o Alecsandri este fără îndoială frumoasă; ea înalță inimile și deschide pentru patriotism drumuri noi." Astfel se explică de ce Ion Barbu, dar și prietenii săi giurgiuveni Tudor Vianu și Simon Bayer au tăinuit toată viața "intrarea în literatură" a lui, respectiv apariția acestor versuri. Pe atunci, Ion Barbu era elev în penultima clasă la Liceul "Gheorghe Lazăr" din București, iar ca participant la Concursul "Gazetei matematice", ocupase primul loc pe țară între liceeni
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
nămolit sau limpede - cusut,/ Ochiul lui Circe cumpănește lumea” (Ochiul lui Circe). Meditațiile lirice grupate aici sunt stimulate fie de pretexte plastice (prilejuite de Francesco Primaticcio, Matisse, Breugel sau George Dima), fie de arhicunoscute efigii mitologice sau poetice, ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau Pânza lui Ulise. Este prilejul unui înfiorat dialog între ere: „Timpul nou/ de cel vechi/ pentru tine îl dezleg,/ încercând/ să acopăr sfâșierea/ cu plinul/ unui ochi/ ce se-ntoarce/ contemplându-te-ntreg
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
de-aseară, De-o singurătate muiată-n tristețe din vară. Îi șterge ciorchinii de lacrimi amare Rămași din zori pe mlădițele goale, Iar vântul călător, dinspre nord, de departe Venit din preajma ta îl leagănă pe-o parte! I-alină dorul tăinuit în sevele lui gri Sunându-i, lung, din fluier: venirea ta-ntr-o zi... Referință Bibliografică: AI SĂ VII? / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse
AI SĂ VII? de LIA RUSE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385301_a_386630]
-
de ură, eu, l-aș da foc și aș răsădii păduri de busuioc, iar lacrimile le-aș preface-n fluturi. Ispitei i-aș face altar de ruguri, și-aș cumpăra și vinde în talcioc, păcate multe adunate ad-hoc, le-aș tăinui în adumbrite gânduri. Eu, mestecenii i-aș ciopli în condei cu ei aș scrie poeme și scrisori, muiate în lacrimi din ochi de femei .... Inimilor cernite le-aș da culori, iar focul urii l-aș stinge în nedei, și durerii
ILUZII de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384358_a_385687]
-
impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin franchețea, curajul cu are abordează probleme delicate, relații, vicii într-un stil foarte direct și original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză și de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc. A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu
LANSARE CARTE, LIBRARIA MIHAI EMINESCU, BUCURESTI, 03 IULIE 2015 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384514_a_385843]
-
brodat ce le închid și plâng gemând atroce, apoi își înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în mișcare, hrănesc pietrificarea cu mult avânt, din oceanul fără corali, pește și sare. 7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc, existență complicată, drumuri care rătăcesc în apa-necată. 8. Reperaj: abstractă gândire
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
mă-ntreb, câtă povară îmi va da soarta de dus? Că-n tăvălugul vieții mi-am pierdut orice virtute! Zadarnic în dimineață, Soarele îmi dă avânt, să-naripez voință pe sanctuar, spre steaua mea. De-mi pun visuri și speranțe tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
Iulie 1949, s-a adăugat și impozitul agricol, care era văzut de către Partidul Comunist ca un instrument de presiune asupra gospodăriilor agricole particulare. Este încurajat denunțul, fiind făcute promisiuni de acordare a unor facilități persoanelor care vor denunța chiaburii ce tăinuiesc sau distrug produse supuse colectării. Astfel, prin Decretul 183/1949 privind sancționarea infracțiunilor economice, cu o arie largă de aplicabilitate, făcea practic imposibilă orice abatere, evaziune de la normele impuse prin planul de colectare. Neachitarea obligațiilor către stat și nepredarea cotelor
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
ales, Bună dimineața în ceruri, drag și neprețuit prieten, ILARIE HINOVEANU ! Totdeauna când ne despărțeam, după două-trei ceasuri de taină, mă întrebai: Când ne mai vedem, când ne mai vedem, să mai vorbim și noi puțin ? De acum încolo, vom tăinui numai prin tăcerile grăitoare, căutându-te, cu privirea, printre stele sau privind fix icoana tămăduitoare și murmurând rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-l pe fiul tău Ilarie! Dumnezeu să-l ierte ! DAN LUPESCU Craiova, 25 octombrie
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
în „Lămurire asupra ediției” unde se arată adevărul „că nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici o făclie aprinsă să stea sub obroc. Tot astfel, nu se cuvenea ca viața Părintelui Gheorghe Calciu să fie tăinuită, ci pusă în sfeșnic, ca să lumineze tuturor celor din neamul său”. În altă ordine de idei, scrierea de față este alcătuită din „Predoslovie”, „Lămurire asupra ediției” și patru părți, intitulate: „Viața este Hristos”, „În prigoniri adeseori”, „Exilul”, „Moartea nu există
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
află atunci că Biblia nu conține exact ceea ce susțin preoții, că mai există și încercări filosofice și romane, că în ele vorbește atât rațiunea, cât și iubirea; că o cultură - evreiască, grecească, latină, arabă, persană - le-a fost până acum tăinuită cu grijă. Mulți vor să citească aceste texte și altfel decât într-o latină pe care nu o mai utilizează; limbile vernaculare, specifice unor popoare diferite, detronează acum limba Bisericii, care în curând nu va mai rămâne decât limba oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă! Aceste funduri sunt bogăția, demonia naturii noastre și greutatea e numai să le găsim adevăratul rost. De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numit Boerescu, până în 1946 când, sub spectrul îngrijorător al prigoanei comuniste a decis să își ascundă identitatea sub numele Bălescu. Arborele nostru genealogic întocmit până la 1700 elucidează faptul că descindem din boierii Mușatini. Animozitățile fostului regim ne-au constrâns să tăinuim originile familiei noastre. După 1989, însă, am decis sa excludem definitiv substituirea de nume și să revenim la numele nostru real: Boerescu". Mihnea Boerescu dovedește că melcul din omul care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al simfoniei macabre a timpului postmodern se simte mișcându-și trupul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni, m-a chemat la ea înainte de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
nu-mi lăsa sufletul să plece ca un lup în lume, unde e fratele meu, Cain?”, „E lângă tine, lîngă tine”, îmi spune Domnul, acum este momentul răzbunării”. Eu tac, se uită lung la mine Cain, el plânge ori își tăinuiește gândul? „O, Doamne, nu mă pune la-ncercare, dă-mi-l pe Cain înapoi, ca-n vremurile bune”. Privește Cain și se roagă-ncet cu mine.. Odiseu a trecut pe lângă ispita sirenelor, era un înțelept, iar sirenele sunt tot frumoase
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
picătură din ploaia care inundă amintirile mele. Te regăsesc în fiecare petala uscată de pe pământul negru. Te simt în fiecare undă de frig care-mi șiroiește pe spate. Ești încă ziua rece care ascunde lumină. Încă o hartă gălbejita ce tăinuiește o comoară. Și eu tot încerc că unul din pirații de pe acele mari învolburate să te găsesc. Eu într-o epavă așteptând veacul în care celelalte corăbii vor ajunge prizoniere în mare. Atunci , am rămâne doar noi, iar eu aș
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]