1,130 matches
-
nepot de-al meu. O întâmplare de care ar fi râs și curcile - a răspuns Pâcu provocării. Da’ curcile râd, moș Pâcule? a întrebat cu naivitate prefăcută Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îs două lucruri bune? Eu știam că însuratul de tânăr și sculatul de dimineață îs două lucruri folositoare, moș Pâcule. Dar nu mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că are o guriță...Să i-o ție Dumnezeu! Că taman cum spuneai tu m-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lasă masă și fug în lumea largă de răul nemților. Ce vorbești acolo, jupâne? Ce război? Ce polonezi și nemți? Doar nu... Ba bine că nu. Da’ ce, dumneata nici atâta lucru nu ai aflat? Ce să aflu, jupâne Froim? Tălmăcește-mi ce ai vrut să spui, că eu nu pricep nimic. Ia te uită la el... Lăudată fie sfânta prostie a săteanului. Jupâne, pe mine să nu mă faci prost, că... și-a zburlit mustața moș Dumitru, mlădiind biciușca din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă tălmăcesc cu el. Bătrân bătrân, dar mintea i-i limpede cum îi cristalul. Ce bine ar prinde acum să mă întâlnesc și cu agronomul” - gândea Costăchel, după ce citise câteva știri din jurnale... Când au ajuns la poarta învățătorului, se înserase binișor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din clipa aceea, am devenit deținut și n-am mai fost scăpat nicio clipă din ochi. Astfel, pus în cătușe, luându-mi adio de la oameni și nemaiavând absolut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să priceapă repede despre ce-i vorba. „Asta-i nemaipomenit!”, exclamă el în gând, uluit. Ce mai putea să-i explice el maică-sii acum? Totul, în acest moment, era deja dat pe față, și încă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pot să vă mai spun, dacă o femeie trece peste o pălărie, a unui bărbat, e bibaxt 1 chiar dacă își suflecă fustele, bărbatul aruncă pălăria aceea socotind-o spurcată... - Dacă mai vreți să știți ceva, mă voi căzni să vă tălmăcesc și alte datini sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor cu greu ajungi să le tălmăcești cuvintele, cât privește gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o incertitudine la vederea acelui băiat. Acesta avea o fizionomie aparte. Fața, părul blond, construcția trupului, nu erau ca ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l menaja, nu făcu altceva decât să strecoare ideea că e vorba de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cei doi, să văd ce hram poartă - s-a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit? - a întrebat Hliboceanu, luând fâșicul de parale întinse de Cotman. Le-a cercetat cu mare băgare de seamă și apoi a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bejenarilor... Odată cu ultima vorbă, Pâcu a gustat cu multă evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur că aceste cuvinte le au intrat adânc în țeastă localnicilor și de atunci, când erau întrebați „de unde ești omule?”, ei răspundeau cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Centenarul nașterii sale iscă numaidecît o ezitare și o sfială. Nu cumva intrăm în conflict cu însuși spiritul celui evocat? Căci iată ce scria Mihail Sebastian în articolul intitulat Centenarul ("Cuvîntul", III, nr. 929, 17.XI.1927): "Cunoașteți filozofia casnică tălmăcită în imagini expresive a șervetelor de bucătărie? Sunt înțelepciune condensată și ușor memorabilă. Cum însă în istoria literară nu am ajuns la o astfel de ideală precizie, mijloacele sunt altele: statuia și centenarul. Trebuie în sfîrșit să înțelegem căror măsuri
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
a dat drumul și i-a luat-o înainte, printre invitați drept către grupul ofițerilor în mijlocul căruia vorbea cam de o oră întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măslin rămuros, cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atâta Împătimire, dată fiind existența‑mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; când Îl rememorez, acesta se comprimă Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte, Nik, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mea certitudine și, prin extensie, țara asta. Mă tem că nu există alternativă la țara ta, cum nu există alternativă la mamă. Nu-mi trebuie altă "casă". Am amintiri în cuvintele graiului meu cel românesc, bun la toate. Cum să tălmăcesc în altă limbă cuvinte de dor, de durere? Scriu în cuvintele limbii mele, numai pe ele le percep vii, ca pe niște ființe. Numai în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
instalat fără pricină, în mod greșit, acolo unde de fapt nu era locul lui. Gândul la el l-am abandonat o vreme, acum sunt multe alte lucruri la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie în mintea ei. Abia aștepta să-l sune pe Damiel să-i povestească visul. Un astfel de vis merita a fi tălmăcit. De ce a aprins lumina, nici ea nu prea știa, doar cunoștea exact locul medicamentelor. Privea stăruitor în oglinda de la capătul patului și-n oglindă vedea trandafirul cel roșu cum se reflectă din vaza de pe credență. Și ea se uită intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În „Suzana“, trenul pe șină În gustă, astfel alintat prin părțile locului, pe urmă transbordat În trenul mare, din nou În Suzi, pînă la Vișeu, iar de acolo, tot sub pază, În sus pe rîulețul Repedea, la Havas Mezö. Se tălmăcește prin „CÎmpul Înzăpezit“, nume făurit de unguri pentru Poienile de sub Munte, În Maramureș, la granița de nord, Între munții Copilașu, Vinderelu și Popivan. I-au vărsat În niște barăci cu priciuri late, supraetajate de-a lungul pereților. Aici urmau să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară. Zahar schimbă cîteva vorbe cu nou veniții. Puțini dintre ei vorbeau rusește, celorlalți li se tălmăcea. Înțeleseră de la ei că și așezaseră tabăra nu de parte de acel loc. Cum nimeni dintre ei nu dormea, căci ieși seră din corturi să privească minunea de sus, auziseră lim pede focurile de armă și urletele fiarelor. Erau crescători
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni: Întrebați-o pe Felicia, ea vă poate lumina! Ignoramus, ignorabimus! își repetă fata zicala-i favorită. Unii zâmbiră, alții ridicară nedumeriți din sprâncene. Adică, mai pe românește, la Sfântul Așteaptă! tălmăci Paulică Dobrescu. Bravo, fraților! Am dat-o-n bară!... Că aceste vorbe spuse în doi peri s-ar fi putut să se adeverească cumva, nu-i trecu în acele momente prin cap nimănui. După ultimele examene, Victor și Felicia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]