225 matches
-
lui Lupul jurământ că nu i se va întâmpla nimic. Starea lui Racoți era îngrijorătoare. Kemeni se teme de viclenia Lupului, dacă, fiind el în Moldova, principele ar fi decedat. Când au vorbit amândoi, n-a lăsat să fie față tălmacii, ci a trebuit să vorbesc românește cum am putut." La acest sfat Lupul a vorbit de posibilitatea pentru Racoți să ieie tronul Poloniei; și a încheiat din nou alianță. La Racoți, solul moldovenesc Ștefan Gheorghiță vorbise despre căsătoria lui Jicmont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui Dominte Asan Beg han al Turcomanilor în Persia Duma Braz Stanciu Costea Dan Stibor Lazea Pitic boieri ai lui Aron V. în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume proprii: Arhim la Neamț Agafia Anastasie egumen Andronic Anghelina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multor limbi străine, în special orientale, adevărați Moștenitori și supraviețuitori ai Bizanțului, fanarioții par de la început a fi elite destinate unui traseu de elită. Pentru erudiția lor istorică, diplomatică, dar mai cu seamă lingvistică, se fac imediat utili Sultanului, devenind tălmaci oficiali (dragomani) ai Înaltei Porți, negociatori și practic, miniștri de externe. Dată fiind învățătura Coranului care îi împiedica pe mahomedani să învețe limbi străine, dragomanii fanarioți devin o prezență indispensabilă în diplomația otomană, ajungând în final ca dintre ei, Înalta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim amândoi ? Și ea mi-a răspuns că da. Asta a fost într-o Duminică. Când m-am dus în cealaltă Duminică, ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spuse de articolele din "Times", mai mult decît favorabile Bulgariei, grație influenței lui Bourchier și deci mai degrabă potrivnică nouă; ambasadorul Franței, dimpotrivă, și în pofida faptului că România făcea parte din Tripla Alianță, urmărea cu simpatie activitatea Legației noastre. Cum tălmaciul ambasadei, personaj puternic cu rang de ministru plenipotențiar, își asigurase accesul permanent la Palatul Ildiz aducîndu-i sultanului fotografii obscene și cărți pornografice confiscate de poliția pariziană (pe care domnul Constans, om priceput, fost ministru de Interne, cerea să-i fie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Gafencu, ca vornic sau director al ocolului Câmpulung Rusesc, cu 300 fl.63, șetrarul Ilie Cîrstea, ca ispravnic de Suceava, cu 600 fl. anual, boierul Angelachi, ca vornic al ocolului Câmpulung Moldovenesc, cu 400 fl., mazilul Mihalachi Cerniovschi, folosit ca tălmaci de limba română și pentru diferite treburi administrative, cu 800 fl. anual, mazilul Damian Holban, folosit drept cancelist de limbă română, cu 160 fl. anual 64 etc. La început, austriecii nu au încasat impozite, interesându-se mai întâi despre birurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
veniturilor moșiilor sale din ocolul Cernăuți, precum și Mihalachi, ce era folosit în Administrația militară a Bucovinei. Alături de aceștia mai erau propuși: Pizelli, secretarul Consiliului, grefierul Ergelet din Lemberg și judecătorul militar Harsany, cunoscător al limbii române, care era un sârguincios tălmaci al Regimentului întâi de graniță transilvănean. Deoarece persoanele propuse urmau să fie întrebuințate în mod excepțional, nu ca funcționari obișnuiți, acestea urmau să nu primească salariu, ci doar o diurnă de un taler pe zi și decontarea cheltuielilor de călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
slabă, depărtat de grija țării, Antioh Cantemir își petrece vremea la vânătoare, iar tronul și-l păstrează prin obediența totală față de turci. Nicolae Mavrocordat, a cărui domnie este prezentată în cele mai întunecate culori, se înconjoară numai de greci, folosind tălmaciul pentru a se înțelege cu oamenii țării, și persecută boierimea moldoveană. Un rol nefast are sfetnicul de credință al lui Nicolae Mavrocordat, grecul Spandoni, „un blestemat”, care trăiește din colportaj și intrigi. În a treia domnie a lui Mihai Racoviță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
polonezii sau ungurii au optat pentru o cale deschisă, directă de a-și afirma opiniile contrare celor sovietice, contestând calitatea de lider a URSS și de centru al mișcării comuniste, calitatea PCUS de depozitar al dogmei marxist-leniniste și de unic tălmaci al prevederilor sale, valabilitatea generală a modelului sovietic de construcție a socialismului etc. Românii, chinezii sau albanezii au pus în practică o strategie axată pe alianța temporară cu sovieticii, pentru a construi o bază care în momentul unei crize în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Blecher și pe de altă parte a unor antologii sau cărți de Denisa Comănescu, Dan Lungu, Alexandru Ecovoiu. Mă refer aici la două aripi făcute să bată la unison datorită neobositului și talentatului traducător Joaquin Garrigós, pînă de curînd singurul tălmaci din română în spaniolă. De puțin timp, efortului său încep să i se alăture și alții, iar acest articol este dedicat unuia din ei, Viorica Patea. Sub semnătura și îngrijirea acesteia au apărut la interval de cîteva luni două traduceri
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
toate muzele au acum locul lor în cetate. Principalul vinovat al acestei mici minuni este directorul Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman. Numele îl predestina oricum, căci dragomanul era un Evul de Mijloc, în Țările Române, un fel de diplomat, un tălmaci, traducător în acest caz al doleanțelor artei dansului pe lângă autoritățile locale - din fericire, în cazul Sibiului, deplin convinse că identitatea și renumele orașului pot fi căpătate, în primul rând, prin cultură. Și mai mult decât atât, inființarea acestei companii vine
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
fantastic, bucăți de istorie a lor și de istorie îndepărtată, cu iz de Bulgakov și nebunie. Fiecare, știind sau nu, repetă un destin, și ițele unor povești universale, despre război și pace, iubire și minciună se amestecă amețitor în capul tălmaciului, vorbitorul de rusă de la biroul pentru refugiați, cel care pare că-i trece (deși nu e așa) pragul spre un mai bine iluzoriu. Despre viața și poveștile acestui funcționar medium, la program și în afara lui, este Părul Venerei, cel mai
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
dureros că nu știm nimic nici despre noi, nici despre cei pe care-i iubim, sau îi trădăm, sau și una, și alta, nici despre viață și nici despre toată istoria lumii pe care o repetăm, captivi. Nabucodonosor, cel căruia tălmaciul îi scrie, din când în când, sub numele de Nabucodonosaurus (iarăși, lecțiile cu Galpetra, profesoara de botanică-zoologie, și obsesia speciei) e simbolul ciclurilor de mărire-decădere. Povestea lui, tragică, se va repeta, de câte ori cineva o să jinduiască la prea mult bine. Așa cum
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
îi scrie, din când în când, sub numele de Nabucodonosaurus (iarăși, lecțiile cu Galpetra, profesoara de botanică-zoologie, și obsesia speciei) e simbolul ciclurilor de mărire-decădere. Povestea lui, tragică, se va repeta, de câte ori cineva o să jinduiască la prea mult bine. Așa cum tălmaciul și soția lui repetă povestea lui Tristan și a Isoldei. Însă nu pe aceea celtică, ci una banală, Isolda tălmaciului fiind căsătorită, înainte, cu un Tristan care a murit stupid, într-un accident și căruia încă îi scrie un jurnal
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
e simbolul ciclurilor de mărire-decădere. Povestea lui, tragică, se va repeta, de câte ori cineva o să jinduiască la prea mult bine. Așa cum tălmaciul și soția lui repetă povestea lui Tristan și a Isoldei. Însă nu pe aceea celtică, ci una banală, Isolda tălmaciului fiind căsătorită, înainte, cu un Tristan care a murit stupid, într-un accident și căruia încă îi scrie un jurnal vag patetic. Știm noi, însă, ce poveste din care se trage, ce viață se leagă nebănuit de alta? La Roma
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
fiind căsătorită, înainte, cu un Tristan care a murit stupid, într-un accident și căruia încă îi scrie un jurnal vag patetic. Știm noi, însă, ce poveste din care se trage, ce viață se leagă nebănuit de alta? La Roma, tălmaciul citește însemnările cântăreței a cărei biografie a vrut s-o scrie în tinerețe, mai vechi cu aproape un secol, din primul război mondial. Iubitul ei pleacă pe front, să înfrunte viața, iar ea devine actriță. El învață să moară, ea
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
Iubitul ei pleacă pe front, să înfrunte viața, iar ea devine actriță. El învață să moară, ea învață să mintă. Cu toată remarca Bellei, „Doamne, ce s-au mai sălbăticit oamenii!”, războiul lui Alioșa e unul elegant, ca din Tolstoi. Tălmaciul trăiește ecourile altor războaie, interoghează ceceni fugari, ascultă amintiri despre torturi, e martor la tot mai apăsata lepădare a omului de omenesc. Bella pleacă din Rusia, ajunge la Paris, trăiește, în anii ‘20, relativa așezare a lucrurilor, se bucură de
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
pleacă din Rusia, ajunge la Paris, trăiește, în anii ‘20, relativa așezare a lucrurilor, se bucură de o iubire burgheză, ca mai apoi să cunoască din nou disperarea, moartea copilului abia născut, dorința de a lăsa o urmă pe lume. Tălmaciul, care oricum cunoaște amănunte nebănuite din viețile tuturor celor care-i trec pe dinainte, plini de speranță și de teamă, are un ultim interviu, cu o femeie cu care pare că a trăit tot timpul, lung, ca o spovedanie, ca
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
un atare pământ - M o s c o v a, firește.” În hălăduirile mele prin internet, am dat și de o traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii, caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că respectivul tălmaci (A.P.) nu prea cunoaște subtilitățile, nuanțele limbii ruse, dar nici pe cele ale temperamentului poetic maiakovskian. Iată foarte aproximativa (a)versiune: „E gata autocarul, mă sui. / La Marsilia vom fi în curând./ Parisul cu toate frumusețile lui/ Mă petrece, / După
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
altă calitate, în cât timp se ajungea de la Paris (nordvestul Franței) la Marsilia (sud-estul țării, la țărmul Mediteranei)? În susamintitul context, dat de traducător, nu de poet, să fie oare adecvată folosirea locuțiunii adverbiale „în curând”?! Să fim serioși, domnule tălmaci... Și ce e de înțeles din gafele pe care le comiți? Că traducerea nu e doar lingvistică, ci și cultură generală... Deci, e trist că într-un text atât de laconic sunt comise mai multe inexactități, aproape enormități, care fac
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
faimoasă - orice oprire. Pe jos, nu era voie. Iar dacă treceai cu bicicleta, grav ar fi fost să te dezechilibrezi din pedalat și să pui piciorul pe pămînt, o secundă. Mașina noastră era Mercedes de opt locuri. Îl întrebasem pe tălmaciul cu studii la București cum se spune în chineză da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut și..., și..., alături de șofer, un tînăr înalt din nord, chipeș ca vedetele din filmele lor
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
circ toate numerele de acrobație, unul după altul, dăduseră greș spre marele deliciu al spectatorilor care credeau că o făceau dinadins, cînd adevărul, aflat, era invers. Apoi, peste o zi sau două, la Shanghai, cum mergeam pe-o stradă cu tălmaciul meu și trăgeam, mergînd, din pipă, un obicei la care am renunțat de mult. Și cum, avînd un gust amar în gură, am scuipat, m-am făcut că scuip într-o parte, mai mult dintr-un gest reflex. Și cum
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China!" Trebuia musai să plătim o amendă, nu era ca la București... Că sînt un străin... Că n-am știut... Că nu mai fac... mă rog. Tălmaciul îmi pusese o pilă. Femeia mă privea ceva mai domolită. Cu traducătorul meu, băiat simpatic, vorbeam deseori între noi în argoul bucureștean. Așa făcuse și în ziua aceia după ce ne reluaserăm mersul și constatase filosofic: Nasol! - ce-i plăcea lui
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
frânt și nici de nefericiții vraci de grădinarii cei răi de aceste sfinte neînsemnate detalii Rozalia cea fără formă nici înger nici basm e de-abia o adiere deasupra unui strop mai mare ca Dunărea și vijelioasă printre prăzile noastre tălmaci și martoră-a veacurilor prin care se strecoară pulsul mai teribil decât imaginea decât petala insațiabilă a Rozei Rozalia Poeții balene sinucigașe în locul zgârie-norilor în locul unor meșteri și ucenici îndrăgostiți vă repet cu insistență naiv la început de vers: astăzi
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
de Valahi care luptaseră alături de Suedeji. înainte de a hotărî soarta acestora țarul dori să pună câteva întrebări comandantului lor. Pe translatorul oficial Corbea, nu îl luase cu dânsul fiind bolnav. își aminti atunci de mine. Făcui astfel întăia oară pe tălmaciul la interogarea lui Alecsandru Colțea. A doua oară am fost folosit ca tălmaci la niște tratative pe care țarul le tăinuia față de Corbea știindu-l om al lui Brăncovanul. L-am însoțit de acea dată pe Simeon Vladislavovici Sava Ragusanski
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]