225 matches
-
se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când îl văd plimbându-se de unul singur toată ziua prin soare mi se face oarecum frică. Matsuki băgă de seamă că vorbea tare și zise cu un zâmbet acru: — Velasco nu s-a urcat pe corabia asta ca să fie tălmaci din datorie față de Sfatul Bătrânilor, ci ca să-și urmeze pornirile inimii sale înverșunate. Ce crezi că plănuiește? întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va încerca să ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să-l omor, chiar dacă e tălmaciul nostru. Prostule! râse Matsuki. Dacă-l omori pe tălmaci, cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va încerca să ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să-l omor, chiar dacă e tălmaciul nostru. Prostule! râse Matsuki. Dacă-l omori pe tălmaci, cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
expresia lui atotștiutoare dintotdeauna. Eu știam de la bun început. — Ce știai? — Ce e în sufletul lui Velasco. Ia gândiți-vă! Lui nu i-ar conveni ca lucrurile să meargă ca unse. Pentru că n-ar mai avea multe de făcut ca tălmaci. Dar dacă toate ne-ar da de furcă, atunci ar crește și rolul lui Velasco. Dacă ne vom duce la bun sfârșit însărcinarea noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să ne fie de nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-a zis el cu gura lui să nu-l dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-a lepădat de credința creștină? Așa cum făcea de obicei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sunt și înalții oficiali care nu privesc cu ochi buni faptele seniorului Shiraishi. În frunte cu seniorul Ayugai. Spre deosebire de seniorul Shiraishi, acesta îi disprețuiește și pe creștini, și pe Velasco. Încă de la început s-a împotrivit ca Velasco să fie tălmaciul nostru. Seniorul Ayugai socotește că răspândirea credinței creștine ne va aduce numai rele. Atunci de ce chiar și Măriile Lor naifu și shōgun și-au dat încuviințarea pentru călătoria noastră? — Seniorul Ayugai crede că e vorba de o capcană pentru Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desculță în urma lui, ca o fiară după prada sa. Neînțelegând nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește printre valurile potopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli au părăsit Japonia, eu m-am sfătuit cu vreo câțiva preoți și călugări franciscani care erau deja în Japonia și am rămas la Edo. Chipurile, urma să închei niște treburi lăsate neterminate de către soli și să le servesc drept tălmaci trimișilor străini care aveau să vină în Japonia de atunci încolo. Întrucât japonezii știau că sunt preot creștin îmi tot aminteau necontenit de scrisoarea trimisă de cârmuitorul japonez la Manila în anul 1602. Această scrisoare era o poruncă prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie corupte moravurile și ideile.“ Pentru medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă epocă a islamului, spunea el, era atunci când califii își împărțeau aurul savanților și tălmacilor, când își petreceau serile discutând filosofie și medicină în compania unor poeți pe jumătate beți. Iar Andaluzia era oare în suferință pe vremea când vizirul Abderrahman spunea râzând: «O, tu, care strigi: veniți la rugăciune! Ai face mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn de afecțiune sau de luare în posesie, nu știu prea bine, înainte de a spune, la adresa piratului, câteva cuvinte de mulțumire. Eu eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva cuvinte despre însemnătatea a ceea ce Noi așteptăm de la dumneavoastră. Vă vom vorbi despre aceste lucruri la momentul cuvenit. Rețineți doar că sosiți în această cetate biencuvântată în clipa cea mai grea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o alianță cu necredincioșii? comentă florentinul. După care adăugă, vizibil încântat să mă ia astfel pe nepregătite: — Am menționat prezența ta alături de mine și faptul că știi turcește, iar Maiestatea Sa m-a întrebat dacă ai putea face oficiul de tălmaci. Cu toate astea, când emisarul otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut, incapabil să-mi descleștez buzele, incapabil chiar și să-mi dreg glasul. Regele mi-a aruncat o privire cumplită; Guicciardini era roșu de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la moarte pentru înaltă trădare, dar a fost eliberat în schimbul a 15000 taleri. Alexandru Ilieș (1666 mai 211668, după noiembrie 8)<footnote Nicolae Iorga, op. cit., p. 458 footnote> nu înțelegea limba română și se vedea nevoit să administreze țara prin intermediul tălmaciului, motiv de confuzii și neînțelegeri. Cronicile păstrează despre el imaginea unui om darnic, înțelegător și drept. ,,Cu toate acestea, probabil la insistențele lui Duca, a fost mazilit și chemat la Țaringrad, unde a murit în scurt timp. Decesul acesta neașteptat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
țară, pentru a fi devotați mănăstirii. Așa a făcut și Iliaș Alexandru voievod la 18 august 1666 (7174) cu „dzece poslușnici”, un croitor, un cojocar, un „bărbiar”, un „curălar”, un ciubotar cu soția, un teslar, un făclier, un grădinar, un tălmaci „numai să aibă a sluji și a posluși ce vor fi trebile și lucrul svintei mănăstiri”. Peste două zile doar - timp în care abia s-a uscat cerneala din celălalt act - adică la 20 august 1666 (7174), același Iliaș Alexandru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare rău că azi n-ai avut cu cine să faci pe tălmaciul? Las’, că mai pun eu laba și pe alți parașutiști, te chem să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sud, la Isfahan, Kirman sau Șiraz. Iar pentru locuitorii acestor orașe, „neciopliții din nord” care-i guvernează și care nu le cunosc nici măcar limba sunt numai buni de spânzurătoare. Actualul șah avusese nevoie, cu prilejul suirii pe tron, de un tălmaci ca să se adreseze supușilor săi. Se părea, totuși, dobândise, de-atunci, o mai bună cunoaștere a persanei. Trebuie spus că timpul nu-i lipsise. La sosirea mea la Teheran, În aprilie 1996, monarhul se pregătea să-și aniverseze jubileul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țăranului o ardea ca o flacără. O simțea cum i se plimbă pe corp și deodată înțelese ca corpul i-e dezvălit. Sări în picioare strîngîndu-și halatul pe piept și strigând disperată: ― Ce vrei să faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!... Petre tălmaci strigătul ei ca o chemare. Sângele îi fierbea în vine și-i roșise toată fața, până și bulbii ochilor. Nu mai vedea nimic afară de figura ei îngrozită și cu atât mai ispititoare, și de haina albă, ușoară, sub care îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voievod la 26 iunie 1621. ― Rog pe sfinția ta să-mi spună dacă egumenul unei mănăstiri poate cumpăra vreun bun în nume propriu. ― Am mai întâlnit cazuri. Cine este vânzătorul și cine-i cumpărătorul? ― Vâzătorul este Ștefan, fiul lui Ion Tălmaci, care în 1622 aprilie 6, împreună cu soția sa Mărica, vând egumenului de la mănăstirea Sfântul Sava “o vie în Copou... dereptu șesădzăci de taleri bătuți”. ― Frumoasă sumă, fiule. Sunt sigur că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]