249 matches
-
și... numai acolo?), de parcă ar mai fi vreun secret și cu chestiile astea copilărești... Dar, pentru că simt cât de mult vă plictisesc, să mă întorc la oile mele, acelea două vopsite într-o anumită culoare atunci cât sunt „citite” pe tăpșanul verde (a se înțelege numărate) și în altă culoare atunci când sunt „lecturate” (adică inventariate) pe dealuri uscate, dar luminate de lămpile tip neon (foarte economice, periculos de scumpe și cu durată în funcționare extrem de redusă). Ca atare, sunt nevoit să
VORBE ŞI VERBE, DE PE ICI-DE COLO ORI DE DINCOLO, CU RESPECT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377523_a_378852]
-
eu pentru cei ce vorbesc elevat, modern (hi!), nu prin folosirea „limbii de lemn”, se putea și chiar se impunea a se citi, a se lectura, suplimentar, alte cărți în afara celor devenite obligatorii prin programa de învățământ. Unde? Acasă, pe tăpșan cu oile, la cabana din munți - pe timpul vacanțelor de vară, în sala de lectură - dacă exista pe undeva, la gura sobei și așa mai departe. Ei bine, dacă sunteți nedumeriți din cele oferite lecturii (doar până aici!) ori citirii, aflați
VORBE ŞI VERBE, DE PE ICI-DE COLO ORI DE DINCOLO, CU RESPECT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377523_a_378852]
-
zglobiu. Cât de departe e pânza iertării, Cum se destramă prin faldurii moi, Ce se întind pân’ la marginea mării Și ne conduc înspre zorii cei noi? Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri, Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii... Vreau să mai scriu încă două-trei rânduri Azi, când cuprinsă-s în brațele serii. Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Eu sunt o luntre pe apele-Ți line, Sufletu-mi râde
CÂT DE DEPARTE SUNT, DOAMNE, DE TINE? de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379596_a_380925]
-
și flăcăii ei. Dimineața, după micul dejun oferit în prețul de cazare de către gazde, cu specificul sărbătorilor pascale, băieții și-au luat mingea sub braț și au plecat însoțiți de alți ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă gardul pensiunii. Pe Adriana o durea capul. Credea că a răcit ori în timp cât au stat afară la slujba de Înviere sau mai degrabă stând dezbrăcată de orice veșmânt și cu fereastra deschisă, în timp ce au făcut dragoste. Sebastian
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
a nins Și uit multe cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
Unde-s vremurile-n care satul era plin de viață, Unde câmpul, plin de oameni se trezea de dimineață. Unde mâini trudeau prinosul și înălțau bucuria Cerând Domnului s-ajute ca să le rodească glia Unde-s vremurile-n care pe tăpșan se pornea hora Un prinos de bucurie pentru viața tuturora. Unde-s fetele-n altiță cu cozi negre ca și mura Și cu ochi de iarbă verde, macul roșu însuși, gura. Unde-or fi astăzi țiganii ce cântau din alăute
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371257_a_372586]
-
viață celor două fetițe sănătoase la naștere, pentru a li se acorda asistența medicală necesară obligatoriu în astfel de situații delicate. Prefera să nu se mai gândească la ghinionistul tată. Ieșise dintre casele satului Secăria, așa că își iuți pașii spre tăpșanul ce adăpostea stâna lui Miron, prietenul său din copilărie și camaradul de arme din timpul războiului, când evenimentele i-au purtat până pe la Cotul Donului, de unde a început retragerea trupelor românești, împinse de armata sovietică mereu în ofensivă. Se zvonea
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
și-n amintire Ca un stol de păsări moarte Zburând peste cimitire... Mici stafii cu aripi sparte... Suntem inimi călătoare Cuiburile părăsind, Păsări triste, căzătoare, Unele în zbor murind... Suntem azi, aici și-n vise, Ca-n nămol pe-un tăpșan, Păsări de pământ ucise... Sunt și eu un cormoran! Referință Bibliografică: Azi,aici... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 652, Anul II, 13 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AZI,AICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346414_a_347743]
-
deși, Nu prea de mulți ești tu dorită, Dar mie, amintiri îmi țeși. Cobor încet, fir-ar să fie, Spre frageda-mi copilărie, Acel tărâm plin de mister, Cu veri fierbinți și ierni cu ger, Mă văd pe schiuri pe tăpșan, Cu nasul roșu, dolofan, Mămuca, tare furioasă, Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!” Mă văd înconjurat mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, vreau să mai stăm
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
albe, îți venerez frumusețea”. Cadrilaterul a aparținut României în mai multe perioade ale istoriei, fiind cucerit de însuși Mircea cel Bătrân în 1388 în războiul cu turcii, administrându-l peste 30 ani. Apoi Balcik-ul, această oază bulgărească așezată pe un tăpșan deasupra mării, a mai aparținut României timp de 17 ani, din 1913 până în 1940 după cel de-al doilea război balcanic, fiind cedat definitiv Bulgariei în 1940. Odată ajunși la Balcik, mai greu a fost să găsească un loc de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Dar, iată că, într-o bună zi, a venit din senin mai întâi o burniță, apoi o ninsoare în toată regula. Însă pe mine nu mă putea potoli ușor nici ploaia, nici lapovița: mă înbrăcam cum puteam și ieșeam pe tăpșanul muntelui, unde continuam să administrez obișnuitele mele porții de șicane animalelor și oamenilor din vale. Într-o zi, după o ispravă dintr-asta, m-am retras la cabană și am adormit buștean pe unul din paturile din încăperea cea mare
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
zglobiu. Cât de departe e pânza iertării, Cum se destramă prin faldurii moi, Ce se întind pân’ la marginea mării Și ne conduc înspre zorii cei noi? Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri, Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii... Vreau să mai scriu încă două-trei rânduri Azi, când cuprinsă-s în brațele serii. Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Eu sunt o luntre pe apele-Ți line, Sufletu-mi râde
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Tine, zglobiu.Cât de departe e pânza iertării,Cum se destramă prin faldurii moi,Ce se întind pân’ la marginea măriiși ne conduc înspre zorii cei noi?Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri,Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii...Vreau să mai scriu încă două-trei rânduriAzi, când cuprinsă-s în brațele serii.Cât de departe sunt, Doamne, de Tine,Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Eu sunt o luntre pe apele-Ți line,Sufletu-mi râde, că
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
deși, Nu prea de mulți ești tu dorită, Dar mie, amintiri îmi țeși. Cobor încet, fir-ar să fie, Spre frageda-mi copilărie, Acel tărâm plin de mister, Cu veri fierbinți și ierni cu ger, Mă văd pe schiuri pe tăpșan, Cu nasul roșu, dolofan, Mămuca, tare furioasă, Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!” Mă văd înconjurat mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, ... Citește mai mult Dă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
deși,Nu prea de mulți ești tu dorită,Dar mie, amintiri îmi țeși.Cobor încet, fir-ar să fie,Spre frageda-mi copilărie,Acel tărâm plin de mister,Cu veri fierbinți și ierni cu ger,Mă văd pe schiuri pe tăpșan,Cu nasul roșu, dolofan,Mămuca, tare furioasă,Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!”Mă văd înconjurat mereu,De grija sufletului său,O văd muncind din zori în seară,Torente de-amintiri, coboară iară.. . .La gura sobei, ... XXIX. UITĂ-MĂ, de
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este timpul să te trezești și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina lângă magazia de vară, pe un tăpșan proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ stropit, de găini, de rufe Întinse la uscat prin preajmă. Se pune masa, o masă joasă cu trei picioare - asta nu se clatină! - și niște scăunele din lemn alături. Aștepți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pân la mireasă vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul ei, el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor Sărman băiat! IONEL Se stinge de dor! COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui iubire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pân-la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-a el Și nu i-e dragă cât un miel. UN CIOBAN Fără oi nu poate rămânea nici un baci. Trebuie să meargă cu ele pe tăpșanul înalt, în valea liniștită. De n-aude glasurile lor, trebuie să se stingă de dor. COR DE FETE Se stinge de dor Sărman băiet. IONEL Se stinge de dor. COR DE FETE Îi cere, Marie, acum dovezi A lui iubire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. 2254 UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul lor el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor, Sărmat băiet. IONEL Se stinge de dor. COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui iubire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pierdere. Pământul însuși aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a morții. În acea minune a lavei. Și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stresul și promiscuitatea care rezultau din colectivismul ce s-ar putea rezuma prin sintagma: viața la bloc. Mulți și-au transferat aici obiceiurile din localitățile de baștină, în holuri se făceau nunți și botezuri, spațiul din fața blocului lua adesea locul tăpșanului rural, era piață publică, loc de socializare și schimb de informații. Un inginer pensionar ne sintetizează astfel această „filosofie” a traiului comunitar: „Locuința o dădea sindicatul și partidul, dar nu era chiar ușor de obținut, trebuiau «stimulați». Eu am primit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-l ajute să crească mai repede? Ei, asta o să le-o spună bunica. Ea a crescut, doar, atâția copii în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care-l găsiseră pe tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]