6,861 matches
-
O demonstrație conținută a erudiției lui Mihai Măniuțiu-teoreticianul, a modificărilor de accente pe care regizorul le poate aduce, o motivată deplasare de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar în festival mi-am completat tripticul cu Electra și Perșii. Investigația regizorului conduce nu la întoarcerea în timp, ci la recuperarea
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
citit superficial de majoritatea recenzenților, îmi pare de două ori rău s-o spun. În timpul unu, glumeam, râdeam, ne tachinam, bârfeam orânduirea și, grație abilităților culinare probate, competițional, de Raicu și Dinescu, rebel acesta față de rigorile ceaușismului și pe acest tărâm, mâncam. Mai și beam. în timpul doi, rămâneam numai eu. începea atunci un parcurs aleatoriu. Uneori biruia crisparea mea. Discuția lâncezea. Eram crispat fiindcă fusesem acceptat de Sonia Larian și de Lucian Raicu cu o încântare care-mi depășea capacitatea de
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
unul care nu mai era și fericit. înțelegeam că se încheiase un răstimp irecuperabil. Fusesem până dincolo de mine, unde singur nu pot să revin. întrezărisem o lumină. Lipsit de metafizică, singur nu reușesc să mă îndrept decât către un alt tărâm exaltant și primejdios - către vid. Nu mai pot fi un Edmund Hillary fiindcă nu mai am ghid, pot fi numai un Robert Scottt, epuizat la câteva ancabluri de țelul neatins. Acum, Lucian Raicu a împlinit șaptezeci de ani. Mie nu
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând și tărâmurile de dincolo - Ideea care să rezume lumea, adevărul ultim, Cartea primordială. Călătoria e de altfel alegoria tradițională a cunoașterii: Urma să călătoresc: să văd, să aud, SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l port până la moarte în melancoliile mele..." (p. 59). Nu cumva naratorul proiectează propriul eșec și propriile nostalgii asupra lui Honigberger și asupra lui
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
și simplu la alt chat room. Scria texte pentru certificatele de acționar și pentru broșura aferentă (Felicitări - Ați Devenit un Patriot al Pieței Libere din Lituania!) și le tipărea pe hîrtie groasă, textilă. Avea sentimentul că, în sfîrșit, aici, pe tărîmul invenției pure, își găsise chemarea. Exact așa cum îi jurase Melissa Paquette cu mult timp în urmă, era extraordinar să înființezi o companie, extraordinar să vezi banii începînd să curgă. Un reporter de la USA Today îl întrebă într-un e-mail: "E
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
corespondent Paradisului în destrămare care surprinde fidel atmosfera apăsătoare și deșartă a noului volum: "Îngeri bătrâni urât mirositori/ cu iz stătut în penele jilave,/ în părul rar, în pielea scămoșată de insule de psoriazis,/ hărți scrijelite adânc/ ale unor înspăimântătoare/ tărâmuri necunoscute./ Prea triști pentru bunevestiri,/ prea slabi pentru sabia de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot mai ascunse-n pământ,/ tot mai moșnegi, tot mai oameni..." (Îngeri
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
pornesc de fapt suspiciunile despre seriozitatea noii ediții. Nota asupra ediției Rebreanu (p. LXIX-LXII) e o mostră de prestidigitație nereușită, de promisiuni înșelătoare. Editorii promit o nouă ediție integrală Rebreanu (ceea ce e un curaj enorm pentru doi novici pe acest tărâm, un curaj pe deplin stimabil), care va fi deosebit alcătuită față de "cele alcătuite până acum de diferiți devotați ai operei lui". Problema nu e să fii doar deosebit (ceea ce nu cred că e chiar așa de greu de realizat), problema
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Sînt unele condeie care-l tratează pe faimosul dascăl de filosofie, mentorul unor personalități precum Mircea Eliade, Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Vasile Băncilă, Mihail Sebastian, Octav Onicescu, Mihai Șora, drept un soi de impostor sau răufăcător pe tărîm spiritual, drept un simplu plagiator, de pildă George Voicu sau Marta Petreu, care, pornind de la un comentariu al lui Zevedei Barbu (apărut în revista Saeculum, nr. 4/1943), "a reluat și detaliat Ťdosarulť Evelyn Underhill, extinzîndu-l însă și asupra lui
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
Mihai Bădic A fost odata ca-n povești, a fost, chiar ca niciodată, un tărâm minunat, blagoslovit de Dumnezeu. Oamenii care s-au născut acolo povesteau cu gura lor - nu se știe de unde au aflat - că, la Facere, Sf. Petru, preocupat să nu se săvârșească vreo nedreptate, l-a întrebat pe Creator de ce îngrămădește atâtea
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
petrecut după 1989), Marian Papahagi a seminarizat și predat literatură română multor promoții de studenți. A făcut-o cu o pricepere de neegalat și a stârnit numai admirație, după cum mărturisesc la unison studenții de odinioară, azi ei înșiși creatori pe tărâmul literaturii române. Peste tot prin lume a purtat mesajul culturii românești și al literaturii române, al cărui produs s-a considerat și a fost. Chiar și când l-a tradus în românește pe Dante sau când a predat limbă și
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
inundații. Ele au oferit mass-mediei alibiul de a muta tirul de pe procesele de corupție, de pe dezvăluirile privind mineriadele, ba chiar de pe răfuielile din interiorul PSD-ului, pe imaginile copleșitoare ale românilor rămași, în câteva minute, fără adăpost. Zgomotul sinistru, de tărâm lugubru locuit de stafii, al caselor ce se prăbușeau sub furia valurilor n-avea, din păcate, nimic spiritual. Era chiar metafora neputinței și-a improvizației care conduc societatea românească de ani și ani de zile. E posibil ca în cine știe ce
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
în legătură cu zborul sufletului, declarând că aripile disponibile omenirii sunt aripi suplimentare față de natura creată a omului. Adică, omul nu a fost creat cu aripi trupești, ci cu potențialul de a primi aripile Duhului, care îi vor permite să zboare în tărâmul ceresc. „Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, nu i-a dat și aripi trupești, ca ale păsărilor, ci i-a destinat aripile Duhului Sfânt, ale Cărui aripi plănuia să i le dea la înviere, pentru a-l ridica și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
accentele se transformă, își nuanțează prezența. Cheia descifrării își schimbă, și ea, alcătuirea. Nu cred că se poate vorbi despre o vîrstă care să se definească în absența poveștilor. Ar fi atît de trist, de sec, de artificial. Pilduitoare, populînd tărîmuri în care proiecțiile noastre, ale subconștientului, înfloresc și zburdă în voie, basmele și poveștile de toate felurile ne însoțesc traiectul cotidian, diurn și nocturn. Ne pun la adăpost, într-un fel, de agresiuni. Ne învață, chiar și în cod, cum
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
mai trăiască într-o lume stranie. În urmă e tot visul, în față doar destinul. Mi-e teamă, prieteni, că sfârșitul n-am să mi-l pot alege singur. S-ar putea să cad cu fața-n jos pe un tărâm netrebnic, rușinos. Voi patru însă, pomenind de alte fapte, să mă luați de unde voi fi fost căzut, pe-un drum de seară sau în miez de noapte în satul meu pe umeri să mă duceți întins pe Lună ca pe-
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgăduielile, noilor stăpâni ai țării, de care a făcut dovadă Lucian Blaga se sprijină pe luciditate și pe melancolie. Teama sa este aceea de a se prăbuși cu fața la pământ pe un tărâm netrebnic, rușinos, când n-ar mai putea să-și aleagă singur sfârșitul. Este mesajul esențial al poemului, care se termină printr-un consolant tablou de triumf postum: cei patru prieteni (atenție, ei pot fi oameni în carne și oase, dar
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 342. 9 oportunitatea de a deveni dumnezeu prin darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
lucru este sigur: la plecarea din oază Apolodor, întremat, nu se mai află în deșert. Alături de proba iubirii, proba morții este un moment hotărîtor în geografia mitică a întoarcerii acasă. Urmînd îndemnul și învățăturile vrăjitoarei Kirke, Odysseus găsește drumul către tărîmul celălalt spre a-l întîlni pe profetul Teiresias, cel în măsură să-i dezvăluie deznodămîntul rătăcirilor sale și calea cea mai potrivită de a le duce la bun sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 342. 9 oportunitatea de a deveni dumnezeu prin darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Cu primul punct toată lumea este de acord și, spre cinstea ei, noua putere și-a îndeplinit promisiunea fixînd o cotă unică de impozitare de 16% (Toader Paleologu cerea în respectivul articol 20%). De aici încolo însă cred că intrăm pe tărîmul comediei. Parcă-i văd pe bunii gospodari din satele de pe valea Siretului lovindu-și reciproc palmele deasupra capului, ca jucătorii de baschet, cînd se întîlnesc pe ulițele comunei, și gratulîndu-se cu cîte un "yes", la gîndul că în satul lor
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
o carte despre jocul de șah. Băiatul a înțeles: Legea e mai presus de noi, trebuie să ne-o asumăm; dacă o ignorăm, provocăm o dereglare cosmică. Despre Adaosul de preț, în ideea că viața nu este nici pe departe tărâmul inocenței, că greșelile odată săvârșite nu se mai pot întoarce, dar se pot perpetuu plăti, scrie dl. Alexandru Vlad. Dl. Ion Vianu, despre A unsprezecea poruncă, despre minciună, textul sacru omițând în mod semnificativ minciuna qua minciună. Oare de ce? Ea
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
și în țara de Nicăieri. Rolul său pare a fi stabil, indiferent unde se desfășoară - în lumea reală și în cea fantastică ea rămîne aceeași. Credința sa autentică în universul feeric salvează familia de la monotonie (în spațiul real), dar și tărîmul zînelor de la dispariție (în spațiul poveștii absolute). Peter Pan nu spune numai istoria unor copii, ci prezintă și o lume în care realul și fantasticul se întrepătrund fluid, între aceste două teritorii bariera viață - imaginație fiind complet absentă. Dacă convenția
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
Irina Marin În țara care nu există Tatiana Covor ne propune, sub forma unui jurnal de călătorie, o aventură emersoniană pe meleaguri thailandeze. Aflată în căutarea eului pierdut al copilăriei, autoarea speră că pe tărâmuri exotice va redobândi acea privire edenică, liberă de orice prejudecăți, pe care o prețuiau atât de mult transcendentaliștii americani. „Am cumpărat cărți despre Thailanda pe care nu le-am citit. Le-am lăsat acasă, neatinse. N-am vrut să-mi
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]