162 matches
-
care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit ce ești! Ciupercă otrăvitoare, gândac de alimente, uscătură soioasă. Din șandramaua lui Ben se aude lătratul câinelui, lung, insistent. -Javra lui Ben o să aibă parte numai de bunătăți, de vaccinuri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea n-a stat degeaba, de când a creat-o umnezeu? Trebuie să-ți intre În tărtăcuța ta care sună a gol.,, Ascultă Antoniu, de ce te-ai Însoțit cu mine? Sunt bătrân, miros urât, mai beau, nu fac diferența Între bine și rău, n-am sentimente, trag vânturi În nasul tău, fumez ca un turc, sunt viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva cu tine. Crezi că mă duci cu zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul tău drag, s-au făcut cât capetele de oameni, acum, de bine ce ți-a mers, încep problemele, nu mai ai loc unde să te dezvolți, ai umplut raiul tău cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să își dea și el cu părerea, e greu să ții un cuibuleț așa complex de una singură, ce bine ar fi dacă île du jardin ar fi mai mare, dar acolo nu e loc decât pentru bisericuța-marii-tale-speranțe. iei o tărtăcuță acră de baobab-bătrân-capricios și îi mănânci pulpa bogată în vitamina C, faci exerciții de tai-chi, reflectezi. nouă în al treilea loc: cobori pe scara răsucită a cuibulețului tău, arunci o privire către trunchiul gros al susținătorului paradisului tău suspendat și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
știam că dacă mă nimerește o ghioagă din asta, de cărămidă, îmi zdrobește oasele, Marius mi-a mai spus, pesemne că mă cred tare isteț, nu-i așa?, c-am luat-o pe-aici, pe ocolite, dar să bag la tărtăcuță, că tocmai prin asta mi-am semnat condamnarea la moarte, dacă m-ar fi prins pe stradă aș fi scăpat doar cu o bătaie bună și cu banii luați, însă aici, prin spate, nu calcă nici dracu’, iar ei pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fără să știe dacă ceilalți vin sau pleacă din viața asta, iar la un moment dat se va opri și se va lăsa să cadă, cu gândul secret că două brațe Îl vor sprijini și că nu Își va sfărâma tărtăcuța cea plină de cuvinte; va fi nevoie Însă de două brațe puternice, și nu de mâinile suave ca raza de soare, la care Încă visa; pentru a te odihni În căldura lor, va trebui să mergi cu fața... 2 Între
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Precum văd, și astăzi, îmi merge bine. Este o zi bogată. Și, să mai îmi spună, cumnată-miu, că, a cerși, este și rușinos și ineficient. Pe dracu. Prostul naibii. Dacă nu știe? Zice și el ce-i trece prin tărtăcuța aia, cu prea redusă minte,în cutioara ei de mai de pe la spate. Păi, dobitoc oi fi, eu, să renunț la cerșetorie? Ba, de fel! Și nicicând! Ce dacă-nșel lumea, cu înfățișarea mea, cu prefăcătoria, simulând că am picioarele bolnave
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai apuce să scoată nici un scheunat. Ceilalți doi, treziți pe loc din beție, avuseseră totuși prezența de spirit să se arunce la pământ și scăpaseră astfel cu viață. Numai că unul dintre ei, scurt și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul deschis de partid și ajunsese la un moment dat chiar deputat în Marea Adunare Națională, așa analfabet și dobitoc cum era. Cât despre militar, el fusese arestat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă n-aș fi fost sigur că pot să-l aranjez pe Roja? — Noroc c-a început iar să iasă în lume. Atîta timp cît e sub ochii noștri poate fi supravegheat mai bine, îți dai seama imediat ce are în tărtăcuță, ce tîmpenii mai pune la cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îți schimbă sufletul: și asta nu se scrie niciodată În cărți. Stând aici, În primul rând de scaune din sala de așteptare, cu un pahar mare de gin, Îmi simt organul acela absurd din piept umflat și greu ca o tărtăcuță. Momo stă chiar lângă mine. De când am plâns În aeroport, asistenta mea a fost excesiv de grijulie. Enervată de străina asta melancolică ce s-a apucat să-i vorbească despre sensul vieții, Momo și-o dorește Înapoi pe Kate cea normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
are un ochi destul de bun. A făcut un curs d’ăla de instalat expoziții, chestii pe care știi că le disprețuiesc complet, desigur, dar, până la urmă se pare că e destul de bun, în ciuda tuturor idioțeniilor cu care i-au umplut tărtăcuța. S-a gândit că am putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine când vin. După care îl expediem frumușel și noi mergem undeva la masă, ce zici? Am stabilit o întâlnire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
complicată pe care până și revoluționarii Adam și Eva cred că o descoperiseră cam din întâmplare. Și-n vreme ce Liz își purta regal dar țâfnos-studiat anatomia, traversând bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu bordelul, cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." A fost ziua în care, ajuns la Nineta, cu morcovul pe tărtăcuță, n-am făcut altceva decât să plâng și iar să plâng. Iar Nineta, freudista Nineta, a tăcut, a tăcut, a tăcut și doar la plecare mi-a spus: "Aș vrea să plângă și pentru mine cineva atât de frumos. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu acea cugetare, m-aș fi mutat de mai mult timp în Cina cea de Taină și aș fi cunoscut mai multe despre trădare. Uite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sfida spiritele. Făcu o pauză: În orice caz, o să-i consult... Se întoarse spre oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele uscate care conțineau curara. Studiară chipurile războinicilor, dar le fu cu neputință să ghicească ce se petrecea în mințile lor. Stăteau nemișcați și atenți și se putea spune că atât timp cât a durat discursul lui José Correcaminos nu li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spart și de Înlăturat, ni se va dezvălui nud, În toată măreția lui nebunească. Ceea ce aveam În fața ochilor nici măcar nu era șocant În sine, așa cum, de pildă, ar fi fost să vezi un om fără cap mergând pe stradă, cu tărtăcuța la subsoară. Niște aparate făceau ceea ce era normal să facă, Însă În mijlocul altor mașinării care, brusc, refuzaseră să funcționeze. Toate firele erau sub ochii noștri, numai că la capătul lor nu se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eram legați, asemenea alpiniștilor care se cățărau În tandem, printr-un fir trainic, dar care, ca orice fir, putea fi retezat Într-o clipă: puterea asupra celor mărunți și perisabili. De-atâția cuceritori, lumea ajunsese prea mică, se chircea ca tărtăcuța unui indian Jivaro, iar necunoscutul nu mai avea unde să se retragă. La ultimul hotar al lumii, fiecare se lovea de celălalt, dar nimeni nu se putea găsi pe sine, peste șaptesprezece miliarde de suflete zumzăiau ca niște albine Închise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]