338 matches
-
Tătărăști (în trecut, Corni) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cornii de Jos, Cornii de Sus, Drăgești, Gherdana, Giurgeni, Tătărăști (reședința) și Ungureni. Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Vrancea, pe malul
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
Tătărăști (în trecut, Corni) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cornii de Jos, Cornii de Sus, Drăgești, Gherdana, Giurgeni, Tătărăști (reședința) și Ungureni. Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Vrancea, pe malul stâng al Siretului, în dreptul lacului de acumulare Berești; prin comună curge și râul Polocin, care se varsă tot în Siret mai spre sud, în
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
tot în Siret mai spre sud, în comuna Homocea din județul vecin Vrancea. Este traversată de șoseaua județeană DJ252C, care o leagă spre sud-est de Huruiești și spre nord la Corbasca și Pâncești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tătărăști se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,58%). Pentru 3,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
3,34% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Corni", făcea parte din plasa Berheci a județului Tecuci și era formată din satele Cornii de Jos, Cornii de Sus, Giurgeni, Tătărăști și Ungureni, având în total 1644 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 43 de elevi (din care 4 fete) și cinci biserici (una în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
Gălești, Nedelcu, Perchiu și Prădaiș). În 1950, comuna a fost transferată raionului Răchitoasa din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) raionului Adjud din regiunea Bacău și între timp comuna Huruiești s-a reînființat iar comuna Corni a primit numele de "Tătărăști". În 1968, comuna a trecut la județul Bacău și a preluat și satele Drăgești și Gherdana ale fostei comune Florești. Trei obiective din comuna Tătărăști sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
și între timp comuna Huruiești s-a reînființat iar comuna Corni a primit numele de "Tătărăști". În 1968, comuna a trecut la județul Bacău și a preluat și satele Drăgești și Gherdana ale fostei comune Florești. Trei obiective din comuna Tătărăști sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate trei fiind clasificate ca monumente de arhitectură: (1770) din satul Drăgești; (1854) din satul Gherdana; și (1811) din cătunul Costișa al satului Ungureni.
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
lor drept uric și credincios ce a avut bunul lor Cînde, de la străbunul nostru, de la Ștefan Voievod, a patra parte din sat, din Cîndesti, în Câmpul lui Dragoș, si au vândut slugii noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280 de zloți tătărăști.” Pe teritoriul comunei Cîndesti au fost descoperite întâmplător, iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, între
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
istoric, Bogdan Lăpușneanu, domnul Moldovei, face cunoscut faptul că Ana, fiica vistiernicului Eremia a vândut Agafiei satul Vălcești, pe Siret. După moartea Agafiei, la data de 23 noiembrie 1577, urmașii ei vând satul domnului Petru Șchiopul pentru 3000 de zloți tătărăști, care la rândul lui dăruește satul Vălcești mănăstirii Galata. Din documente, reiese faptul că locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivând plante (orz, ovăz, bob), crescând animale (oi, porci, cai), ocupându-se de asemenea și cu albinăritul. Pe Siret, în satul
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
ca danie Sfintei Mânăstiri Aninoasa din județul Muscel. Între anii 1830-1824 găsim moșia sub denumirea Burdea-Căldăraru sau Strâmba. În anul 1840 hotarele moșiei erau următoarele: -la răsărit- moșia Izvoru a lui Tache Budișteanu și a lui aga Costache Bellu din Tătărăști; -la apus- moșiile moșnenești Ciocești și Băbeni-Negoiu; -la miazăzi- moșia Râculescu a răposatului medelnicer 2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era așezat pe apa Bucovului
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
pălmaș cu câte 4 pogoane și 15 prăjini. S-au dat 56 de locuri de casă și un total de 458 de pogoane și două prăjini și jumătate. <Locuitorii din cătunul Purcărești care fac hotărnicia actuală se învecinează cu proprietatea Tătărăști a doamnei Câmpineanu pe latura despre miază noapte și pe latura despre miază zi a terenurilor de hrană ale locuitorilor. Noi am început lucrarea despre vecinătatea de miazănoapte, începând din măgura din malul drept al apei Bucovul, măgură însemnată pe
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
șosele, iar la depărtare de 1417 metri ajunge în măgura din colțul delimitării locuitorilor din Palanga, pe planul nostru notat cu nr. 2, măgură mare veche lângă colț de trei hotare: între delimitarea locuitorilor Purcărești, delimitarea locuitorilor Palanga și proprietatea Tătărăști a D-nei Câmpineanu. De aici hotarul delimitaților Purcărești cu Tătărăștii d-nei Câmpineanu sare în colțul de miază zi dintre delimitații Palanga cu delimitații Purcărești și cu d-na Câmpineanu, pe planul nostru însemnat cu nr.6. De aici hotarul luând
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
urmat pe vechea și actuala scursură a văii Bucovul(...). În legătură cu vecinătatea locuitorilor din comuna Popești-Palanga <...începând lucrarea din movila mare de lângă șoseaua Bucov-Adunați-Popești-Palanga, movilă însemnată pe planul nostru cu nr. 3 , movilă semn de hotar între trei proprietăți: între proprietatea Tătărăști a d-nei Irina Câmpineanu, între proprietatea delimitaților din cătunul Porcărești și între delimitații din Palanga. Ambele aceste delimitări făcute în moșia Tătărăști a defunctului Ștefan Bellu, astăzi proprietate a d-nei Irina Câmpineanu. Din această movilă mergând în linie dreaptă prin
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Bucov-Adunați-Popești-Palanga, movilă însemnată pe planul nostru cu nr. 3 , movilă semn de hotar între trei proprietăți: între proprietatea Tătărăști a d-nei Irina Câmpineanu, între proprietatea delimitaților din cătunul Porcărești și între delimitații din Palanga. Ambele aceste delimitări făcute în moșia Tătărăști a defunctului Ștefan Bellu, astăzi proprietate a d-nei Irina Câmpineanu. Din această movilă mergând în linie dreaptă prin movila însemnată pe plan cu nr. 4, de aici tot pe aceeași linie dreaptă trece prin movila însemnată pe plan cu nr.
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat în lucrarea "Varietăți critice" că în secolul al XVI-lea un document menționează în satul Coșești, un Sion, fiul lui Dragotă păhărnicel. Paharnicul arhondolog și-a construit o legendă fabuloasă, a descendenței tătărăști a familiei Sion, susținând că familia Sion ar descinde dintr-un "tatar de la Crîm , un Demir-Sultan, fiul hanului de Crîm, Beldingherei. Mînca-l-ar cânii, ticălos, pentru că au venit în Moldova și s-au botezat". Fiind refugiat în Moldova, a luptat în
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Ionuț că este îndrăgostit de jupânița Nasta (Valeria Marian), fiica jupânesei Tudosia (Carmen Stănescu) de la Rădășeni. Cei doi merg împreună la conacul de la Rădășeni, iar jupânița se îndrăgostește cu această ocazie de Ionuț, căruia îi mărturisește dragostea sa. O solie tătărască de la Mengli Ghirai, hanul de la Crîm, îl anunță pe Ștefan cel Mare că războinicul tătar Mamac, care-și are sălașul dincolo de Volga, a pornit cu oaste spre Lehia. Știind că Mamac acționează la porunca sultanului Mahomed Cuceritorul, domnitorul își dă
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
între Șoimuș și Brănișca, pe cel sudic, amunte și avale de Leșnic, pe ambii versanți, avale de Burjuc — sau fiind foarte bine dezvoltate (în special cele inferioare), ca între Mintia și Vețel, la Brănișca și Bretea Mureșană, între Gurasada și Tătărăști, între Dobra și Teiu (în această ultimă porțiune chiar în serie completă). Privite în ansamblu, autorii constată că „nivelele se încadrează foarte bine în scara teraselor puse în evidență în tot Culoarul Orăștiei și chiar în tot cuprinsul mijlociu al
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
teritoriul județului Bacău. Aria naturală se întinde în sud-estul județului Bacău (până la limita de granița cu județul Vrancea), pe teritoriile administrative ale comunelor Cleja, Corbasca, Faraoani, Gârleni, Gioseni, Hemeiuș, Horgești, Ițești, Letea Veche, Nicolae Bălcescu, Orbeni, Pâncești, Răcăciuni, Sascut, Tamași, Tătărăști și Valea Seaca și pe cel al municipiului Bacău. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „” s-a făcut prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
fost dislocat unul dintre triburile hoardei Orumbet-oglu. Toponimul Tartaul ne amintește numele unui trib Caracalp-tartruulî. Un asemenea trib e posibil să fi existat și la tătarii din Basarabia, fiind dislocat aici sub pădure. Toponimul de azi Tartaul, reprezintă probabil varianta tătărască a numelui de trib sau vreo modificare. Există și o altă variantă a provenienței acestui toponim, anume că ar constitui o îmbinare a cuvintelor turcice ,tart, și ,aul, - tart-aul (sat de pădure), care e de asemenea verosimilă. Se presupune că
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
titulatura oficială dintr-un act din 1 iunie 1421 ("[...]Io Radu mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către Părțile Tătărăști și Amlașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și al Podunaviei, până la Marea cea Mare."). Vine ca domn, probabil, în urma campaniei otomane din vara-toamna lui 1420, având ca singur argument sprijinul constant pe care i l-a arătat
Radu Praznaglava () [Corola-website/Science/298641_a_299970]
-
peste 570 de specii de plante antofite , dintre care adevărate rarități floristice pentru România, cum ar fi amăreala siberiana (Polygala sibirica), bărbușoara, clopoțeii, măcrișul de stepa (Rumex tuberosus), migdalul pitic, pătlagina, stânjenei de stepa, stânjenelul, steluța cu flori albastre, varză tătărască etc. În anul 2005 a fost identificată aici pentru prima data in România specia de ciupercă Agaricus fissuratus De asemenea, aici se găsesc și unele rarități faunistice , ca rădașca (Lucanus cervus), fluturele Evergestis ostrogovichi (în a doua localitate din lume
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
parvenit în legătură cu oastea lui Basarab. Ele se reduc în principal în relatarea bătăliei „de la Posada”, în miniaturile din Cronica pictată de la Viena și într-o consemnare remarcată de P. P. Panaitescu privind asemănarea, de la distanță, dintre oștirile valahe și cele tătărăști. Basarab I, ca și „mare voievod”, era conducătorul suprem al oastei. Aceasta era compusă în caz de primejdie din toți bărbații capabili să poarte o armă în mână. Radu Rosetti remarca faptul că "„nu erau limite de vârstă, altele decât
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
unic în acea vreme (erau pomenite țări precum „terra Vatacii”, „terra Assani”, „terra Lytua”, „terra Szeneslai”, „terra Dobroticii”, „terra Bogdani” etc.). Ulterior, numele de Basarabia a fost restrâns la teritoriul din nordul gurilor Dunării (cunoscut și ca zona „dinspre părțile tătărăști” sau „Bugeac”), iar în 1812 a fost extins întregului teritoriu dintre Prut și Nistru.
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de lacuri și bălți, însoțite, pe alocuri, de zone umede, deosebit punct de atracție pentru turiști și pescari. VEGETAȚIA - FAUNA - SOLURILE Vegetația este specifică zonelor de dealuri colinare și luncă. Vegetația forestieră este modest reprezentată prin stejar ("Quercus robur"), arțar tătărăsc ("Acer tataricum"), mai puțin brad și pin. Suprafețe relativ întinse ocupă pajiștile naturale din luncă și de pe versanți cu expunere estică și nordică. Acestea sunt pajiști stepizate cu păiuș stepic ("Festuca rupicola"), rogoz ("Carex humilis"), colilie ("Stipa lessingiana"). În cadrul vegetației
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
săptămâni. De la Cetatea Albă până la mare este o distanță de nouă verste. Chiar la gura Nistrului stă un stâlp numit Fonar (fănariu), aci e șchelea pentru corăbii. Publicat de Saharof în Skazaniia russkavo naroda, Petersburg 1849. Cetatea Albă era deci... tătărască! La anul 1421 cavalerul Guillebert de Lannoy, ambasador din partea regelui Franciei Carol VI și a regelui Angliei Enric V, descrie n cartea sa Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Lannoy en 1399 - 1450 întîlnirea cu Alexandru cel Bun și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]