944 matches
-
la pat, câte ceva, se gândea că nimeni în afară de buna lui soție nu ar fi făcut aceste sacrificii. Și el...! Mihăiță, după ce își făcea temele, stătea mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să glojdim o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață. Și n-ar strica și o baterie, două, dă vin. Ce zici tăticule?" "'Aidi, mă!", își dădu acordul moșul și curând se pierdură în furnicarul de pe bulevard. Domnul director descălecă de pe pervaz înapoi în cameră. Ei, nu chiar ca Dragoș-Vodă, cel care, cu o inventivitate excepțională, avea să-și numească țara după numele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-am transformat Într-un tătic care Întreține gagicuțe. O gagicuță fantastică. Împuțita mea... simt un acces de gelozie, apoi Îmi amintesc că e doar o curvă și că totu-i o tranzacție comercială. Beau pe fugă un whisky cu Hector și o tai. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu să facă ceva pentru tine, da’ el e prea barosan pentru așa ceva. Și ăsta e, Hannah, ăsta-i frate-tău, ăsta-i respectul și dragostea lui... E băiat bun, tăticule. Te respectă, te iubește... Și cu poporul evreu cum rămâne? În acest moment se pune pe răcnit și dă din mâini, sperând că astfel va reuși să-și țină în frâu lacrimile care stau să-l podidească - fiindcă la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu cumva zice, mai curând: — Ah, micul Alex iar a făcut ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu cumva zice, mai curând: — Ah, micul Alex iar a făcut ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul real al iubirii cuiva, o strânge la piept și începe să-i copleșească cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
purtătorul numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate, și pe mine părtaș la secretul ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine că Alex P. e singurul din toată clasa care nu și-a făcut mămica și tăticul bunici. În timp ce toți ceilalți se însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dracului pizdă! Se cheamă baftă curată c-am scăpat cu zile din povestea asta. Norocul prostului. Dar să ne întoarcem la părinții mei și la durerea pe care le-o pricinuiesc prin prelungirea burlăciei mele. Faptul că, întâmplător, mămico și tăticule, întâmplător, primarul m-a numit de curând adjunct al șefului Comisiei Condițiilor Umane a orașului New York pare să fie, în ochii voștri, un caca-maca, ca realizare și statut - deși lucrurile nu stau câtuși de puțin așa, știu asta, fiindcă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să spun povestea Kaiser-ului: cu câtă mândrie m-a luat el când, după război, s-a dus să-și schimbe Dodge-ul model 1939 pe un automobil nou, produs nou, model nou, totul nou - ce modalitate perfectă prin care un tătic american să-și impresioneze fiul american! - și cum vânzătorul palavragiu se purta ca și cum nu și-ar fi crezut urechilor de fiecare dată când taică-meu răspundea „Nu“ la fiecare din miile de mici accesorii pe care bulangiul ăla voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în Florida, în 1942 (în timp ce taică-meu se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
slăbiciunile ei. Gelos pe realizările ei. Ranchiunos cu familia ei. Nu, nu prea mai era loc de dragoste printre toate astea. Nu, Sally Maulsby n-a fost decât un gest frumos pe care l-a făcut odată un fiu pentru tăticul lui. O mică răzbunare împotriva lui Lindabury pentru toate serile și duminicile petrecute de Jack Portnoy cu strângerea ratelor de asigurări prin cartierul coloraților. O mică recompensă suplimentară smulsă de la Boston & Northeastern pentru toți anii aceia de muncă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca atare de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă calitate. 1 O negresă (șvarț: negru). 3 Rahat, excremente. 1 Lactate. 2 Pentru mâncărurile cu carne. 1 Porcărie, cocină. 2 Pișăcios, țânc, mucos. 1 Tăticule. 2 Necaz, nenorocire. 3 Marșul Bănuților, principalul mijloc de finanțare a Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, care a sprijinit cercetările ce au dus, în 1955, la descoperirea, de către Jonas Salk, a vaccinului antipoliomielitic. 1 Mâncăruri din carne. 2 Nebune (meșughe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății occidentale. După cum spune Stridie, „tăticii“ dețin întreaga putere, așa că nu vor să se schimbe nimic. Adică eu. Număr: 1, 2, 3... Stridie zice că „mămicile“ nu au atâta putere, dar vor să obțină tot mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se bucură Doina, conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de tine. Și el a venit mai înainte. Să știi c-am luat deja invitațiile. Mihai vrea să răspundă ceva, dar se mulțumește să-i surîdă, urmînd-o. Prin una din ușile laterale, deschisă, vocea lui Săteanu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e o pacoste. Da-da, pacoste. De aceea l-ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să plâng și, când plângeam, lui i se părea că accept și recunosc că Nelu Oblemenco e mai bun ca Lucescu, Lucescu care în vremea aia nu era nea Mircea, era și el o extremă dreapta cu centrări covrig, un tătic grijuliu care precis îi aducea lui Răzvănel munți întregi de gumă sârbească, roz, ca țigaretele cu filtru. Și într-o miercuri, când campionatul era întrerupt, iar în Severin nu-și mai amintea nimeni de cupă, fiindcă Rapidu bătuse Știința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu vor să acopere din taxele și impozitele pe care le plătesc hoția acestora. Alții au fugit pentru că n-au avut încotro profesional. Nepotismele, favoritismele și aranjamentele i-au rejectat din sistem peste Atlantic sau aiurea, în Europa. Nu toți tăticii sunt directori sau membri FSN, PDSR, PSD! Asta este, de fapt, România lui Iliescu în ochii exilaților. Pe lângă motivele materiale, dacă ar fi existat un sâmbure de speranță că legile, organizarea societății, standardele politice agreate de Iliescu pot fi cât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea, Obed Ramotswe, îmbrăcat în costumul lui lucios favorit, fotografia dinaintea căreia se oprea adesea și se gândea la viața lui și la tot ce însemna aceasta pentru ea. Era sigură că tăticu’ ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Erau încă mulți bărbați de bine - bărbați ca domnul J.L.B. Matekoni, Sir Sereste Khama (primul președinte al Botswanei, om de stat, șeful Bangwato) și răposatul Obed Ramotswe, miner pensionar, expert în vite și mult-iubitul ei tată. Îi era dor de tăticul ei și nu trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se gândise numai la ea și la viitorul ei. De-ar putea să șteargă cu buretele cei doi ani îngrozitori petrecuți cu Note Mokoti, când știa că tăticul ei suferise atât de mult, conștient că Note nu poate s-o facă decât nefericită. Când se întorsese la el după plecarea lui Note și-i văzuse, în timp ce-o îmbrățișa, cicatricea lăsată de ultima bătaie, nu spusese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lor. Uneori se gândea că persoanele de peste mări și țări n-au loc în inima lor pentru Africa, deoarece nimeni nu le spusese vreodată că africanii sunt aidoma lor. Pur și simplu nu știau despre existența unor oameni cum fusese tăticul ei, Obed Ramotswe, care stătea mândru în fotografia din sufrageria ei, îmbrăcat în costumul lui elegant. N-ai avut nici un nepot, se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai și tu un tătic care să te ajute! spuse deodată Ema. Luana încremeni. Avu, pentru o secundă, în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]