245 matches
-
o întrebare: de unde avea B.P.D. atâtea resurse financiare, practic inepuizabile? Dacă luăm în calcul componența guvernului dr. Petru Groza instalat la ordinul rușilor pe data de 6 martie 1945, răspunsul este foarte simplu: de la bugetul statului dar și din pușculița tătucului Stalin! c. „Spiritele au fost potolite prin intervenția armatei” Chiar așa a scris Petru Bighiu în „raportul său de activitate” (banditească). De fapt, se știe că în rândurile militarilor români, atât de carieră cât și în termen, mișunau ca gândacii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
plină de bunătăți și promisiuni a Tineretului Muncitoresc. c. „Am avut 3 tineri în Brigada de reconstrucție a Albaniei” Informația poate părea șocantă și nerealistă dar, conform principiului „internaționalismului proletar” promovat la indigo de comuniștii români după modelul original al „tătucului” Iosif Visarionovici Djugașvili (între amicii de guleaiuri, Stalin) știm că numeroși concetățeni au lucrat în acele timpuri în țările „surori” cum ar fi, de-o pildă, Cehoslovacia. De altfel, în primul volum al acestei lucrări am dezbătut, tot pe baze
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
asiatice sau din extremul orient, își făcuseră o adevărată distracție suplimentară jefuind, violând și asasinând civili nevinovați. Unii prefecți raportau la București aceste uriașe abuzuri într-un ton direct, deci dur, fapt ce nu convenea mai ales ofițerilor superiori supuși „tătucului” Stalin. Supărările lor s-au răsfrânt și asupra oficialilor Ministerului de Interne care au trimis tuturor prefecturilor, primăriilor și Inspectoratelor generale administrative ordinul circular telegrafic nr.1004/22 septembrie 1944 în care se spuneau următoarele: „...Președinția Consiliului de Miniștri a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Sighet. d. „Sănătate!” Dacă în România reîntregită Hușul era în centrul Moldovei, imediat după evenimentele de la sfârșitul lunii iunie a anului 1940, acest târg patriarhal de provincie, resemnat cu propria-i identitate, devenise localitate de frontieră între imperiul roșu al „tătucului” Stalin și biata țară care abia își mai trăgea sufletul după atâtea rapturi teritoriale. Pregătirea armatei române pentru un eventual conflict era în toi, la această acțiune contribuind chiar și tinerii încadrați în organizația „Straja Țării”, al cărei comandant de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
O zi din viața lui Ivan Denisovici. Referirea cu pricina îi este atribuită "unui glas" ce se aude la un moment dat în baraca șapte, unde Șuhov se dusese să cumpere tutun: "Vezi să nu-i fie milă de voi, tătucului, mustăciosului! El nu crede nici pe propriul lui frate, darmite pe voi, nepricopsiții!"334. Pe lângă un plus de ironie, prezentă în apelativul "tătuc", personajele prin intermediul cărora se exprimă "vocea poporului" rețin, în percepția lor, un detaliu fizic pe care îl
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu specific bucovinean, decat spunând și ceva de colectivă sau că s-a aprins un bec în sat. Pentru a prezenta ceva din lumea „vestică” trebuia să găsești „argumente”, ca să se creadă că de fapt defăimezi respectivă societate. Pe vremea ,,tătucului” Stalin, nu se putea face un spectacol fie și de revista decât cu un tablou cu cântece sovietice și evident nelipsitul cazacioc, care se transformă de fapt din dans într-o reprezentare sportivă de forță și sărituri, iar orice manifestare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
se perfecționeze, a ajuns să fie înrobit de personalitatea imensului conducător trecut în neființă și i-a învățat pe de rost biografia, a ajuns un soi de specialist în Stalin, și un soi de colecționar fanatic al elementelor din biografia tătucului: totul îl captiva, totul îi stârnea admirația - de la tinerețea în care Iosif Visarionovici Dugașvili excelase prin brutalitate, ignorarea regulilor morale și sociale comune, accente de paranoia, apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primi bacșiș, dar ne va fi dor de omul care primea o "atenție". Ce forță extraordinară avea într-o vreme obiectul "scrisoare"... Erau tipuri anume de scrisori. Un tip de mare circulație era al scrisorii simple, țărănești: "Dragă mămucă, dragă tătucă, dragi surori și dragi frați, aflați despre mine..." Femeia, eterna poveste Am mai scris că, după părerea mea, în "seria omenească", femeia este "partea nedreptățită". Dăruindu-i Frumusețea, Domnul nu i-a dat și puterea de a o suporta. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țin minte: dârz, hotărât „să strângem rândurile” în acea clipă de cumpănă, de mare încercare. Cu câțiva ani înainte, într-o seară, torturat de o cumplită durere de dinți am început să invoc, ca ultimă soluție, numele, speram magic, al „tătucului”. Minunea nu s-a produs; dimpotrivă, subversivă, suferința parcă s-a întețit. Ca pentru a-și bate joc de mine și a-l sfida pe „tătuc”! Micul și caraghiosul meu fanatism nu a durat însă, am depășit relativ repede (începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Baia Mare, care m-ar ajuta să refac cât de cât arborele genealogic al familiei de partea bărbătească; Tatăl meu Îmi spunea că am avea cam zece generații de preoți În familie și acesta a fost și motivul pentru care „tătuca”, adică bunicul meu, În ciuda Înclinațiilor pe care le arăta cel mai mic dintre copii săi, Văsălica, pentru teatru sau avocatură, l-a Împins spre cariera preoțească, spre a „nu se pierde tradiția!”. Și, mai știi, de aceea mă tot Întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am sporovăit despre „vina de a te entuziasma din senin”. Cineva l-a citat pe Ernest Gavrilovici, exemplu tipic pentru un astfel de păcat: dintr-o pornire spontană, el i-a pus fetei sale numele de Svetlana, în onoarea fiicei tătucului de la Moscova. Un alt caz, pe cît de frapant, pe atîta de caraghios, e - s-a spus - cel al cunoscutei actrițe Beate Fredanov, care i-a dat fiului prenumele de Stalin, destul de greu maniabil în anumite situații. De pildă, cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Finlanda În una În...Suedia!. Altă „gogoașă” fusese corectată de același cenzor În numărul 1402/30 august 1972 când tot un grăbit scrisese greșit numele Coreei de Nord, „Republica Populară Coreeană” În loc de „Republica Populară Democrată Coreeană”, spre veșnica slavă a tătucului Kim Ir Sen, bun amic cu asasinatul de la Târgoviște. Ca să nu trecem prea ușor peste unele informații culese din documentele arhivistice cercetate În amănunțime, trebuie să mai amintim și faptul că cineva scrisese În numărul 1413/12 septembrie 1972 al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
avea să devină limba de lemn) și a cărui lectură obligatorie, în comun, era în programul fiecărei dimineți a oamenilor muncii. Ne obișnuiserăm, de asemenea, cu lozincile sortite să ne bage în cap cuvintele părinților fondatori ai comunismului și ale tătucului popoarelor, Iosif Visarionovici Stalin. Bucureștiul se acoperise cu pânze roșii întinse pe fațade și în interiorul instituțiilor, întreprinderilor, școlilor, fabricilor, birourilor și magazinelor. Uneori, îi puteam zări pe noii stăpâni, când traversau orașul cu mare viteză, în mașinile lor de fabricație
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
aer, fumul de seară, din curțile țărănești. În alte dăți, mergeam să ne plimbăm de-a lungul lacurilor, în Parcul de Cultură și Odihnă care s-a numit vreme destul de îndelungată Parcul Stalin. Într-o bună zi, statuia gigantică a Tătucului popoarelor, ridicată la intrarea în parc, a dispărut, desprinsă fără prea mult zgomot, pe ascuns, ca la români. Venise era Hrușciov, care avea să aducă în curând 53 prima mare trezire a popoarelor din Est, adică insurecția din Budapesta, în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lui Gheorghe N. Rădășanu, publicate în această variantă, sunt deopotrivă accesibile specialiștilor, atât de istorie, cât și filologilor, dar și celor interesați de istoria locală a zonei Fălticenilor. Radu Florian Bruja VIAȚA MEA Gheorghe N. Rădășanu 6. Ian. 1971, Bogata Tătuca meu Neculai Grigore Rădășanu, s-a căsătorit în anul 1883 iarna, luând în căsătorie pe Paraschiva Pachița lui V.I.Iftimie. Și fiindcă amândoi erau săraci și nu aveau unde locui, i-a primit un bătrân cu numele de Vasile Sofroni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
porțile și l-au invitat în nenumărate rânduri, fie în cadrul unor vizite oficiale, fie particulare. Deși, Nicolae Ceaușescu dintr-n anonim, un ”escu”, a 7 ajuns conducătorul României, prin viclenia sa înăscută, reușind să păcălească pe conducătorii occidentali, întorcând spatele ”Tătucului” de la Moscova, în anumite situații. Vizitele în România ale generalului Charles de Gaulle, președintele celei de-a cincea republici franceze, cu puțin timp înainte de marile demonstrații studențești de la Paris, iar apoi ale președintelui Richard Nixon, au constituit premiere pentru regimul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am fost implicați. Multe manifestații în susținerea părții Nord Coreene, multe neliniști și mai ales accentuarea terorii ce se manifesta asupra fiecăruia dintre noi!... Se întărea dictatura proletariatului și se ascuțea tot mai mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin. Foarte curând aveam să simțim accentuat manifestarea acestor două tendințe. Revenim acasă de la cursurile din Bârlad și ne pregătim pentru noul an școlar ce urma să înceapă. În acel moment nu mi puneam vreo întrebare sau nu mă gândeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele tipice ale stalinismului, mutați abrupt în București din „lipsă de cadre”. „Tinerii” erau atât de lucizi de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu hohote înalte, dincolo de ușa de sticlă ce ne despărțea și îngustul vestibul. Dna Ostfeld, par contre, era „dulceața pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exploatează (cu fulminant succes) cozile de topor, poltronii și ipocriții capabili să dea «cezarului» din vârful piramidei onorul suprem. Aceste personaje au reprezentat «eșalonul doi» al puterii ceaușiste. Era inevitabil ca ei să nu apuce frâiele mecanismului imediat după sucombarea tătucului și să nu-și articuleze o nouă lume după chipul și asemănarea lor. [...] România a mers și merge încă pe un drum greșit, fiind copleșită de o oligarhie financiară de tip mafiot, ce a transformat corupția în mod de viață
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu aveai voie să le iei în râs. Tătucu Stalin, chemându-l la ordin de Dej, l-a somat să-i cedeze 2.000 de țigani pentru nevoile interne ale Uniunii Sovietice. Dej și-a făcut calculul că, dacă dă Tătucului 2.000 de sinthi, rămâne fără primari și fără milițieni. De când au fost eliberați din robie (Bucovina ă 1783, Moldova ă 1844, Țara Românească ă 1845), nimeni dintre români nu s-a gândit că eliberarea țiganilor fără proprietate nu avea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
popoarelor din Rusia, în care se specifica dreptul de autodeterminare. Țăranii basarabeni se temeau să nu piardă pământul promis, dacă se unesc cu România, care nu le spunea mare lucru; ei erau victimele propagandei rusești a „Maicăi Rossia” și a „tătucului Țar”. De acolo, de la Rossia pravoslovnică, așteptau ei mântuire, speranță și dreptate. Câțiva studenți entuziaști din Basarabia și-au deschis urechile și la ce spuneau ardelenii despre o unire a românilor. Nici soldații basarabeni din armata rusă n-au mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
locuitor al Brașovului ar fi solidar cu oricine ar lupta pentru revenirea la numele tradițional al orașului lor, că ar renunța cu plăcere la statuia lui Stalin din centrul vechii cetăți, că ar fi gata să participe la ștergerea numelui "tătucului" implantat cu brazi pe versantul cel mai semnificativ al Tâmpei. După numai câțiva ani, în 1956, când la Budapesta s-au manifestat primele semne ale anticomunismului, în Brașov au fost dese cazuri de solidaritate activă cu revoltele din Ungaria. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]