597 matches
-
murit nevasta și a rămas cu patru copii, toți mici, și s-a tot însurat el până când i-au crescut copiii mai mari, iar din toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
toate bunurile au fost strânse la comun, când ce e al meu e și al tău și ce e al tău e și al meu. Originala formă de viață când boii ară și caii mănâncă. Orânduirea Socialistă, venită ca un tăvălug de la răsărit, orânduire care a dat progresul cu câteva sute de ani înapoi. Așa că pe cei harnici i-a bătut și i-a umilit luându-le toate bunurile adunate de generații întregi. Pe unii ucigându-i în bătaie, pe alții
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu aburi de tutun și nu numai, cecuri de călătorie și marele roman, tentacular, atotstăpânitor, a cărui supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner vurile, striațiile și boarea de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de regulă și de preferință, înmatriculate în alte țări. Dimineața devreme, ne îndreptăm spre locul de muncă cu gândul la ziua de salariu. Fiecare cu gândul său, blestemăm, ne rugăm sau le amestecăm pe amândouă și ajungem la serviciu. Aici, tăvălugul nemilos al unei noi zile de muncă ne prinde în angrenajul său și ne scuipă afară după câteva ore de muncă, pentru ca, în următoarea zi, să o luăm de la capăt. Și iar, și iar... La polul social opus, se afla
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio obscur și tocmai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceea ce alege criticul să focalizeze atent, și cu ceea ce preferă să treacă sub tăcere sau - probabil - să amâne pentru o bucată de vreme: "Un roman de familie straniu și obsesional, o imersiune în apele adânci ale unui trecut tulbure. Re-mi-niscențele tăvălugului comunist (deportarea în Bărăgan etc.) asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar, o asemenea atitudine devine interesantă întâi pentru teoreticieni și abia apoi pentru cronicarii de reacție rapidă, care nu-i vor identifica prea lesne matricea. Decuble uzează permanent de
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
toți românii și de fiecare dintre ei, fie că se aflau în Cizmă, fie în România. Vânătoarea de vrăjitoare aduse cu ea injurii, răzbunări, expulzări. Nici o lege comunitară în apărarea proscrișilor nu se dovedi suficient de puternică pentru a stopa tăvălugul urii italienilor față de români și a da o undă de speranță celor brusc dezeuropenizați. Totuși, Uniunea Europeană, prin eminențele sale cenușii, sesiză adevărata față a problemei: umanitarismul și deschiderea ei riscau să intre în colaps dacă asemenea acte care contraveneau încurajatoarelor
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci", eroii (Relu și Andrei, fiindcă Laur o va șterge cu toți banii și cu muta) sunt prinși în tăvălugul mișcării protestatare. Romanul acesta al Revoluției este, de asemenea, puternic și profund original prin asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției lui de paria, chiar și atunci când epocile se schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e una de interior. În
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
generozitate, și nu creatorii și profesioniștii acestei țări? Nu mă uimește numirea lui Alexandru Sassu, mă uimește însă, docilitatea (ca să nu spun servilismul) unei persoane nu doar inteligente și competente, dar și pline de energie, precum Dana Deac. Sub presiunea tăvălugului pesedist, Dana Deac a acceptat să fie călcată în picioare fără să crâcnească. Nu cred că d-na Deac își poate permite luxul de a-și lega numele de una din cele mai sinistre decizii ale administrației televiziunii naționale: eliminarea
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
momentul de inflexiune al istoriei, răscrucea de la care pentru noi, cei "de dincolo", lucrurile au luat-o razna. Cum ar fi arătat România, cum am fi arătat noi, am fi fost aceiași, am fi purtat acest dialog, dacă nu venea tăvălugul nazismului și al comunismului? Ce fel de literatură am fi făcut? - Ce/ Cât loc ocupă în această geografie afectivă spațiul prozei de ficțiune pe care, altminteri, vi l-ați adjudecat la debut? - Aproape în totalitate. Trăiesc ca să scriu. Sau poate
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
decât „fostul cel mai mare miting“, unde s-a dansat și s-a cântat. Cel mai mare miting a fost mai mic și mai meschin decât se așteptau televiziunile și opoziția. Mic, pentru că revoluțiile sau grevele autentice pornesc ca un tăvălug, de jos în sus. Marea Revoluție din Octombrie a lui Ponta a pornit invers și s-a fâsâit sub gardul Parlamentului. Din păcate, stângii românești îi lipsește respectul față de protestul autentic, față de nefericiții pe care pretinde că-i reprezintă. PSD
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și năpăstuiți, fără „spate” lat - care să le acopere orice urmă. Greu de făcut față Într-o lume care ține și de un anume destin. Uneori ai impresia că ești urmărit din „umbră” de ceva necunoscut... Timpul trecea ca un tăvălug , dar mi-a rămas Întipărită În memorie icoana pe care o avea mama ( pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în condițiile în care bogăția, puterea și supremația asupra destinului omenirii este concentrată în tot mai puține mâini. Inconvenientele globalizării sunt prea puțin cunoscute astăzi, în aceste vremuri de certă decadență și declin spiritual. Unii autori emit părerea că acest tăvălug al globalizării va trece sigur peste noi, cu toată împotrivirea noastră. Poate e mai bine chiar să nu ne împotrivim?! Totuși, suntem obligați să ne supunem globalizării, resemnați și în mod necondiționat? Tot în virtutea și inerția „spiritului de turmă”? Putem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
anului de grație 1989, an care va rămâne pentru multă vreme întipărit în amintire pentru milioane de români. A sunat ceasul istoriei și noi am redescoperit gustul libertății. „Dumnezeu și-a întors fața către noi”, declara un revoluționar (Mircea Dinescu). Tăvălugul schimbărilor din țările comuniste aflate sub influența fostei Uniuni Sovietice a trecut și peste noi. Oare cine nu-și amintește cu emoție și respect de febra acelor zile de iarnă de după 22 decembrie 1989 și de martirii Revoluției? Odată ce s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
descoperi decât un englez, Tony Blair, și asta după Bosnia și Kosovo. Dacă lăsăm România să se afunde în mlaștina sărăciei și mizeriei, ce se va alege de sud-estul Europei? Cine va mai putea stăvili forțele barbare care amenință Europa - tăvălugul emigrației clandestine din Est, terorismul, traficul cu arme, drogurile și materialele radioactive? [...] Al doilea motiv - conjunctura europeană. Prin crearea pieței comune și a monedei comune, adâncirea integrării a ajuns la limita posibilului, aș spune la limita statului național. [...] Deci, să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuga Elenei îi ascuțise în minte și în trup toate acele gânduri, desigur, iertând-o pe Elena se credea cumva părtașă, participa înfrigurată, o însoțea în minte pas cu pas, seara se simțea de-a dreptul excitată, ceva ca un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe își va regrupa forțele și va porni cu precizie către ea. Ce anume, mă, nu se poate? Ceru el cu fermitate o precizare. Și cum femeia nu-i răspunse, continuă: Înțeleg ca atunci când cineva face o afirmație, asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se transmisese din bătrâni, după modelul bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață. Trei însușiri care stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ. La un mormânt se odihneau, astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din sat. Acesta s-a ocupat serios de mine, astfel că după douăsprezece zile, în urma slujbelor săvârșite, m-a pus pe picioare. ...... fie că știm sau nu știm, îngerul nostru păzitor este întotdeauna lângă noi ..... DIHANIA Din cauza unor minți bolnave, tăvălugul celui de al doilea război mondial, a produs multe necazuri și țării noastre. După război teritoriul țării trebuia în primul rând curățat de urme apoi se trecea la reconstruirea României și refacerea ramurilor economice. Așa se face că din Ordinul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Apoi, ani de zile, parcă nici n-am mai auzit pe nimeni invocându-l pe Dumnezeu, nici la bucurie, nici la necaz. Nici măcar preoții sub privirile cărora se dărâmau biserici, nici patriarhul Teoctist nu îndrăzneau să spună măcar "pâs" în fața tăvălugului comunisto-securist care nimicise țara. Românii nici nu-și mai doreau, de altfel, nimic. Paralizia ne cuprinsese ca o molimă, iar ciuma minții făcuse din noi simple mașinării controlate în cele mai mici gesturi. De zbaterile noastre spirituale avea grijă județeana
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]