113 matches
-
al Rozei-Cruce și Cavaler al Pajurei și al Pelicanului, Mare Pontif sau Sublim Scoțian al Ierusalimului Ceresc, Venerabil Mare Maestru al Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și Patriarh Noahit, Cavaler al Securii Regale sau Prinț al Libanului, Prinț al Tabernacolului, Cavaler al Șarpelui de Aramă, Prinț al Milei sau al Grației, Mare Comandor al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler al Sfântului Andrei de Scoția sau Mare Maestru al Luminii, Cavaler Mare-Ales Kadosh și Cavaler al Pajurei Albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pământ i-au permis s-o câștige.” Carlyle privește cartea ca pe o „minunată cetate a inteligenței, un templu, o Mecca, un munte profetic unde peregrinează toți credincioșii de pe pământ.” Georges Duhamel formulează metafora: „Cartea e urna întregii gândiri omenești, tabernacolul sacru al întregii cunoașteri, al întregii experiențe.” Multe asemenea prinosuri de iubire și glorificare a cărții s-ar putea culege din comoara spiritualității tuturor timpurilor. Este firesc să ridice imnuri cărții cei ce și-au ales misiunea scrisului ca menire
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
s-a părut că aud. Somat doar rareori de către o mamă de o pioșenie măsurată să merg la biserică, am crescut totuși, încă de mic, sub influența catolicismului: făcându-mi cruci între confesional, altarul principal și altarul Fecioarei. Chivot și tabernacol erau cuvinte care pe care le rosteam cu plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu Tatăl alături de Fiu. Altare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că am ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea îndreptată spre tabernacol, chivot. Ei, da, chiar și astăzi îmi mai este familiară succesiunea rugăciunilor. Ca Mulligan la începutul lui Ulise, șoptesc, în timp ce mă bărbieresc: Introibo ad altare Dei... În afară de asta, se pare că, la treisprezece ani - și deja dincolo de toate miracolele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în numele eliberării umanității". (Harvey, 2002, p. 20) 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp Prin astfel de idei (unele chiar mai dure) teoreticienii postmodernismului se despart de modernitate și de metapovestirile sale legitimante, pentru a legitima la rândul lor atacul la "tabernacol", adică la elementele constitutive ale acestui scenariu de legitimare. Din acest punct de vedere, Gert Biesta de exemplu, critică teoretizarea unei naturi umane și identificarea acesteia cu rațiunea, datorită normativității pe care o impune: "problema umanismului este că a afirmat
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în pelerinaj, a făcut un vot lui Yhwh, oferindu-i fiul în cazul în care ar fi rămas însărcinată, până în acel moment ea fiind sterilă. c) Se pare că au existat și forme portabile de sanctuar numite „arca”, „cortul întâlnirii”, „tabernacolul” sau „sanctuarul”. Arca, un obiect menționat doar în timpul preistoriei, în timpul migrației prin pustiu și stabilirea în Canaan, îndeplinea funcțiunile unui sanctuar mobil, iar în bătălii era asemenea unui carroccio; conform 1Sam 4-6 arca a fost capturată de filisteni, dar foarte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
alte cazuri e descrisă ca o simplă casetă în care erau depozitate tablele Legii divine primite de Moise pe Muntele Sinai. O altă formă portabilă de sanctuar proiectat în trecut, în preistorie, era cortul întâlnirii (ebr. ’ōhel mô’ēd) sau tabernacolul (erb. Miškăn, cuvânt atestat deja în Mesopotamia și Ugarit), numit și „sanctuar” în unele texte tardive („sacerdotale”) (ebr. Miqdăš; Ex 25,8 și altele); se vorbește despre acesta de la începutul drumului prin pustiu (Ex 25,8; 26,1 ș.u
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în unele părți din Noul Testament, acestui timp i se dădea o însemnătate deosebită, după cum o dovedește chiar și numai durata sa. Din izvoarele biblice și postbiblice înțelegem că includea diferite celebrări: o sărbătoare (finală) a recoltei, sărbătoarea „colibelor” sau a „tabernacolelor”, celebrate în prima și respectiv ultima zi a lunii a șaptea (în funcție de calcularea lunilor începând din primăvară), numită tišrî, în calendarul neobabilonian aflat în uz până în zilele noastre, și ’êtannîm, în calendarul folosit în Israel înainte de exil; la acestea se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
e descrisă în Dt 16,13 ș.u.; Lev 23,34; Dt 31,10 ș.u.; Zah 14,16-19; Esd 3,4; Neh 8,13 ș.u.; 2Cr 8,13; se numește ḥag hassukkôt. Al doilea termen nu înseamnă niciodată „tabernacol” sau „cort”, și de aceea este improprie denumirea de sărbătoarea corturilor. Numele însuși ne sugerează una dintre componentele sale exterioare cele mai importante, prezentă încă în celebrările actuale; sukkăh este o construcție provizorie și, în ciuda traducerii cu „colibă” sau „cort
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim din nou la faptă, împotriva unei lumi străine și o luăm de la început cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La acestea, Paul al VI-lea adaugă că Prezența Domnului "sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în Ostie binecuvântată pe care o văd ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L pot vedea". Trebuie observat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În linii mari, transpune În aluzii mitologice diferitele momente ale serviciului cotidian, analog celui care se poate gândi pentru o ființă umană (astfel, În momentul deschiderii tabernacolului În care este păstrată imaginea divină, ridicarea zăvorului reprezintă scoaterea degetului lui Sethxe "Seth" din ochiul lui Horusxe "Horus"). 15. RELIGIA BURGHEZĂTC "15. RELIGIA BURGHEZĂ" În contrast cu acest cadru oficial atât de rigid, există o serie Întreagă de mărturii care arată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]