436 matches
-
o eroare nu mai mult de ± 1,8%, metodele penetrării timpului gros de 31 de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare și fiecare era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse o nouă întîlnire. Cumpărase inelele de lgodnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vrednicul de înaltă cinstire parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras din viața publică de câțiva ani buni, fostul deputat Cotescu Ciprian nu reușește sub niciun chip să se sincronizeze cu pulsul cotidian al vieții de familie sau cu ansamblul tabieturilor pensionarilor din urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un ochi, seara târziu, până când nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată. Eram, acum câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia îți trezește reacții umorale față de mentalități de colonist pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fața problematică, frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
ales traduceri și, de când firmele care importă carte străină funcționează aproape fără greș, mă dedulcesc la "noutățile" din America, Anglia sau Franța. Totuși, cum citesc? Depinde. Dacă e vorba de așa-numitele "lecturi de plăcere", n-am nici un fel de tabiet. N-am tabieturi, dar am griji: dacă știu că urmează să port cartea cu mine, afară din casă, am grijă s-o învelesc. La fel, dacă bănuiesc că lectura va dura o perioadă îndelungată. Citesc - cum spuneam - în avion, în
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
de când firmele care importă carte străină funcționează aproape fără greș, mă dedulcesc la "noutățile" din America, Anglia sau Franța. Totuși, cum citesc? Depinde. Dacă e vorba de așa-numitele "lecturi de plăcere", n-am nici un fel de tabiet. N-am tabieturi, dar am griji: dacă știu că urmează să port cartea cu mine, afară din casă, am grijă s-o învelesc. La fel, dacă bănuiesc că lectura va dura o perioadă îndelungată. Citesc - cum spuneam - în avion, în tramvai, în timp ce mănânc
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
deloc, și, mai cu seamă, că duci lipsă de platformă. Că partidul în care militai, nici măcar în rang secund, a ajuns o amintire cu cinci majuscule și nici un deputat, că ai atins o vârstă venerabilă menajându-ți nervii, respectându-ți tabieturile, evitând să treci Oceanul în avion și strada altfel decât pe zebră? Că barem dacă în literatură m-aș considera genial... Doar n-ai de gând să te eternizezi în postul de ministru, a sosit replica dânsei. Stai două săptămâni
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
Un călător astenic, spre ultimul țărm: "Luându-și la subsoară/ Puținul nemâncat/ Într'un sicriu pitic - cutie de vioară - / Cu inima ca pasărea ușoară/ A plecat." O Seară de toamnă e momentul locului în care obiceiurile (rele) se sfîrșesc în tabieturi: "Degeaba mai încurci pământul/ Ducând povara ta de vise! Pe Alte-Wiese suflă vântul/ Și cafenelele-s închise." Cea mai caracteristică, totuși, simțirii de sanatoriu, pe care Păstorel nu o trăiește cu durerea mată a marilor bolnavi, în stare să aprindă
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
o atinge autorul atunci cînd pune în scenă personaje istorice, scriitori și oameni de stat. Sion se amuză prezentînd personajul sub o cu totul altă formă decît cea unanim cunoscută, adică sub formă familiară și umană. Bătrînul Asachi, scorțos, cu tabieturi, dar căutînd cu aviditate prietenia celorlalți prin modestele serate literare organizate în casa lui din Iași; Kogălniceanu, prietenos, dar mereu grăbit; D. Brătianu, apărut incognito pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo va avea
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
și frecatul picioarelor: boieri, cocoane, chiar vlădici și mitropoliți nu puteau adormi pînă nu le dezmierda cineva epiderma de la picioare, cu ușoare frecături. Nu se va părea, prin urmare, ca ceva escentric dacă voi spune că și boierii Pășcănești aveau tabietul acesta. După mai multe încercări, cocoana Profirița găsi că și în servițul acesta Maria escela"(Emanciparea țiganilor, VIII). Dintr-o astfel de distanțare rezultă și farmecul suprem al Suvenirelor. Sion cufundă narațiunea extrem de adînc, într-un trecut indeterminat. Obișnuit să
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
ca pe niște chibrituri de care mă servesc doar o singură dată." (p. 17). O impresie de provizorat, și de superficial, în acest discurs al debarasării. Însă, la o mai bună gîndire, cît de provizorii și de superficiale ne sînt tabieturile, rutinele, înduioșătoarea identificare cu obiectele pe care, în fapt, nu le folosim, mulțumindu-ne să știm la ce folosesc? Prin urmare, curajul rupturii e ceea ce caută acest ins care, împovărat de toate cîte le trăiește, simte cu crește în el
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
înfățișate. De aceea, volumul are un timbru a cărui finețe cere la lectură un ochi simandicos, adică un cristalin predispus la citiri subtile. Doar un spirit dornic de calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii, va fi inapt a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e, pentru poet, indispensabilă ca pâinea cotidiană, ca aerul, ca apa, ca, uneori, un drog, chit că, la unii dintre noi, ea este doar un hobbycei (!), biet tabiet sau un passe-temps, ca, bunăoară, o pasiență; pentru „ipocritul” său lecteur, un lucru ultranecesar. Nimic mai necesar ca superfluul, vorba malițiosului Voltaire. L. N.: V-ați lăsat „văzut” într-o emisiune TVR a Ruxandrei Garofeanu, prin ‘93, ‘94, în camera
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
viața intimă, adică locul unde la prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
cu multă naturalețe superficialitatea, viziunea sincretică, subiectul „noi" este pus să reacționeze ca un singur om, să dorească, să prefere, să deteste aceleași lucruri, să judece și să greșească, să jubileze și să reacționeze la fel, să împărtășească nu doar tabieturile, marotele, străfulgerările de inspirație și temerile, ci până și invaliditățile „Aveam tot felul de suferințe - boli de inimă, dureri de șale, ticuri nervoase. Aveam cea mai monstruoasă durere de cap din lume. Ne afectau schimbările de vreme, modificările de dispoziție
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
O piesă clasică! Socoți/ Ce bine-a mai jucat și trupa./ Și toți, toți cheamă pe poet - / - «Bărbate, haid’, că-i rece supa!»”. Dacă n-ar fi stângăciile de exprimare și prozodie, dubla măsură a creației, între ambiții mari și tabieturi mici, ar ieși bine la iveală. Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte stasuri - sentenț ioasă și, de aceea, puțin rezistentă în timp, tonul ironistului Coșbuc, mai valoros, de obicei, decât poetul. Nu pentru polemică, precum
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
Cronicar Binefacerile televiziunii Cronicarul e tot mai convins că cine și-a făcut din televizor un tabiet e un spirit masochist care adoră să fie scuipat în față de fiecare dată cînd apasă pe butonul de pornire. Altfel nu-și poate explica audiența de care au parte niște emisiuni care, judecate din unghiul unei elementare exigențe de gust
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5175_a_6500]
-
se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, "adevărată" ori "completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller/Daisy Miller, The Pupil/Elevul, The Spoils of Poynton/Comorile din Poynton sau The
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
s-a schimbat pattern-ul narcofiliei și portretul robot al consumatorului de narcotice și halucinogene. Nu mai era vorba de domnitorul sau de boierul (sau chiar de târgovețul) din epoca fanariotă, care „bea afion" pentru a fi „cu kyef", după tabietul turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține „în dinți țigara lungăreață". În fine, nu mai era vorba nici de studentul
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
fioroasa răsturnare de pe drumul Damascului. Nici un cearcăn de disperare în viața lui și nici un grăunte de suferință, ci doar o imaginație hrănită de mitologia nordică și de literatura fantasy, dar dublată de un temperament melancolic de britanic stilat, pentru care tabieturile - plimbarea, taclaua cu prietenii, orele de lectură sau de scris, ritualul ceaiului sau mesele servite la ore fixe - alcătuiesc substanța unei vieți care, privită din afară, pare exasperant de monotonă. Pe acest fundal de curgere previzibilă, convertirea lui Lewis pare
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Om al micilor deprinderi, inclusiv formale, dacă ne gândim la obiceiul de a consemna, la finalul fiecărei zile, reperele istorice ale datei respective, Florin Manolescu nu se lasă, totuși, dominat de acestea. El e, de fapt, un paradoxal inventator de tabieturi. Renunță la cele mai vechi pentru a cultiva altele, proaspete, apoi, pe neașteptate, revine la pasiunile dintâi. Notează vise, redactează scrisori de-o politețe astăzi stranie, dă telefoane acasă fiului, Ion, călătorește în virtutea unui destul de precar simț al orientării, face
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit predispunîndu-l la crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]