628 matches
-
spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care rostise ultimele cuvinte păreau să Îl așeze printre cei aleși. Bătrânul era Îmbrăcat Într-un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul casei. Pe un taburet, lângă balansoarul acaju, se găsea o veioză și un caiet liniat de o sută de file În care erau Însemnate toate cărțile pe care le citise de la ieșirea la pensie. Pe un alt caiet mai subțire scria: Filmele vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ele o sută de rațe? Poți prinde cel puțin 50 de posturi. E ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele vieții sale și Începu să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu s-a găsit de vînzare decît la Mitropolie". Este un agnostic, un trișor mistic și trebuie schimbat deîndată din funcție. L-am văzut ciordind pelicanol, sugativă și caiete cu sîrmă din bunurile colective ale Filialei. Lipsește chiar și un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă, premiul gigant pe care și l-a atribuit singur tovarășul Carp, în detrimentul celor care nu se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de bucătărie pe două taburete șubrede, frînți de oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în jur de parcă s-ar fi temut să nu-l vadă cineva, îi făcea vînt în coșul de gunoi. — Cînd pot să arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toată pînă la urmă, uite pe ce-ți consumi tu energia, o înțepa Părințelul, la ora asta ar trebui să fii deja în pat, lasă, că ai timp și mîine dimineață să pui totul la punct, îi recomanda ridicîndu-se de pe taburetul său, pornind spre baie ca să urineze. Nu îl privea pe el, i-o întorcea, era treaba ei la ce oră se culca și cîte calcule avea de făcut, punct. Părințelul se ridica din nou din fotoliu, de data asta ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
l-am agățat pe cînd trebăluiam în boxa de la subsolul blocului în care locuiam. Se poate face ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea mai mult de 50% fum de țigară. Privesc la Laurențiu și sînt uimit de îndemînarea sa. Și eu am vrut să mă fac profesor... Cum? Să nu vă mirați. N-a fost să fie. N-am putut trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parking și toate formele de ieșire sunt făcute. Da... Trebuie să predăm televizorul, doamna nu îl vrea. Desigur, nu ai grijă, uite îl scot din priză chiar acum și îl ducem la magazie. Bătrâna se urcă cu ușurință pe un taburet metalic capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul Teodorei pare un medalion pe care s-a concentrat o lumină cu mult mai intensă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul Calzas, Dómine Pérez și Juan Vicuña tăifăsuiau după ce Își puseseră burta la cale. Eu stăteam pe un taburet lângă ușă și făceam exerciții de caligrafie cu o pană de gâscă, o călimară și un vraf de foi de hârtie pe care mi le adusese Licențiatul, la sugestia căpitanului: — Așa ar putea Întâi să Învețe, apoi să studieze legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
încă să le ofere celor care știau să le aprecieze agremente de viață greu de ignorat. Își amintește Dan Ciachir cu precizie de prozator încercat: "Două cofetării din apropiere, etatizate de câțiva ani, își păstrau măsuțele acoperite cu marmoră vineție, taburetele, bombonierele cilindrice din sticlă transparentă închise cu capace de metal, cupele pentru înghețată, iar într-o fostă băcănie icrele de Manciuria se vindeau în același lighean de faianță rămas de pe vremea proprietarului, tot așa cum în frizeria de lângă "Gambrinus", devenită unitate
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
simțit niciodată atâta rușine. A fost cumplit!”, spune Paula Chirilă. Aparent dramatică, povestea se pare că a avut și o componentă amuzantă, după cum spune chiar protagonista: “În loc de scară, proprietarul locului unde s-a jucat piesa, a pus în spatele scenei un taburet ce făcea trecerea dintre scenă și culise. Eu tot intram și ieșeam din scenă, ca să mă schimb, pentru că interpretam mai multe personaje. Era intuneric, taburetul era moale și la un moment dat nu am mai călcat atât de bine el
Când a simțit Paula Chirilă cea mai mare rușine by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72856_a_74181]
-
protagonista: “În loc de scară, proprietarul locului unde s-a jucat piesa, a pus în spatele scenei un taburet ce făcea trecerea dintre scenă și culise. Eu tot intram și ieșeam din scenă, ca să mă schimb, pentru că interpretam mai multe personaje. Era intuneric, taburetul era moale și la un moment dat nu am mai călcat atât de bine el, aveam tocuri în picioare. M-am dus la vale, cu tot cu taburet și cu picioarele-n sus. Am căzut în spatele scenei. Liniște era oricum în sală
Când a simțit Paula Chirilă cea mai mare rușine by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72856_a_74181]
-
și ieșeam din scenă, ca să mă schimb, pentru că interpretam mai multe personaje. Era intuneric, taburetul era moale și la un moment dat nu am mai călcat atât de bine el, aveam tocuri în picioare. M-am dus la vale, cu tot cu taburet și cu picioarele-n sus. Am căzut în spatele scenei. Liniște era oricum în sală și ... s-a făcut și mai liniște”. Actrița nu s-a pierdut însă cu firea și a “jucat” tot momentul ca și cum acesta ar fi făcut parte
Când a simțit Paula Chirilă cea mai mare rușine by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72856_a_74181]